Luiza-Adriana Grama
Că
sunt semnul tău de întrebare
E
un adevăr pe care-l ştiu,
Tot
ce fac şi simt n-are valoare
Când
în ochii tăi e prea târziu.
Că
eşti semnul meu de exclamare
Pentru
tine nu-i nici un secret,
Fapte
mea-i atât de grăitoare
Nu
ţi-o strigă, dar ţi-o spune încet.
Virgulă
să pun între cuvinte
M-am
obişnuit de la un timp
Vorba
ceartă, dar fapta nu minte
Gestul
tău mă-mbracă într-un nimb.
Am
s-ascund prin versuri neştiute
Punctul
de-nceput şi de final,
Din
iubirea mea am să-ţi fac punte
Să-nţelegi
că nu are rival.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu