MISCAREA LEGIONARĂ INTRE ADEVAR SI MISTIFICARE
Toate adevărurile care sunt ţinute în tăcere devin otrăvite
Nietzsche, Also sprache Zarathustra
VIII. EXILUL CONTINUÃ, 1954-1989
Organizarea Miscãrii
Liviu Vãlenas:
În Exil, concret, cu ce s'a ales Miscarea Legionarã în urma colaborãrii cu organele militare franceze, americane si britanice ?
Mircea Dimitriu:
Noi nu am tras nici un folos, în afarã de acela cã am fost activi si fiecare legionar a fost mândru cã Miscarea nu este moartã !
Liviu Vãlenas:
Cu alte cuvinte d-le Dimitriu, în 1954 ati fost trecut "în rezervã" ?
Mircea Dimitriu:
Sigur cã da ! Nu mai aveam utilitate si în plus si eu mã gândeam ce o sã fac la bãtrânete, dacã nu am nici o pensie ? Nemaifiind nimic de fãcut, în afarã de scris articole si cãrti legionare, m'am angajat într'un serviciu "civil". Am lucrat mai întâi, în Germania, într'o fabricã de aparate de radio, pe urmã m'am angajat la o fabricã de masini unelte, unde am rãspuns de programarea ciclului de lucru si pe urmã m'am transferat în sectia care fãcea schemele electrice pentru conducerea hidraulicã a masinilor. Dupã 19 ani de lucru, am iesit la pensie din aceastã fabricã, acum 21 de ani ...
Liviu Vãlenas:
Ce actiuni a mai întreprins totusi Miscarea Legionarã împotriva regimului comunist, din 1954 si pânã în 1989 (o perioadã de exact 35 de ani), când a fost rãsturnat de la putere Nicolae Ceausescu ?
Mircea Dimitriu:
Eu personal, în aceastã perioadã de 35 de ani, am lucrat, pânã în 1978. Dupã ce am iesit la pensie, Horia Sima m'a însãrcinat cu Secretariatul General al Miscãrii Legionare din afarã, din Exil. Asta s'a întâmplat în Iulie 1985.
Liviu Vãlenas:
Aceastã functie, concret, în ce consta ?
Mircea Dimitriu:
Prima atributie desemnatã de aceastã functie era de a-i tine împreunã pe legionarii din Exil, împrãstiati pe patru continente. În calitate de secretar general, aveam în subordine vice-secretari generali, unul rãspundea pentru America de Nord, unul rãspundea de America de Sud, unul rãspundea pentru Australia, iar altul rãspundea de Europa. Eu trebuia sã rãspund la toate problemele pe care le ridica unul sau altul, pe glob. Trebuie sã spun cã multe din atributiile mele erau fãcute de Horia Sima, în special redactarea de scrisori. Însã dupã ce a murit el, în 1993, aceastã muncã am trebuit sã mi-o asum integral...
Liviu Vãlenas:
Cine finanta aceastã muncã de secretariat general, expedierea corespondentei de pildã ?
Mircea Dimitriu:
La noi în Miscare este un obicei instaurat de Cãpitan, fiecare legionar trebuie sã dea o contributie pentru Legiune, cât de micã, dar trebuie sã dea o contributie lunarã. În felul acesta, am avut si avem un mic capital întotdeauna, pentru buna functionare a Legiunii, inclusiv Secretariatul General. Casieria Generalã a Legiunii pune la dispozitia Secretariatului General un mic buget lunar.
Liviu Vãlenas:
Cine este în prezent casierul Miscãrii Legionare ?
Mircea Dimitriu:
Marin Bãrbulescu.
Liviu Vãlenas:
Câti legionari sunt acum in viatã, în Exil ?
Mircea Dimitriu:
Acum mai trãiesc în jur de 150 de legionari în tot Exilul. Vorbesc de legionarii credinciosi lui Horia Sima, care au rãmas deci pe "Linia Horia Sima". Cu ceilalti nu avem niciun fel de contact. Avem probleme câte odatã si cu acesti 150 de legionari, unul are vreo "idee", altul vreo nemultumire, altuia i se pare cã este nedreptãtit. Toti acesti camarazi îmi scriu, iar eu sunt ocupat permanent cu scrisorile. Dupã moartea lui Horia Sima, la 24 Mai 1993, pânã'n August 1993, am trebuit sã girez singur problemele Miscãrii. În August 1993 s'au întrunit vice-secretarii generali si sefii de garnizoanã, care au desemnat un Grup de Comandã. V'am vorbit de fapt, la începutul discutiei noastre, despre componenta acestui grup, din el fac parte patru persoane, Dumitru Cretu, Filon Verca, Faust Brãdescu si subsemnatul.
Rãpirea lui Traian Puiu
Liviu Vãlenas:
În perioada 1954-1989, Miscarea Legionarã s'a rezumat doar sã scrie articole si cãrti ?
Mircea Dimitriu:
În aceastã perioadaã a apãrut si marele conflict cu dizidentii din Miscarea Legionarã.
Liviu Vãlenas:
În ce an a apãrut acest conflict si cine este principalul "vinovat" ?
Mircea Dimitriu:
Dizidenta care apãruse în lagãrele de internare din Germania si continuatã la Viena, s'a amplificat
prin plecarea lui Vasile Iasinschi de lângã Horia Sima. Au mai plecat si alti legionari, mai putin însemnati.
Acest lucru a produs o oarecare tulburare, care a mai mãrit numãrul dizidentilor. Acestia, s'au adunat si au
luat tot fel de "hotãrîri" aberante (mai fuseserã astfel de "hotãrîri" si în trecut), l-au "exclus" de pildã pe
Horia Sima din Miscare !?? Aceastã "hotãrîre" nu a avut nici un efect asupra legionarilor...
Liviu Vãlenas:
Un efect tot au avut aceste dizidente, au reusit sã scindeze Miscarea Legionarã în douã...
Mircea Dimitriu:
Da, este adevãrat, numai cã partea a doua era foarte micã... Ceea ce au reusit acesti dizidenti, a fost cã dupã Revolutia din Decembrie 1989 din tarã, au transplantat dizidenta si în România (ei fiind primii care au venit în tarã, dupã Decembrie 1989). Bineînteles, acolo au fost ajutati si de Securitate si apoi de SRI. Securitatea avea deja implantati agenti printre dizidentii Miscãrii din Exil. Unul din dizidenti care a fost agent al Securitãtii si cu vechi state de serviciu (încã din 1948 !) a fost Petre Vãlimãreanu. El tinea legãtura cu Ambasada României din Viena, prin intermediul unei agente a ambasadei, o româncã cãsãtoritã cu un ungur, iar Vãlimãreanu locuia cu lunile la aceastã agentã. Petre Vãlimãreanu mai avea în
jurul sãu si doi "mexicani", agenti si ei ai Ambasadei României din Viena, care contribuiserã, mai târziu, la rãpirea lui Traian Puiu. Acestia doi, macedoneni de origine, dizidenti încã de pe timpul guvernului dela Viena, se numeau Atanasie Cunia si Dumitru (Tache) Varduli.
Liviu Vãlenas:
Ce s'a întâmplat concret în "cazul Traian Puiu" ?
Mircea Dimitriu:
Concret nu stim ! Atâta stim, cã el a comunicat Exilului, cã a fost vândut Securitãtii de Atanasie Cunia si de Tache Varduli !...
Liviu Vãlenas:
Dar de unde a dispãrut Traian Puiu ?
Mircea Dimitriu:
Din Viena, dela propria locuintã. El trãia, urmând sã se cãsãtoreascã, cu o austriacã. A fost chemat jos, de la etajul de unde locuia, de cineva, a coborât în stradã si ...nu s'a mai întors !... Când prietena lui Traian Puiu a venit dela serviciu, a gãsit usa apartamentului deschisã, iar toate hârtiile si lucrurile lui Traian Puiu din casã erau rãscolite, lipsea legitimatia (Ausweisul) si pasaportul lui. Deci cineva fãcuse o perchizitie în toatã regula.
Liviu Vãlenas:
Cu ce a fost transportat în România, cu un vapor pe Dunãre ?
Mircea Dimitriu:
Asa am crezut si noi. Ulterior însã, citind relatãrile lui Pacepa, publicate într'o carte de a sa, rezultã cã a fost dus cu o masinã cu fund dublu. O masinã a Ambasadei Române din Viena, special construitã în asa fel încât sã aibã un spatiu unde putea sã încapã un om. Probabil, drogat si închis în acest spatiu minuscul, a fost transportat clandestin pânã în România.
Liviu Vãlenas:
La Bucuresti odatã transportat, ce s'a întâmplat cu Traian Puiu ?
Mircea Dimitriu:
A fost bãgat în puscãrie, nu stiu dacã a fost si condamnat si fortat sã scrie la revista de propagandã comunistã pentru Exil, "GLASUL PATRIEI", câteva articole în care lãuda regimul, cerea legionarilor sã se reîntoarcã în tarã, le cerea sã devinã "patrioti" etc....
Liviu Vãlenas:
Probabil ca sã meargã si ei la puscãrie...
Mircea Dimitriu:
Da, desigur... În 1964, când a fost gratierea pentru detinutii politici, Traian Puiu a reusit sã trimitã în afarã stirea, cã a fost atras în cursã de acesti doi legionari dizidenti, Atanasie Cunia si TacheVarduli, care l-au vândut Securitãtii. Traian Puiu a trãit în continuare în România pânã acum 5-6 ani, când a murit.
Atacarea Legatiei României din Berna
Liviu Vãlenas:
O altã actiune neelucidatã în totalitate nici pânã în prezent, a fost atacarea Legatiei României de la Berna, în noaptea de 4 spre 5 Februarie 1955, de un comando românesc, condus de Oliviu Beldeanu. Acest comando, dupã ce a împuscat si un securist (soferul legatiei, plutonierul de Securitate Aurel Setu), a reusit sã ocupe legatia si sã punã mâna pe toate documentele secrete, care se aflau în clãdire. Cine a stat în spatele acestei actiuni ? A stat Miscarea Legionarã, asa cum a acuzat-o initial Securitatea ?
Mircea Dimitriu:
Este cu totul si cu totul fals ! Nu am auzit niciodatã de persoanele implicate în aceastã afacere, care de fapt au fost judecate ulterior de autoritãtile elvetiene. Nu am auzit nici de Oliviu Beldeanu. Cert este cã acesta nu a fost niciodatã legionar. Am aflat ulterior cã preotul Vasile Zãpârtan a avut contact cu ei. Cine i-a pus sã facã treaba, care au fãcut-o si care a fost un esec total, nu stim nici pânã în ziua de astãzi...
Liviu Vãlenas:
Actiunea de fapt în ce a constat ?
Mircea Dimitriu:
Au intrat cu forta în clãdirea legatiei României comuniste, au tras câteva focuri de revolver, au omorît un securist si au pus stãpânire, o perioadã scurtã, câteva ore, pe clãdirea legatiei...
Liviu Vãlenas:
Dacã Miscarea Legionarã nu are nimic de a face cu aceastã actiune, cine sunt atunci autorii ei ?
Mircea Dimitriu:
Dupã cum v-am spus, eu nu cunosc decât cã atacatorii au avut contact cu preotul Vasile Zãpârtan. Dar preotul Zãpârtan nu era legionar, nu a fost niciodatã legionar, noi am colaborat cu el exclusiv pe linia asistentei spirituale, duhovnicesti, iar la Salzburg si pentru asistenta materialã acordatã refugiatilor români. Deci noi nu am stiut cine erau "patronii" acestei actiuni de la Berna si nu stim nici în prezent.
Liviu Vãlenas:
Ca fapt istoric divers, regimul comunist al lui Dej, l-a trimis pe Octavian Paler (...) ca ziarist la procesul "teroristilor" români care au atacat Ambasada României din Berna, proces desfãsurat în Elvetia. Octavian Paler primise sarcina precisã, sã-i înfiereze pe "teroristi"cât mai mult în corespondentele sale de presã... Dupã atacarea Legatiei României din Berna, ziarul "Scînteia", publica la loc de frunte ("autorul" "articolului" era O. Paler ?) : "Oblãduirea de cãtre o serie de guverne din occident a trãdãtorilor de tarã care s'au fãcut vinovati de crime împotriva poporului nostru, este o expresie a politicii agresive, rãzboinice, duse de cercurile imperialiste. Acesti trãdãtori de tarã sunt stipendiatii faimoaselor fonduri pe care guvernul SUA le pune la dispozitie cu atâta cinism în slujba actiunilor criminale îndreptate împotriva tãrilor democrate. Din rândul lor sunt recrutati spionii si diversionistii-elevi scolilor criminale organizate de serviciile de spionaj ale tãrilor imperialiste. Dintre ei sunt selectionati banditii parasutati pe teritoriul tãrilor democrate... Dintre ei au fost alesi si ucigasii care au atacat legatia românã din Berna". Fraza referitoare la "banditii parasutati", este o referire, este drept indirectã, la Miscarea Legionarã. Cu toate acestea, Securitatea a sfãrsit prin a încrimina (în legãtura cu actiunea din Berna) Comitetul National Român, prin filiala sa din Franta...
Mircea Dimitriu:
Cred cã Securitatea nu stie nici pânã în prezent cine a stat în spatele comandoului, care a atacat Legatia României din Berna, pe data de 4-5 Februarie 1955. Repet, noi nu am avut absolut nici o legãturã cu aceastã actiune, mai mult chiar, nici noi nu stim, pânã în ziua de astãzi, cine a comandat si a pregãtit acest atac.
Liviu Vãlenas:
Atacul asupra Legatiei României din Berna a avut totusi un mare merit, prin publicitatea mare care s'a fãcut în mass media din Occident în legãturã cu acest caz, opinia publicã din Occident a aflat în fine cã în România existã un sistem represiv, bolsevic, cã sute de mii de oameni stau pe nedrept dupã gratii, cã nu existã nici un respect pentru drepturile omului... Ulterior, statul român comunist a demonstrat încã odatã cã este un stat terorist, printr-o operatiune montatã în comun cu STASI, Securitatea l-a rãpit pe Oliviu Beldeanu, din Berlinul Occidental, în 1956 si l-a "repatriat" cu forta în România. Oliviu Beldeanu a fost judecat sumar si împuscat în 1958, dar între timp Securitatea "descoperise" cã nu era legionar, ci membru al Partidului National Tãrãnesc...
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu