threedots
sau pericolul afecţiunii bipolare
Motto:
Ca premier aş fi “pro”, ca deputat aş fi “contra”
(din puţul gândirii victorpontiene)
Bun. Ne-am liniştit. Avem preşedinte ales, electoratul din ţară şi-a făcut datoria, diaspora şi-a făcut datoria, a fost evitat pericolul partidului stat, aşa că a cam venit timpul să zicem: “punct şi de la capăt cu literă mare”.
Că de ce au pierdut ăia alegerile, cine e de vină, cine şi unde a greşit, nu e treaba noastră, e treaba lor să analizeze şi să facă ce vor ei în bucătăria lor internă.
Că vrea unul sau altul să fie careva cercetat penal iarăşi nu e treaba noastră, e treaba justiţiei.
Că vor unii sau alţii să-şi plătească nişte poliţe politice, sau de altă natură, iarăşi nu e treaba noastră, a românilor normali, e treaba lor, a troglodiţilor care ne-au ignorat şi ne-au desconsiderat şi s-au trezit acum, după alegeri, cu pantalonii în vine.
Treaba noastră este să ne ridicăm standardul de viaţă, standardul de respect, standardul de naţiune şi să veghem ca astea să se întâmple şi să amendăm orice abatere de la normalitate şi de la promisiunile care ni s-au făcut.
Unul – sau mai bine zis primul – din cei care au fost prinşi cu pantalonii în vine, la modul năucitor (pentru el) este şi deloc onoratul nostru prim-ministru.
Are loc în prezent o tragi-comedie, un conflict interior al unui personaj bipolar, care dacă n-ar fi de râs, ar fi de plâns (sau invers).
Se încaieră în acest moment două personaje, aflate în pielea (cam strâmtă, la ora actuală) unui singur trăitor. Personajele sunt “fostul viitor preşedinte” şi preconizatul “viitor fost premier”, iar trăitorul cu pielea “strâmtă” este unul şi acelaşi W. Ponta.
Nu cu mult timp în urmă W. Ponta afirma că nu i se pare corect să vină cu un proiect de buget înainte de alegeri, pentru a nu-l “dirija” şi influenţa pe viitorul premier (!!!) şi că nu e corect să-i facă “el, viitorul preşedinte”, bugetul “lui, viitorului premier”.
Frumos, emoţionant şi cu adevărat democratic.
Cu toate astea nimic nu-l împiedica, în campanie electorală fiind, să facă toate promisiunile năstruşnice care-i treceau prin spaţiul aflat între urechile lui de “viitor fost prim-ministru sperat preşedinte”, fără să se gândească nici măcar un moment la “viitorul” premier, căruia-i arunca în cârcă, cu o nonşalanţă şi o nepăsare, vecine cu ticăloşia, toate gunoaiele financiar-electorale, aruncate sub formă de pomeni, în campania de cerşit voturi de la milogi.
Găleţile, uleiul, micul, fularele electorale etc. au fost uitate, erau desuete, nu mai satisfăceau aroganţa şi grandomania unui partid aflat în continuă descompunere morală.
Pomana a fost ridicată la rang de program guvernamental şi certitudine pentru 2015, fără pic de milă faţă de viitorul premier, responsabil cu bugetul. Onor prezidenţiabilul Ponta s-a dezlănţuit mai ceva ca taifunul de la Nagasaki:
- ne invada cu CAS redus,
- ne trăgea câte o Ioana ot Harvard peste faţă, ori de câte ori avea chef, fără să realizeze că năroadă se împiedică în cifre şi metodologii, ca expresul de Crevedia prin hârtoape, în momentul în care “analizează” calculul accizei, sau sursele de finanţare,
- ne dădea pe la nas câte o cotă unică nemodificată în vecii vecilor amin,
- ne momea cu pensii umflate şi erecte,
- ne aţâţa cu salarii bugetare crescute la cote nemaivăzute de tiranul care le-a tăiat la recesiune (huo!),
- ne ameţea cu reducerea taxei pe stâlpi cu juma de procent,
- ne uimea cu declaraţii de necreştere a altor taxe şi neapariţiei unor biruri noi,
- ne învăluia cu proiecte “made în China” care vor albi de ciudă orice anti-pontac,
- ne umplea de încântare cu gândul la autostrăzile care vor brăzda geografia patriei mai ceva ca bazinul hidrografic,
- ne cutremura aşteptările cu economii duduinde şi cu PIB halucinant,
- ne aducea la orgasm intelectual cu promisiunea TVA-ului redus la legume şi produse din carne,
- fericea mamele din familiile defavorizate, cu măriri de alocaţii pentru copii,
- … şi peste toate astea şi încă multe altele, culmea, culmilor, cireaşa de pe tort, moţul de pe rahat, finis coronat opus, deficitul scădea de la 2,2% la 1,4% din PIB, angajament asumat guvernamental faţă de comisia europeană
Excepţional, sublim, măreţ.
Toate frumoase şi toate degrabă aducătoare de voturi prezidenţiale. Dar ce să vezi. Stupoare. Poporul n-a mai pus botul.
Când zicem poporul, nu mai vorbim de alegătorii înregimentaţi, consacraţi, teleormănaţi, care de obicei dădeau “majoritatea” zdrobitoare, pentru că alţii nu veneau la vot. Acum vorbim de majoritatea reală, care ar fi fost şi mai reală, dacă votau toţi care au vrut să voteze, dacă n-ar fi existat josnicia morală a partidului de sorginte comunistă şi cu apucături identice, ticăloşia, degradarea şi sfidarea nu doar locală, ci în faţă lumii a propriilor cetăţeni.
Acum vorbim cu adevărat de majoritatea românilor din ţară, sau de oriunde.
În fine, trecem peste supărare şi revenim la ideea de bază. Ideea de bază este că viitorul fost prim-ministru este acelaşi cu actualul prim-ministru, readus cu picioarele în ţărână de votanţi şi efectul de bumerang l-a lovit în moalele capului de l-a zăpăcit (probabil de unde şi nevoia de un concediu).
Promisiunile fostului viitor preşedinte, trebuie satisfăcute de actualul premier (acelaşi bipolar W. Ponta) şi asta este o chestie care ne interesează direct pentru că bugetul ne interesează şi ne afectează direct.
Ca atare eu nu-ţi zic să pleci, eu nu-ţi zic să-ţi dai demisia, eu nu-ţi zic să te ascunzi printre fustele pesedeului şi să ţi se piardă urma, că nu scapi aşa uşor. Eu îţi zic:
“Fă, Viorele… bugetul, că a sosit scadenţa !”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu