duminică, 16 martie 2014

Liviu Vălenas, Convorbiri cu Mircea Dimitriu (13)

MISCAREA LEGIONARĂ INTRE ADEVAR SI MISTIFICARE



Toate adevărurile care sunt ţinute în tăcere devin otrăvite
Nietzsche, Also sprache Zarathustra


Moartea preotului Vasile Zãpârtan


Liviu Vălenas:
Revenind la preotul Vasile Zãpârtan, generalul Ion Mihai Pacepa, afirmã, într'o carte scrisã de el, "Cã preotul Vasile Zãpârtan a fost asasinat de Securitate, prin montarea unui accident de circulatie"... Este adevãratã aceastã versiune ? În fond cum a murit preotul Zãpârtan ?

Mircea Dimitriu:
Nu am descoperit cum l-ar fi putut asasina Securitatea pe preotul Zãpârtan. El a murit, mai mult decât probabil, în urma unui atac de cord pe când conducea masina, pe autostrada Nürnberg-München.
Era pe data de 5 August 1976. Preotul Zãpârtan se afla în masinã cu un legionar, Dumitru Leonties, din München si cu douã românce care ceruserã azil politic in centrul de triere de la Zirndorf, de lângã Nürnberg. Dela Zirndorf, preotul Zâpârtan, Dumitru Leonties si cele douã românce, s'au dus, cu masina condusã de preotul Zãpârtan, spre München. Pe autostrada Nürnberg-München au oprit la un motel, au luat o masã si au plecat mai departe, cu masina (marca Audi 80) preotului Zãpârtan. Mergând cu vitezã mare, au intrat la un moment dat într'un copac, care era singurul pe marginea autostrãzii, cât se vedea cu ochii !... Mã întreb, cum ar fi reusit Securitatea sã-l facã pe preotul Zãpârtan sã intre în singurul copac de pe marginea autostrãzii, singurul existent pe o razã de câtiva kilometri ? Ar fi fost oricum extrem de greu sã fie planificatã o astfel de crimã, în aceste circumstante. Dar exclus nu este, dacã în fiecare motel de pe traseul Nürnberg-München ar fi fost plasat un agent al Securitãtii. La urma urmelor Securitatea a fost si este în stare de orice. Împreunã cu preotul Vasile Zãpârtan a murit si camaradul Dumitru Leonties, iar cele douã românce au fost grav rãnite. Deci cade si ipoteza cã cele douã femei din România ar fi montat accidentul, cãci erau sã moarã si ele. Au stat în final o perioadã bunã în spital.

Liviu Vălenas:
Ce s'a întâmplat ulterior cu cele douã femei, venite din România, aflate în masina preotului Zãpârtan ? Unde se aflã ele acum, cu ce se ocupã ?

Mircea Dimitriu:
Nu am date despre ele, nu stiu unde se aflã, nu stiu cu ce s'au ocupat în continuare.

Liviu Vălenas:
Poate nu ar fi lipsit de interes sã existe date despre ce au fãcut ele dupã acest accident... Prin
acest accident din 1976, oricum au murit douã persoane extrem de incomode pentru regimul comunist al
lui Ceausescu, asa cã cele spuse de generalul Pacepa, nu pot fi respinse aprioric, cel putin aceasta este pãrerea mea...


Sciziunea se accentueazã


Liviu Vălenas:
Legionarii deveniti dizidenti fatã de Horia Sima, ce au mai fãcut în continuare ?

Mircea Dimitriu:
Au publicat si ei diverse cãrti si articole, dar nu în numãr mare. Exceptie face Palaghitã, care a publicat în 1951, la Buenos Aires, cartea lui "Istoria Miscãrii Legionare", la care au contribuit Gârneatã si Papanace. Papanace a publicat si el o carte, "Fãrã Cãpitan", alta de evocãri si încã una, un studiu de fapt, despre românii din Pind, de unde era originarã familia sa. Au mai scos o revistã fãcutã de Vãlimãreanu, "Vatra", care nu se ocupa, nu avea alt profil, decât injurii la adresa lui Horia Sima. Revista lui Vãlimãreanu apãrea la început în Italia, apoi la Freiburg în Germania. La aceastã revistã, mai colabora sub pseudonim, Nicolae Iliescu din Statele Unite, care ulterior a fost desemnat ca seful dizidentilor.

Liviu Vălenas:
Mai este si acum în aceastã functie ?

Mircea Dimitriu:
Încetul cu încetul "recunoasterea" sa a început sã se subtieze, pentru foarte probabilul motiv cã este francmason si pentru faptul cã a colaborat permanent la o asociatie din Statele
Unite, ARA ("Academia Româno-Americanã") unde erau si sunt în continuare o multime de agenti comunisti si francmasoni...

Liviu Vălenas:
În România acest conflict între legionari era perceput ca un conflict între "codrenisti si "simisti", este corectã aceastã perceptie ?

Mircea Dimitriu:
Este complet fals ! Nu are nimic de-a face cu Codreanu, în fond "simistii" sunt si ei "codrenisti" !...
Este o inventie a doctorului Serban Milcoveanu, acest "conflict" între "codrenisti" si "simisti", pentru a
legitima într'un fel pe dizidenti... Când a lansat aceastã aberatie, Milcoveanu s'a bazat pe relatiile foarte
bune pe care le avea cu familia Codreanu. Aceste relatii l-au si determinat pe Milcoveanu sã spunã cã
este "codrenist"...

Liviu Vălenas:
Dizidentii care "defilau" cu Codreanu, ce au vrut sã spunã, cã Horia Sima nu este la înãltimea lui Codreanu ?

Mircea Dimitriu:
Nu acesta este adevãrul ! Dizidentii nu au afirmat aceastã aberatie, ci numai o ramurã dizidentã, a lui Serban Milcoveanu, care este dovedit cã a fost agent al Securitãtii si care nu este acceptat nici mãcar de ceilalti dizidenti. Pot întãri aceastã afirmatie, printr'un denunt, un fel de notã informativã, fãcutã la Borsec la 24 Februarie 1964, în care Serban Milcoveanu îl denunta colonelului Enoiu, seful anchetelor politice din MAI, pe preotul legionar Ion Dumitrescu-Borsa. Mentionez cã doctorul Milcoveanu a recunoscut autenticitatea (deci si-a recunoscut paternitatea denuntului) acestui act, dar a încercat sã-l justifice ulterior prin presiunile morale la care a fost supus... Voi reproduce acum aceastã scrisoare de denunt :
"Tovarãsului Colonel Enoiu, seful anchetelor politice, În conformitate cu interpretarea care poate fi datã culpei, de "omisune de denunt", din Codul nostru penal, îmi permit a vã aduce la cunostintã urmãtoarele fapte : Dela 25 Maiu 1964 nu mai am serviciu la Circumscriptia sanitarã 93 din Policlinica Bradului, raionul Tudor Vladimirescu Bucuresti si sunt detasat de M.S.P.S. ca medic balneolog la Statiunea Borsec, raionul Toplita, regiunea Mures. Aici am domiciliu în Pavilionul Central et.II, camera 51 si pot fi gãsit între orele 15-17,30. Iatã acum faptul oferit atentiei si competentei D-voastrã, în calitate de autoritate politicã. Ieri, 23 VI 1964 ora 8,40 dimineatã, dupã sedinta de raport si îndrumare cu conducerea S.M.B. Borsec, mã îndreptam la deal pe poteca spre Vila Sanatorialã 34, în al cãrei cabinet-medical am locul de muncã începând dimineata la ora 9. Eram singur si cu mintea în întregime concentratã asupra sarcinilor trasate de dvoastrã la ultima întâlnire avutã. La jumãtatea potecii dintre strada principalã si vila 34 sunt strigat "Serbane !" si în fatã mea recunosc fãrã ezitare pe preotul Ion Dumitrescu, despre care nu mai aveam nici o informatie din 1945, ultima datã când întâmplãtor l-am întâlnit pe stradã si am conversat. La ultima noastrã întrevedere nu am primit sarcini referitoare la preotul Ion Dumitrescu, dar am discutat cu el 15-20 de minute, iar în finalul discutiei ca sã-l apropii, i-am spus "noile mele orientãri si hotãrîrii în viatã nu au schimbat convingerile din tinerete". Dupã aceastã discutie , am continuat drumul si fãrã alt incident am intrat în masina consultatiilor medicale cu ritmul de 6 pe orã. Pe preotul Ion Dumitrescu îl cunosc de mult timp, este foarte inteligent si dupã pãrerea mea este simist înfocat si nu va renunta niciodatã la ideile legionare. În anul 1963 m-a chemat la telefon spunându-mi cã este bolnav si are nevoie de asistenta mea medicalã. I-am explicat cã din 1957 am închis cabinetul medical din str Al. Petöfi 11 si cã pentru orice referintã se poate adresa medicului circumscriptiei sale medicale. Refuzul meu se datoreste în principal legãturilor întrerupte cu Dvoastrã, si vã asigur acum cã sunt gata oricând sã slujesc cu devotament institutia Dvoastrã. Astept sã ne vedem.
Dr. Serban Milcoveanu 24 II 1964 Borsec."

Din acest denunt se desprind clar douã lucruri : Serban Milcoveanu era mai de demult informatorul lui Enoiu, deci acest denunt nu a fost un act întâmplãtor, fãcut sub constrângere, "prin presiuni morale" si de asemenea, trebuie sã retinem si afirmatia netã fãcutã în final de Milcoveanu, "cã este gata sã serveascã (si) pe viitor, cu DEVOTAMENT (...) Securitatea" !... Probabil cã a fãcut acest lucru pânã în prezent... Paul Goma afirmã cã Enoiu lucra în Ministerul Afacerilor Interne (unde avea gradul de cãpitan) si l-ar fi si torturat personal, Milcoveanu îl plaseazã însã pe Enoiu la Securitate, cu gradul de colonel... În fond MAI sau Securitate tot aia este... Dizidentii, dupã moartea lui Ilie Gârneatã, dupã moartea lui Vasile Iasinschi, dupã moartea lui Papanace au fost condusi de Nicolae Seitan, iar dupã moartea lui Seitan de Duliu Sfintescu, având ca sprijin, ca vechi legionar, pe doctorul Victor Apostolescu. Dupã ce s'au convins cã Sfintescu nu poate sã organizeze ramura dizidentã, l-au gãsit pe Nicolae Iliescu, de care v-am si vorbit, profesor la Harvard, unde tinea o catedrã de limbã italianã.

Liviu Vălenas:
Dupã datele pe care le-am obtinut din România, Enoiu a fost colonel în Securitate, sef de anchete politice, rãspunzând de "problema legionarã" în Transilvania. În prezent Enoiu este pensionar în Fãgãras.

Mircea Dimitriu:
Da, este adevãrat, asa ceva stim si noi despre el.

Liviu Vălenas:
Legionarii (care nu au fost exterminati) au fost eliberati din închisorile din România, în 1964, în urma decretului de gratiere acordat de Dej. Pânã în acel an Miscarea Legionarã din afarã a reusit, prin diverse mijloace, sã ajute familiile legionarilor închisi ?

Mircea Dimitriu:
Nu am putut sã ajutãm familiile legionarilor închisi, cãci nu am putut sã pãtrundem în România. În schimb am reusit sã scoatem anumiti oameni prin filierele noastre clandestine de trecere, deci am reusit sã aducem acesti oameni din România în Apus. În limbajul nostru, prin filiere, întelegeam canalele de comunicare cu tara, inclusiv canalele pentru trecerea clandestinã a frontierei, în acest scop aveam organizate mai multe puncte de sprijin. Trecerile se fãceau prin Banatul iugoslav sau prin Ungaria.

Liviu Vălenas:
Cu alte cuvinte, Horia Sima, pânã la 22 Decembrie 1989, nu a reusit sã tinã legãtura cu legionarii din România ?

Mircea Dimitriu:
Singura legãtura a fost cea realizatã, pânã în 1954, prin echipele de legionari parasutati în tarã si prin legionarii trimisi prin filiere terestre.

Liviu Vălenas:
În Exil, Horia Sima unde a locuit si cu ce pasapoarte a cãlãtorit prin lume ?

Mircea Dimitriu:
Horia Sima a locuit cam pretutindeni, în Germania Occidentalã, în Italia, în Franta si în final în Spania, unde a primit statutul de refugiat politic. Cu ce pasapoarte cãlãtorea, nu cred cã este relevant pentru discutia de fatã. Autoritãtile comuniste românesti i-au retras cetãtenia românã, iar Horia Sima nu a fãcut ulterior diligente, pentru a primi o altã cetãtenie. A rãmas deci fãrã cetãtenie, "apatrid", din punct de vedere oficial.

Liviu Vălenas:
Securitatea nu a încercat sã-l asasineze, în Exil, pe Horia Sima ?

Mircea Dimitriu:
Ce este cert, este cã înainte de Securitate, a încercat sã-l asasineze, din ordinul lui Eugen Cristescu, Serviciul Special de Informatii (SSI), printr'un agent înfiltrat în lagãrul dela Rostock. Nu avem date prin care sã rezulte faptul cã Securitatea ar fi plãnuit asasinarea lui Horia Sima. Este totusi stranie încercarea lui Traian Boeru, de a-l rãpi pe Horia Sima, în 1954... Cine a stat în spatele acestei actiuni, este neclar pânã în ziua de astãzi.

va urma


 







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu