Petre Violetta
Ca zâna fără basm, îţi chem neştirea
Cu un pocal de cer în braţe dulci
Mă răscoleşti când glorii îmi aduci
Şi îmi pictezi pe frunte nemurirea ...
Când plânge universul de-nserare
Să ne-amintim de nopţi de catifea
Tu poartă-mă pe undeva, cândva
Prin mările de maci fără culoare ...
Un zbor în doi - ce inedită stare
Un zbor în doi - ce stare fără nume
Când ne gustăm zidirea-ntre hotare.
Eu te aud când strigătul se teme
Să nu rămână-n gând întemniţat
Şi te aştept să-ţi intru în poeme ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu