Sandu: Unica menire

joi, 27 martie 2014

versuri

montaj

muzica

Speriată şi captivă în timpul meu ceresc,

De-atâta grea tăcere, lacrimi se contopesc,

Cu sufletul rănit, alerg spre primăvară,

Din curcubeu renasc, târziu, în prag de seară.

Când totuşi mai există şi ploi şi răsărit.

Iar cerul meu de stele încă nu e golit,

Zidesc în suflet trepte şi despre tine cânt,

E unica menire ce-o am pe-acest pământ.

Coboară-ncet cortina, nu am păreri de rău,

Nu ştiu a cui e vina şi ce tribut dau eu,

În amalgam de ani, cuvintele sfârşesc,

Acum atât mai am, un simplu... te iubesc !

Sandu