duminică, 16 martie 2014

BUCURIA ÎNTÂLNIRII

Ciobotariu Maria






Plouă cu flori de tei


peste dorul nostru


petale albe plutesc


ca într-un vals tandru


vântul cântă simfonia


magicei iubiri


alerg cu paşi de rouă


în unghiuri albastre


descopăr speranţa şi credinţa.


Orologiu bate liniştit


peste timp


măsoară clipele


ce fug undeva într-o gară


mă scald în aerul curat,


simt bucuria întâlnirii


clădesc un vis


peste un drum suspendat


port rochiţa albă


cu flori de mac.













2 comentarii:

  1. "Dorul este focul care arde speranţele, dorinţele, durerile iar cenuşa care rămâne reprezintă amintirile."
    Multumesc, suflet minunat!

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria, eu iti multumesc tie pentru poeziile tale minunate!

    RăspundețiȘtergere