joi, 27 martie 2014

Unica menire


versuri

Lusiana Drăguşin


montaj

Sandu Alrox


muzica

Elias Rahbani



video



Speriată şi captivă în timpul meu ceresc,
De-atâta grea tăcere, lacrimi se contopesc,
Cu sufletul rănit, alerg spre primăvară,
Din curcubeu renasc, târziu, în prag de seară.


Când totuşi mai există şi ploi şi răsărit.
Iar cerul meu de stele încă nu e golit,
Zidesc în suflet trepte şi despre tine cânt,
E unica menire ce-o am pe-acest pământ.


Coboară-ncet cortina, nu am păreri de rău,
Nu ştiu a cui e vina şi ce tribut dau eu,
În amalgam de ani, cuvintele sfârşesc,
Acum atât mai am, un simplu... te iubesc !










Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu