Liviu Vălenas, Convorbiri cu Mircea Dimitriu (15)

MISCAREA LEGIONARĂ INTRE ADEVAR SI MISTIFICARE

Toate adevărurile care sunt ţinute în tăcere devin otrăvite
Nietzsche, Also sprache Zarathustra

Serviciul Român de Informatii contraatacã

Liviu Vălenas:
Un episod controversat, în ziaristica româneascã post revolutionarã, este articolul semnat de Ioan Itu (în prezent consilier guvernamental...), în revista "Tinerama", în care s'a afirmat, în 1991, "Cã Horia Sima ar fi venit incognito în România, cu un vapor <sic> pe Marea Neagrã si undeva în Delta Dunãrii s'ar fi întâlnit în secret cu camarazi legionari si chiar si cu directorul SRI Virgil Mãgureanu" !... Existã ceva adevãr în aceste afirmatii, iar dacã nu existã, cui au servit aceste aberatii ? Cine credeti cã a stat în spatele acestui articol ?

Mircea Dimitriu:
Dupã "articolul" lui Ioan Itu, Horia Sima nu s'a întâlnit cu Mãgureanu ("întâlnirea" cu Mãgureanu apartine altor ziare dubioase din România)., ci cu doi bãtrâni legionari >sic>... Totul a fost însã inventat. Cum Ioan Itu avea reputatie de ziarist serios, înseamnã cã acest articol i-a fost impus de cineva ! Dat fiind cã în text sunt redate toate atacurile contra lui Horia Sima, se poate ghici cine si de ce i-a fost impus acest articol spre publicare...Este posibil ca acest articol sã-i fi fost impus chiar de Mãgureanu personal !

Liviu Vălenas:
In articolul lui Ioan Itu, s'a publicat o fotografie, care fusese fãcutã în 13 Ianuarie 1991 la Majadahonda, în care Horia Sima apare cu bratul ridicat. Cine a fãcut aceastã fotografie si cum a ajuns ea publicatã în revista "Tinerama" ?

Mircea Dimitriu:
Fotografia a fost fãcutã la Majadahonda, în 1991. Acolo a putut veni oricine si a putut filma si fotografia liber. Ambasada României din Madrid este plinã de securisti si acum...

Liviu Vălenas:
Între timp persoana care a fãcut fotografia a fost identificatã de contraspionajul german, este vorba de Elena Grager (Popescu), n. în 1950, domiciliatã în Hemhofen, Germania. Elena Grager a transmis fotografia la SRI, iar SRI-ul a dat-o lui Ioan Itu... Ca fapt divers, dupã 1989 Elena Grager a fost utilizatã de SRI pentru spionarea Miscãrii Legionare, inclusiv a lui Horia Sima, efectuând în acest sens mai multe deplasãri în Spania, Austria si în alte pãrti, finantate de serviciile secrete românesti. Dupã ce l-a spionat pe Horia Sima, Ioan Mãrii si pe alti fruntasi legionari, acum Elena Grager îl spioneazã pe printul Ilie Sturdza, domiciliat la Madrid, fiul fostului ministru de Externe legionar, Mihail Sturdza. Este interesantã si cariera Elenei Grager înainte de 1989. A fost activistã UTC la organizatia de bazã UTC din întreprinderea unde lucra, apoi a urmat o scoalã de partid PCR, si dupã ce a lucrat ca si chelneritã si barmanitã, a sfârsit prin a primi gestiunea unui shop pe valutã la Neptun (statiunea lui Nicolae Ceausescu), o unitate controlatã strict de Securitate. La sfârsitul anilor '80 a ajuns în RFG, iar aici, dupã nu mult timp a fost arestatã de politia criminalã germanã (KRIPO) pentru tãinuirea lucrurilor furate de o bandã de hoti din România, care activau în zona Nürnberg-Fürth. Iatã cine este în realitate aceastã "legionarã", primitã de Horia Sima la el acasã, la Madrid, la începutul anilor '90... Pentru a masca aceastã activitate de spionaj (complet ilegalã pe teritoriul Germaniei Federale si al Uniunii Europene), Elena Grager a fost numitã "presedinta" unei societãti fantomã, "Miscarea pentru Regatul României, filiala Germania"... Nu a fost însã singura agentã folositã, dupã 1989, pentru spionarea Miscãrii Legionare ! Sã revenim însã la fondul discutiei noastre, Horia Sima, în 1993, a abandonat ideea unui Grup de Comandã în tarã ?

Mircea Dimitriu:
Nu, în ajunul decesului sãu, Horia Sima a trimis din nou în tarã, o persoanã de încredere, ca sã realizeze aceastã formulã, dar si de data aceasta ea a esuat, tot din cauza lui Brahonschi si a prietenilor sãi.

Liviu Vălenas:
De fapt cum se explicã opozitia lui Brahonschi, orgolii personale, problemele legate de vârstã sau altceva, adicã manipularea sa de cãtre Seviciul Român de Informatii ?

Mircea Dimitriu:
Brahonschi era un mare luptãtor, fusese în organizatia mea, la Centrul Studentesc Legionar Timisoara, l-am cunoscut foarte îndeaproape, era foarte putin maleabil, foarte incãpãtânat, nu era în stare sã conducã ceva. Dupã cum v'am mai spus, la Timisoara am avut sase cuiburi, dar pe Brahonschi nu l-am însãrcinat niciodatã sã conducã unul din ele, pentru cã mai mult strica. Era influentabil si rãzbunãtor. În închisoare Brahonschi s'a comportat eroic, aproape ca un nebun, cãuta tot timpul sã provoace conducerea închisorii si era bãgat periodic la zarcã, unde era tinut sãptãmâni întregi, prin aceasta a obtinut un prestigiu deosebit printre ceilalti legionari. Dacã a fost manipulat de Serviciul Român de Informatii, atunci numai indirect, prin specularea slãbiciunilor lui si fãrã ca el sã fie constient. Dupã moartea lui Horia Sima, Mateias a rãmas fidel liniei si memoriei lui si s'a opus consecvent la unirea cu "mexicanii". În schimb doctorul Milcoveanu a fost dovedit cã a lucrat ca agent, în trecut, pentru Securitate.

Liviu Vălenas:
Cu toate acestea doctorul Milcoveanu a devenit un fel de "purtãtor de imagine" a Miscãrii Legionare în România, fiind prezent la multe discutii televizate, unde se discutã despre Miscarea Legionarã...

Mircea Dimitriu:
Tocmai de aceea este preferat de adversarii Miscãrii. Este de remarcat cã în cartea publicatã în 1997, "Mihail Moruzov si Serviciul de Informatii al Armatei Române", istoricul oficial al Serviciului Român de Informatii, colonelul Cristian Troncotã, îl citeazã copios pe Serban Milcoveanu, ca si cum ar fi singurul "memorialist" al Miscãrii Legionare. Or, dupã cum am mai spus, d-rul Serban Milcoveanu nu are nici un drept sã mai vorbeascã în numele Miscãrii Legionare, din moment ce a lucrat si lucreazã pentru Securitate, iar dupã 1990 pentru SRI ! Este curios faptul, cã desi Serban Milcoveanu era un fruntas al Miscãrii Legionare încã de pe vremea Cãpitanului, nu a fãcut nici o zi de închisoare, atât el cât si inginerul Stefan Predescu, care împreunã au dus actiunea împotriva lui Sima. Întrebati fiind de ceilalti legionari, cum explicã ei acest lucru, au spus cã "Sfânta Fecioarã Maria i-a protejat"... Pe de altã parte, a fost pusã în circulatie, o scrisoare a lui, autenticã, de denunt, cãtre colonelul Enoiu, scrisoare de care am pomenit deja.

Liviu Vălenas:
Dupã moartea lui Horia Sima, cum a mai evoluat Miscarea Legionarã în tarã ?

Mircea Dimitriu:
Dupã disparitia lui Horia Sima, legionarii din tot cuprinsul tãrii, care nu erau nici în grupul Nicolau, nici în grupul dela partidul "Pentru Patrie", au început sã facã presiuni asupra lui Mateias, dar si asupra lui Nicolau si au cerut unificarea celor douã fractiuni simiste si încetarea atacurilor între ele. De fapt erau atacuri numai din partea lui Brahonschi. În fine, dupã lungi discutii, conduse de un fost judecãtor de la Sibiu, Grigore Lechintan (care modera discutiile), la 5 Februarie 1994 s'a ajuns, dupã o sedintã furtunoasã, care a durat o zi si o noapte, sã se încheie un protocol de unificare. La insistente ultimative, Nicolau a fost de acord sã desfiinteze partidul sãu, "Noua Românie Crestinã" si sã intre toti membri acestui partid în partidul "Pentru Patrie". S'a fãcut un protocol de unificare, s'a stabilit un comitet paritar de conducere al noului partid unificat. Grupul Nicolau s'a pus pe lucru în acest nou partid unificat, dar a constatat cã secretarul general al partidului, Pãun, nu a depus la tribunal lista noii conduceri. Pãun a tergiversat incontinuu depunerea acestei liste la tribunal, iar peste aproximativ o lunã a venit bomba: Brahonschi face declaratia uluitoare cã el nu mai recunoaste semnãturile de pe protocolul de unificare, pentru cã atunci erau toti foarte obositi etc... În aceastã situatie grupul Nicolau l-a convins pe Nistor Chioreanu sã convoace congresul partidului. Congresul de la Bucuresti a confirmat valabilitatea
protocolului de unificare încheiat si valabilitatea tuturor semnãturilor de pe acest protocol. Congresul a avut loc la a cincea lunã dupã protocolul de unificare, dar, dupã încã o lunã fostii membri din conducerea Partidului "Pentru Patrie" (neunificat), s'au adunat în secret la Brasov si au anulat protocolul încheiat la 5 Februarie 1994, l-au declarat nul si neavenit...

Liviu Vălenas:
Se pare cã în viata politicã româneascã Brasovul a devenit locul predilect pentru organizarea sciziunilor...

Mircea Dimitriu:
Bineînteles, dupã anularea protocolului, au avut loc un mare numãr de demisii din partid si nu numai fostii membri ai partidului lui Nicolau "Noua Românie Crestinã", ci si din Partidul "Pentru Patrie" propriu zis. La 15 Septembrie 1994, la Aiud, la o comemorare, Mateias si Pãun au încercat sã convingã persoane mai tinere decât ei, fostii Frati de Cruce din anii '40, sã preia ei conducerea partidului, pentru cã altfel, el,Virgil Mateias, îl desfiinteazã din lipsã de membri !

Liviu Vălenas:
Aceste incontinue certuri, organizate si de SRI, au slãbit, bãnuiesc foarte mult, Partidul "Pentru Patrie", ce rezultate a obtinut acest partid la alegerile din 1996 ?

Mircea Dimitriu:
În alegerile pentru Parlament a obtinut un rezultat foarte slab, sub 1 %, iar la alegerile locale, a reusit sã obtinã un loc de consilier municipal în judetul Teleorman.

Liviu Vălenas:
Partidul "Pentru Patrie" nu a dorit sã intre în Conventia Democratã ?

Mircea Dimitriu:
Nu, nu cred cã au dorit asa ceva, fiind convinsi cã vor fi refuzati. Cu toate acestea s'au declarat solidari cu CDR.

Liviu Vălenas:
A luat în vizor Serviciul Român de Informatii fundatia "Prof.Gheorghe Manu" si implicit unificarea legionarã ?

Mircea Dimitriu:
Grupul de legionari din jurul fundatiei "Prof. Gheorghe Manu" este ramura autenticã a Miscãrii Legionare, pe care Serviciul Român de Informatii nu a reusit s'o infiltreze sau s'o influenteze. Acest grup a acceptat în douã rânduri o "unire" cu Partidul "Pentru Patrie", grupul cel mai apropiat dintre grupãrile dizidente, fiind compus în majoritate de "simisti". Acest fapt s'a întâmplat la 5 februarie 1994 si la 15 Aprilie - 27 Mai 1995. În ambele cazuri unirea a fost distrusã intentionat de Gheorghe Brahonschi, membru important si chiar fondator al partidului (la sedinta din 28 Mai 1994 si la sedinta din 27 August 1995). Mândru de isprava sa, Brahonschi a rãspândit în decursul sedintelor, prima datã în scris si a doua oarã printr'o casetã audio (pe care a mai si "retusat-o"), motivatia acestei actiuni. De fiecare datã grupul "Gheorghe Manu" a fost grosolan înselat, si-a sacrificat partidul propriu, iar la a doua încercare, unii din aderentii lui au refuzat sã demisioneze din nou...

Liviu Vălenas:
Revenind la nedumerirea regretatului Corneliu Coposu din 1994, de ce nu se poate totusi unifica Miscarea Legionarã ?

Mircea Dimitriu:
Pentru ca unificarea sã nu fie o încercare a SRI-ului de a obtine controlul si asupra ultimului bastion al Miscãrii Legionare, sau sã nu fie o "unificare" de "tip Funda", unde numele lui Horia Sima trebuie sã fie tabu, sunt obligatorii garantii reale cã entitatea rezultatã se va mãrturisi clar si fãrã retineri si în toate împrejurãrile, la apartenenta atât la Corneliu Codreanu - fondatorul Legiunii, cât si la Horia Sima. Horia Sima este succesorul Cãpitanului, care, dupã decapitarea si masacrarea Miscãrii din 1938-1939, a reusit s'o readucã în fortã pe scena politicã, s'o refacã biologic, sã-i asigure continuitatea si actualitatea doctrinarã, politicã si biologicã si s'o conducã în lunga perioadã de 53 de ani, zguduiti de periculoase furtuni politice si ideologice. Numai atunci va putea avea loc o "unificare" legionarã care sã reziste ingerintelor si presiunilor adverse.

Diversiuni organizate de Securitate

Liviu Vălenas:
În 1991 a mai apãrut un partid definit "ca doctrinar legionar", "Miscarea pentru România", condus de Marian Munteanu. Acest partid are legãturi cu Miscarea Legionarã ?

Mircea Dimitriu:
Dincontrã, Marian Munteanu a si declarat în mod public, cã partidul sãu nu are legãturã cu Miscarea Legionarã, cu tineretul legionar. Marian Munteanu a definit partidul sãu ca "partidul tinerilor nationalisti din România", ceea ce aratã cã a vrut sã se delimiteze de Miscarea Legionarã. Desi initial Marian Munteanu a declarat cã se inspirã din doctrina legionarã, faptele sale au demonstrat însã contrariul. Acum se stie cã Marian Munteanu a fost finantat de Iosif Constantin Drãgan (care nu are nici o legãturã cu Miscarea Legionarã), iar acest fapt spune multe. La alegerile din 1992, ca si la cele din 1996, acest partid al lui Marian Munteanu a avut un esec total, si iritati de unele circumstante, unii membri ai partidului i-au pus întrebãri directe lui Marian Munteanu : "Ce legãturi are el cu Securitatea" ?... A recunoscut în fata a vreo 15 insi, "Cã în 1981 a luat contact cu Securitatea". Înainte de alegeri Marian Munteanu a primit o cantitate mare de "sfetnici" din protipendada Securitãtii, oameni de 60-70 de ani, desi el declarase initial "cã vrea sã lucreze numai cu tinerii"...

Liviu Vălenas:
Dar nu numai din Securitate erau sfetnicii lui Marian Munteanu, ci chiar din GRU, comandorul de marinã Radu Nicolae de pildã...

Mircea Dimitriu:
Radu Nicolae a si candidat pentru Parlament pe lista partidului lui Marian Munteanu. Dar au mai candidat si altii, maiorul de contrainformatii din DSS, Dumitru Dumitru (care a si murit în 1994), un al treilea "consilier" al lui Marian Munteanu a fost sociologul Ilie Bãdescu, abolvent al scolii dela Bãneasa a Securitãtii, care a rãmas si mai departe în anturajul lui Marian Munteanu, în plus scrie si la gazeta lui, "Miscarea"... Marian Munteanu a fost primul presedinte al Aliantei Civice, propus se pare pentru aceastã functie de Ana Blandiana (pe vremea când Alianta Civicã era condusã prin rotatie), dar în urma unei întâlniri secrete cu Virgil Mãgureanu, directorul SRI, a fost dat afarã din Alianta Civicã ! Iatã cine este Marian Munteanu !

Liviu Vălenas:
Cu alte cuvinte Miscarea Legionarã nu are nici o legãturã cu Marian Munteanu ?

Mircea Dimitriu:
Absolut nici o legãturã ! Dimpotrivã, Marian Munteanu a adãpostit articole ostile Miscãrii Legionare, în ziarul sãu "Miscarea", scrise de doctorul Ion Zeanã, prietenul lui Milcoveanu. (Ion Zeanã este si colaboratorul lui Milcoveanu, la o asociatie fantomã, cu un titlu foarte lung, al fostilor presedinti de centre studentesti, unde Milcoveanu este presedinte, iar Zeanã secretar...).

Liviu Vălenas:
Ce s'a mai întâmplat în Miscarea Legionarã din tarã, dupã ruptura dela Brasov din 1994 ?

Mircea Dimitriu:
Dupã aceastã rupturã, Mateias, lovit atât el cât si sotia sa de o boalã nemiloasã, ar fi vrut chiar sã desfiinteze Partidul "Pentru Patrie", din cauzã cã cei din fostele "Frãtii de Cruce", au refuzat sã-l preia. A fost convocatã o nouã adunare, în Noiembrie 1994, la Sâmbãta, în Fãgãras, unde întreaga conducere a Partidului "Pentru Patrie" a demisionat, declarându-se senatori ai partidului si predând conducerea unor persoane mai tinere, dar care trebuiau sã fie ulterior identificate de o grupã de cinci membri ai partidului. Dupã douã luni si jumãtate de cãutãri si discutii, acest grup de cinci persoane (din care fãcea parte si Funda) au reusit sã punã pe picioare o nouã conducere, în frunte cu profesorul Constantin Iulian. Fac o parantezã, Brahonschi a declarat ulterior, "Cã el a acceptat unificarea din 05.02.94, numai pentru a distruge partidul lui Nicolau, "Noua Românie Crestinã"...

Liviu Vălenas:
Grupul Nicolau ce a mai fãcut în continuare ?

Mircea Dimitriu:
Ei s'au constituit în Fundatia "Profesor Gheorghe Manu".

Liviu Vălenas:
Cine a fost profesorul Gheorghe Manu ?

Mircea Dimitriu:
Profesorul Gheorghe Manu a fost profesor la Bucuresti, în specialitatea fizicã nuclearã. A fost un mare specialist, cu reputatie mondialã, fost asistent al sotilor Curie. Fiind legionar, a fost arestat de comunisti si exterminat în închisoare. Antonescu nu-l descoperise ca legionar si fusese lãsat în pace atunci, comunistii însã l-au descoperit si l-au arestat împreunã cu ceilalti. Desi Eugen Cristescu întocmise o listã, dupã 23 Ianuarie 1941, de 15.000 de legionari care trebuiau arestati, repet, profesorul Manu a scãpat de arestare în acei ani 1941-1944, dar a fost înlocuit, pe linie profesionalã, cu profesorul Horia Hulubei.

Liviu Vălenas:
Cum a evoluat aceastã fundatie "Profesor Georghe Manu", condusã de Mircea Nicolau ?

Mircea Dimitriu:
Mircea Nicolau este profesor, licentiat în litere si filosofie, iar Fundatia "Profesor Gheorghe Manu" urmãreste scopurile generale ale oricãrei fundatii. Din Ianuarie 1998 scoate si propria revistã lunarã, "Permanente". Fundatia încearcã sã valorifice pentru societatea româneascã actualã, mostenirea spiritualã si culturalã a Miscãrii Legionare, organizând simpozioane si conferinte, la Cluj, la Iasi, la Suceava, la Bucuresti etc., Mircea Nicolau fiind foarte activ. În ceea ce priveste revista "Permanente" ea se doreste a fi un periodic al Miscãrii Legionare, se vinde si în tarã, unde este redactatã si tipãritã, dar si în strãinãtate, în Germania de pildã. Necesitatea acestei reviste s'a resimtit din cauza faptului cã Miscarea
Legionarea a fost pusã la index de aproape toate ziarele din România.

va urma