Bunget Marin
Se
pleacă pomii grei de-atâtea flori,
Ca
de povara unei frumuseţi
Ajunsă-n
locul vechilor nămeţi
Să
ducă mai departe din fiori.
E
ca un vis... şi ninge peste glod
Cu
fulgi din curcubeie colorate.
Potecile
sunt învelite toate
Cu
semnul bogăţiei pentru rod.
S-a
stins culoarea vechilor zăpezi,
În
fluturi cu sclipiri de diamant.
Parfumuri
rătăcite prin neant
Împodobesc
tăcerile-n livezi.
Smerit,
se-apleacă muntele de dor
Spre
poala împodobită-n măreţie,
S-asculte
trilul lin de ciocârlie
Şi
susurul măreţului izvor.
Ciudate
umbre-i răscolesc privirea;
Trec
ciute care-aleargă nicăieri.
S-au
rătăcit prin lume primăveri
Şi-n
suflete s-a cuibărit iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu