Popa Ines Vanda
În lacrimi de vânt m-am ascuns de-ntristare
Și-n colțuri de cer m-am retras pe un sloi
Mai ninge mărunt în iubirea ce doare
Și ninge-n cuvântul rostit pentru doi.
Mai fulguie-n inimi, mai freamăt-un dor
Adie a ploaie, o frunză mai cântă,
Trestia vieții se-ndoaie ușor,
Gându-mi dansează și stă iar la pândă.
Perla iubirii s-a ascuns într-o clipă
Și zace-abătută-n scoici de cristale
Pescărușii mă-ntreabă ce-i cu-atâta risipă,
De raze stinghere prin lacrimi de jale.
Îngerul nopții din liră imi cântă
Și-aduce pe aripi iubiri ancestrale,
Îmi șoptește din moara de vânt a lui taină
Luceferi de-argint scriu cu slove corale.
A venit să-mi cuvânte din sfere înalte
Despre lumi nevăzute, miracole-n cer,
Despre suflete veșnic îndrăgostite
Ce caută-n luceferi iubiri din eter.
Ochii lui de-un albastru pur ca zenitul
Mă privesc cu-adorare așteptând glăsuiri,
Mă cuprind nostalgii ghemuite-n crepuscul
Și schițez cu sfială surâsu-n priviri.
Sunt ca un nadir rătăcit între astre
Luna clipește zâmbind efemer
Mistuită de dor zbor pe aripi albastre
Citesc rânduri scrise cu penițe de cer.
Mă cuprinde un înger cu iubire divină
Și-o baladă sublimă-mi cântă duios
Constelațiile toate mă poartă de mână,
Ducând al meu vis într-un dans grațios.
Pe aripa lui îngerească mă-nălță
În voci armonioase se-aud fericiri,
Eu visez despre noi și-n talaz de speranță,
Plutesc printre stele in cânt de viori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu