Călătoria

Madalina Elena Barbu

Privesc în depărtări înspre zenit

Iar norii stau la rând să se adape

Din măreţia cerului ce-a străjuit

Întinderea peste pământ şi ape.

Eu pot, seninul tot, să-l ţin în mână

Iar soarele îşi leagă raze într-un buchet

Lumina dimineţii scăpătată din furtună

Îşi poartă zorile într-un duios duet.

Atâta linişte răsare în fereastră

Şi-mi încălzeşte sufletul încercat

Sudoarea cerului străbate zarea albastră

Cu strălucirea ce mă spală de păcat.

În zborul meu încununat cu zarea

În lacrimi calde ochii-mi oglindesc

Călătoria mea cu cerul şi cu marea

E aevea, este caldă şi-o trăiesc.