Urme nevăzute

Ciobotariu Maria

Ai venit

din umbra tăcerii

în oaza mea de linişte

urmele nevăzute

s- au oprit

în miezul nopţii

ca o rugă la aşteptări

lacrimă uitată-n

arderea timpului

împletind nemărginirea

dorului cu puterea gândului

în rotirea clipelor

popas la porţi albe

în casa dragostei

sunt stele

priviri înmugurite

din taina iubirii

te împart,

între ieri şi azi

mă strecor ca un copil

între vise ...

să te regăsesc.