Elena Buldum
Aștept în zadar, primăvara-i în toi
Tristețea revine plesnesc muguri, desfoi,
Mâhnirea-i în mine zăpada-i cu noi...
Anotimpuri așteaptă, să fim amândoi.
Te-apropii de mine, departe-ți sunt eu
Speranțele-s oarbe în Cer Dumnezeu
Nădejdea-i pierdută, când descrește lumina...
În zori cade-o stea în păcate ți-e vina;
Se-ntunecă cerul m-ajunge-nserarea...
Nu crește lumina, zorește-nnoptarea...
În domoale cuvinte încerc să-ți explic
O lacrimă albă îmi curge și zic!
Mă apropii de Lună și se face târziu...
Te știu prea departe tăcerea mi-o scriu...
Printre muguri de floare, speranțe să-mi dai,
Sădește-mă-n tine ca pe-un colț de rai!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu