Ana Podaru
....Fetița mea, în ochii tăi,
Și cerul a trimis o rază,
Ce n-ar putea vreun pământean,
Să te privească far'să vază.
Când plouă afară fără rost,
Și norii grei pe cer se-adună
Este deajuns să mă privești,
Și risipești orice furtună ...
Iar diminețile târzii,
Când umbra nopții risipește,
Pe chipul tău pictat de rouă,
Un zâmbet cald se oglindește ...
Privind spre lacul cristalin,
Așa, cum trec în zbor cocorii,
În suflet simt ceva divin,
Fără cuvinte iluzorii ...
Trecu-vor anii peste noi,
Și nemilos brăzda-va timpul,
Iar tot ce ne va da-'napoi,
Va fi comoară pentru doi ...
Acele amintiri cuprind,
Cele mai blânde simțăminte,
Ce le-am trăit adeseori,
Să nu le uiți, să le ți minte ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu