miercuri, 5 noiembrie 2014

Repetabila povară


Threedots


Pentru calitatea muncii prestate, Sisif a fost recompensat: A primit un pietroi mai mare.




Acum că ce ne-am luat de-o grijă, după ce alegătorii din categoria “teleorman” au votat aşa cum era de aşteptat, adică prost, votanţii din diaspora n-au fost lăsaţi să voteze, că doar nu ştiu ei mai bine ce e la noi şi aproape jumate din alegători şi-au băgat picioarele în el vot, că doar n-o să aleagă ei cine să fure în ţară, lasă să aleagă alţii pentru ei, cu alte cuvinte după ce prima etapă din competiţia naţională “foaie verde bob de linte/ce hoţ iese preşedinte?” s-a încheiat şi în aşteptarea turului 2, care se va desfăşura exact la fel ca primul (enervant de plictisitor şi previzibil) şi în care (pentru a câta oară?) cam 22-25% din totalul alegătorilor vor decide ce se întâmplă cu ceilalţi 78-75% este timpul să lăsăm alegerile deoparte şi să ne lărgim orizontul cultural cu un subiect mai interesant, din categoria mituri, legende, basme şi alte ghiduşii simbolistice.

Azi, vom ataca legenda lui Sisif.

Înainte de-a purcede la disecarea legendei, să facem o constatare generală. Nu ştiu dacă aţi remarcat dar eroii miturilor, sau legendelor, sau basmelor, sunt cei mai voinici, cei mai isteţi şi cei mai dibaci (cam ca românii între restul naţiilor lumii), dar în ciuda faptului că sunt doldora de calităţi, la un moment dat, mulţi din ei dau dovadă de-o imbecilitate ieşită din comun, că te şi întrebi dacă nu cumva zvonurile despre isteţimea lor nu sunt exagerate într-un mod absolut grosolan.

Despre cetăţeanul ăsta, pe numele lui din actul de identitate Sisif Eolidul, se zvonea la vremea respectivă, zvon preluat şi răspândit chiar şi de Homer, că ar fi fost cel mai şiret muritor şi cu o înclinaţie vădită spre fraudă (credeţi sau nu Sisif nu era român, era grec). După unele versiuni din Sisif ăsta, ar fi scoborât nici mai mult nici mai puţin decât Ulise, alt şmecher notoriu mitologic, care-i învârtea pe degete şi-i făcea din vorbe şi din cai de lemn pe fraierii ăia de la Troia.

Pentru că era aşa “hiclean”, numitul Sisif şi-a atras mânia mai marilor Olimpului. Într-o povestire, care a răzbătut peste veacuri, se spune că Sisif era atât de dat dracului că a reuşit să înşele până şi Moartea şi nu odată, ci de două ori.

Până în zilele noastre s-a mai consemnat doar un singur alt caz în care un muritor să înşele Moartea. Doar baronul de Teleorman, numitul Dragnea, este singurul alt caz înregistrat de istoriografi care a reuşit să egaleze (ba chiar să depăşească) performanţa lui Sisif şi să trişeze Moartea la greu, nu odată, nu de două ori, ci la fiecare rundă de alegeri, indiferent de ce natură. Pardon, scuzaţi, am zis că nu vorbim de alegeri.

Deci, după cum spuneam, Sisif ăsta, de şmecher ce era, şi-a atras mânia zeilor şi când îi superi pe zei, e groasă rău. Este aproape la fel de grav cam cum i-ai supără pe baronii locali mioritici, din ziua de azi.

O altă legendă spunea că Sisif al nostru l-a păcălit pe cel mai celebru tâlhar al vremii, un anume Autolicos, tâlhar care putea la nevoie să facă invizibil orice obiect şi uite aşa, fura pe rupte fără să fie prins. Şiretenia lui Sisif l-a dovedit până la urmă (nu mai intru în amănunte cum, mai citiţi şi voi dacă vreţi detalii), cert este că Autolicos a fost nevoit să se declare învins şi a consimţit chiar să i-o dea pe fiica-să de nevastă (asta-i varianta din care a rezultat Ulise şamd). Nu, nu aşa a obţinut-o Mickey Mouse pe Daciana de la papa Sârbu, în ciuda unor similitudini supărătoare, între cele două cazuri. Scuzaţi din nou, iar ne-am abătut de la subiect.

Ca să nu mai tărăgănăm mult suspansul, amicul Sisif, de-al dracu şi de şmecher ce era, a primit o osândă veşnică. A fost pedepsit să împingă un pietroi la deal, pe-un munte din categoria înalt, dar când era pe punctul de-a ajunge la destinaţie, pietroiul o lua la vale şi amărâtul ăla de Sisif, o lua de la capăt, de zici că era gestionar la cooperativa “Munca în zadar”.

Şi tot aşa: împingea la bolovan, ăla o lua la vale şi iar împingea la bolovan şi iar o lua bolovanul în jos. Plictisitor la maxim.

Toate bune şi frumoase, dar nu poţi să nu te întrebi cum de un personaj atât de şiret şi de şmecher ca Sisif, a dat dovadă de-o imbecilitate atât de mare încât să nu se întrebe ce naiba s-ar fi întâmplat dacă nu mai împingea pietroiul la deal? Ce ar fi păţit? L-ar fi omorât? Păi era gata mort. L-ar fi luat zeii la bătaie? Oricum mai bine decât să tot împingi un bolovan de-a surda şi oricum în timp ce-l băteau ăia, s-ar mai fi odihnit şi el. Ca să nu mai menţionăm că mort fiind, îl durea fix în cot de bătaia ălora.

Ce naiba puteau să-i facă ăia, că să-l convingă să tot împingă pietroiul la deal? Poate doar să-i promită vreo găleată cu ulei, să împingă mai uşor pietroiul, prin alunecare, sau ceva similar. Lasă-l dracului de pietroi şi vezi-ţi de ale tale. Orice om cu scaun la cap ar fi făcut asta. Orice om cu scaun la cap, dar nu unul spălat pe creier, deci se pare că legenda lui Sisif a fost în sfârşit interpretată în varianta corectă, logică, matematică. Dacă ai eliminat toate variantele posibile, dar improbabile, cea care rămâne, deşi neverosimilă este cea adevărată. Sisif era sau spălat pe creier, sau idiot la paroxism, că altfel nu se explică.


Orice asemănare între Sisif şi anumiţi votanţi mioritici (cam 2zecişiceva la sută – puţini dar hotărâţi), între pietroiul lui Sisif şi psd şi între procesul împingerii pietroiului la deal şi mecanismul votării veşnice a psd-ului la români, este rezultatul unei pure coincidenţe şi numai persoanele tendenţioase şi răuvoitoare, pot confunda un partid serios şi respectabil cum e psd-ul, cu un bolovan care deşi împins la deal, face ce face, îşi dă cu stângul în şi mai stângul şi-o ia la vale periodic, de unde este preluat din nou de un Sisif cu creierul vlăguit.





















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu