miercuri, 19 martie 2014

Când clipa se opreşte-n loc

Petre Violetta





Cât îmi lipseşti, acum când mor poeme


În părul tău cu versuri care gem !


M-aş linişti iubite, peste vreme


De-aş mai putea de vară, să mă tem






De vara noastră-n care nasc poveşti


Cu nemurirea-ntr-un sărut hoinar;


Îţi sunt aproape, ce iubit îmi eşti !


Când de pustiul toamnei n-am habar ...






Ce mult mă doare-acum când îţi lipsesc !


Şi vara asta plânge după noi.


Ascultă, teii-şi spun cât se iubesc


Şi cer un pic de verde înapoi ...






Ne pierde toamna-n frunzele ce pier


Şi paşii ni-s mai rari şi-ncremeniţi,


Un vis rămâne ca un vechi reper


În irişii uitaţi şi obosiţi ...
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu