MISCAREA LEGIONARĂ INTRE ADEVAR SI MISTIFICARE
Toate adevărurile care sunt ţinute în tăcere devin otrăvite
Nietzsche, Also sprache Zarathustra
IX. LEGIUNEA REVINE ÎN ROMÂNIA
Tatonãri dupã Decembrie 1989
Liviu Vãlenas:
Ajungem si la momentul 22 Decembrie 1989. Miscarea Legionarã s'a asteptat cã va înterveni cãderea comunismului, în România, în 1989 ?
Mircea Dimitriu:
Nu ne-am asteptat absolut deloc ! Am fost total surprinsi !... Una din primele noastre mãsuri a fost trimiterea, în explorare, în tarã, a unui camarad, care sã ne aducã rezultatul investigatiilor sale asupra a ceea ce a mai rãmas din Miscare.
Liviu Vãlenas:
Cum îl chema pe acest legionar ?
Mircea Dimitriu:
Victor Corbut, din Cleveland, Statele Unite. În România avusese gradul de comandant-ajutor, în Bihor. Arestat de comunisti în România, dupã gratierea din 1964, Victor Corbut a putut sã ajungã in Statele Unite, la interventia guvernului acestei tãri. El fãcea parte dintr'un lot de cetãteni americani repatriati, Victor Corbut, se nãscuse în Statele Unite si avea cetãtenia americanã prin nastere. Noi avem mai multi legionari, cetãteni americani prin nastere, Baciu si altii.
Liviu Vãlenas:
Plecat în "explorare" în România, în Ianuarie 1990, s'a reîntors cu ce rezultate ?
Mircea Dimitriu:
S'a reîntors dupã aproximativ o lunã si jumãtate înapoi si a raportat cã a gãsit în Bucuresti o grupã care actiona clandestin încã din timpul când trãia Ceausescu, iar aceastã grupã era condusã de douã persoane, cunoscute ca legionari, Luca Dumitrescu si Mircea Nicolau. Mircea Nicolau a fost chemat apoi în strãinãtate (Luca Dumitrescu s'a îmbolnãvit si apoi a si decedat) si a primit dela Horia Sima însãrcinarea, sã caute sã descopere legionarii din tarã si sã înceapã sã-i reorganizeze. Revenind la camaradul Victor Corbut, el a fost si în provincie, dar explorarea lui a fost îngreunatã si de faptul cã era permanent sub supravegherea Securitãtii, în primul rând pentru cã era cetãtean american si în al doilea rând era si legionar.
Liviu Vãlenas:
Raportul sãu cum a fost primit de Horia Sima ?
Mircea Dimitriu:
Pozitiv... Pozitiv pentru cã s'a gãsit un punct, dela care putea începe o activitate de strângere a rândurilor, de unde se putea reorganiza Miscarea în tarã.
Liviu Vãlenas:
Raportul lui Victor Corbut a fost dat în jurul datei de 1 Martie 1990 ?
Mircea Dimitriu:
Da. Pânã la primirea acestui raport, Horia Sima a stat în expectativã, nu a putut face nimic, cu exceptia faptului cã a dat diferite declaratii, a scris o brosuricã, în care îndemna pe legionari sã stea linistiti, sã nu se amestece în actiunile de revoltã împotriva noului regim.
Liviu Vãlenas:
Care era scopul acestei declaratii, mobilul ei ?
Mircea Dimitriu:
Scopul era unul singur, acela de a nu periclita reorganizarea Miscãrii Legionare.
Liviu Vãlenas:
Dar cu toate acestea, oricine isi aminteste bine, cã Ion Iliescu si Petre Roman, vedeau peste tot numai si numai legionari, si asta imediat dupã 22 Decembrie 1989... În orice manifestatie de protest contra FSN-ului, se vedea o actiune "legionarã", mineriada din 13-15 Iunie 1990 a avut la bazã (dupã Ion Iliescu) pe legionari, si în plus, în Februarie 1990 au fost expulzati din România doi cetãteni canadieni de origine românã, pe motiv cã fac propagandã legionarã, cã sunt legionari...
Mircea Dimitriu:
Comunistii au exacerbat notiunea de legionar pânã la paroxism. Dupã comunisti, noi legionarii eram în stare de orice, puteam sã facem si sã rãsturnãm tot ce vroiam... Evident cã comunistii urmãreau în 1990 (dar si dupã aceea, pânã în ziua de astãzi) crearea unei psihoze de spaimã în rândul populatiei, contra legionarilor.
Uniunea Democrat Crestinã
Liviu Vãlenas:
Pânã si PNTCD-ul era atacat de comunisti si de FSN, în toatã prima parte a anului 1990, ca "un partid legionar", în orice caz, "cu multi legionari" în componenta sa, de ce ?.
Mircea Dimitriu:
Legionarii au primit intr'adevãr dispozitia, dela Horia Sima, sã intre, de preferat, în PNTCD. Nu mã refer la perioada 1944-1946 (grupul lui Horatiu Comaniciu), ci la perioada de dupã 22 Decembrie 1989. Însã, în acelasi timp, sub subordinea lui Mircea Nicolau, trebuiau sã se reorganizeze. Prima lor manifestare politicã a fost în UDC (Uniunea Democrat Crestinã). Când conducerea UDC a fost acaparatã de Grama si Fulger, acestia au dat afarã pe toti legionarii !...
"Noua Românie Crestinã" si Partidul "Pentru Patrie"
Liviu Vãlenas:
Reorganizarea propriu zisã a Miscãrii Legionare, în viziunea lui Horia Sima, cum a debutat ?
Mircea Dimitriu:
În aceastã perioadã a reorganizãrii din tarã, în 1990, el a fãcut si un memoriu Regelui Mihai. Pe chestiunea acestui memoriu Horia Sima a fost foarte criticat de unii legionari, care pe urmã s'au si îndepãrtat de el. Ni s'a confirmat, de cãtre secretariatul Casei Regale, primirea acestui memoriu, dar rãspuns la el nu am primit niciodatã... Si înainte de 1989 Horia Sima a trimis câteva memorii Regelui Mihai, dar nu a primit niciun rãspuns dela Casa Regalã...
Liviu Vãlenas:
Horia Sima nu s'a gândit sã vinã personal la Bucuresti pentru a lua în propriile mâini reorganizarea Miscãrii Legionare ?
Mircea Dimitriu:
Horia Sima nu putea veni în România, deoarece în 1946 (asa zisul proces al "marii trãdãri nationale") fusese condamnat, în contumacie, la moarte... Or, aceastã sentintã nu a fost anulatã niciodatã. Însã Horia Sima se preocupa îndeaproape, din Exil, de reorganizarea, pas cu pas, a Miscãrii. Nucleul de la Bucuresti s'a extins în toatã tara, destul de frumos, a reusit sã se amplifice, pânã când Securitatea s'a alarmat. Securitatea s'a gândit sã contraatace, iar contraatacul cel mai bun era producerea unei sciziuni. S'a creat, tot cu ajutorul unui dosar si al Securitãtii, adicã a SRI-ului, o ramurã legionarã simistã, care vroia sã se unifice cu dizidentii Miscãrii, care între timp îsi fãcuserã si în tarã aderenti, în special printre
macedoneni...
Liviu Vãlenas:
Aceastã ramurã dizidentã si-a luat vreun nume ?
Mircea Dimitriu:
Nu, nu si-a luat niciun nume, erau numai anumite persoane. Printre ei era avocatul N. Pãun de la Brasov, inginerul Gheorghe Brahonschi de la Sibiu, Stefan Cojocaru, Nelu Rusu si Constantin Atanasiu, ultimii trei din Bucuresti.
Liviu Vãlenas:
Ca o parantezã, este clar acum cã toate sciziunile care s'au produs din 1990 în România au fost orchestrate de Serviciul Român de Informatii (dupã planuri bine puse la punct), sã ne aducem aminte ce a pãtit Partidul National Liberal, rupt în final în vreo sase felii...
Mircea Dimitriu:
Horia Sima a trimis vorbã lui Nicolau, sã creeze un nou partid, dar nu din legionari (ca sã nu provoace autoritãtile), ci din simpatizanti legionari. Grija permanentã a lui Horia Sima a fost, în primul rând, sã nu provoace autoritãtile, în al doilea rând, sã nu provoace populatia. Cetãtenii României au fost îndoctrinati de comunisti, peste jumãtate de secol, "cã Miscarea Legionarã este o adunãturã de banditi, de criminali, de trãdãtori de tarã etc". Chiar acei oameni care nu erau comunisti, când auzeau de legionari îsi puneau mâinile în cap, era un soc pentru ei. De aceea Horia Sima l-a însãrcinat pe Mircea Nicolau sã facã un partid politic doar cu simpatizanti. Acest partid s'a chemat "Noua Românie Crestinã".
Liviu Vãlenas:
Mãrturisesc cã nu am auzit de acest partid...
Mircea Dimitriu:
Da, era un partid mic. Grupul de legionari care s'au despãrtit de Nicolau si vroiau sã se uneascã cu dizidentii Miscãrii, au cerut lui Horia Sima autorizatia sã facã si ei un partid. La început au vrut sã-si spunã "Partidul Democrat - Miscarea Legionarã". Ne-au trimis proiectul de statut, din conducerea partidului trebuiau sã facã parte jumãtate dizidenti, jumãtate simisti, iar în Adunarea Generalã trebuia sã fie o paritate între aceste douã grupe. Natural, Horia Sima a respins cererea de a autoriza un astfel de partid. Atunci acest grup de legionari a încercat altceva, sã numeascã partidul "Totul pentru Tarã" si ne-au trimis din nou statutele spre vedere, Horia Sima s'a împotrivit din nou, spunând cã este deja un partid legionar, nu mai vrea sã se creeze un al doilea. Cu toatã aceastã opozitie a lui Horia Sima, ei au depus cererea pentru autorizarea partidului. Nu au reusit sã mentinã numele de "Totul pentru Tarã" (presedinta tribunalului unde au vrut sã înregistreze partidul, nu le-a acceptat aceastã titulaturã, spunându-le cã vor avea greutãti pe viitor din cauza acestui nume...) si pânã la urmã a fost schimbat în "Pentru Patrie" (nu a fost acceptatã nici titulatura "Totul pentru Patrie")... Sub acest nume partidul a fost autorizat, de instantele judecãtoresti din România, sã funtioneze legal. Pentru a atrage aderenti, fondatorii partidului l-au pus ca presedinte pe Nistor Chioreanu, iar ca vicepresedinte, au reusit sã-l ademeneascã pe Virgil Mateias. Ironia soartei este cã a existat o revistã comunistã a armatei, întitulatã "Pentru Patrie"... In orice caz, Horia Sima a fost pus în fata unui fapt împlinit.
Liviu Vãlenas:
Care a fost reactia lui Horia Sima ?
Mircea Dimitriu:
Îngrijorat de aceste conflicte care au izbucnit în tarã, el a cerut sã se constituie un Grup de Comandã, unde fiecare din membri acestui grup sã aibã un sector geografic definit din România, de care sã rãspundã. Aceastã propunere nu a fost acceptatã, de cãtre grupul Brahonschi, Pãun, Rusu,Cojocaru si Atanasiu. În aceastã situatie, Horia Sima s'a vãzut nevoit sã intervinã personal, fãcând efortul de a merge la Budapesta. De aici a trimis pe cineva în tarã cu misiunea de a-l aduce la Budapesta pe Virgil Mateias si pe încã o persoanã.
Liviu Vãlenas:
Cine a fost Virgil Mateias, puteti sã ne vorbiti putin despre el ?
Mircea Dimitriu:
Virgil Mateias s'a nãscut la Dridif în Tara Fãgãrasului, la 26 Ianuarie 1909. A fãcut liceul la "Negru Vodã" în Fãgãras, unde a fost coleg si prieten cu Horia Sima si Nicolae Petrascu, cu care a legat o prietenie, care a rezistat tuturor timpurilor. La Facultatea de Drept din Bucuresti, în 1928, intrã în Miscarea Legionarã. Avocat, a practicat la Brasov si Fãgãras. În 1937 este numit comandant legionar. Mobilizat, a fãcut campania pe Frontul de Est. În 1948 este arestat si eliberat dupã 16 ani, în 1964. A fost vicepresedintele si apoi presedintele Partidului "Pentru Patrie", unde a rezistat presiunilor, de a accepta dizidenti legionari ("mexicani") în acest partid, pânã la moartea sa, survenitã la 2 ianuarie 1995.
Liviu Vãlenas:
În ce perioadã a fost Horia Sima la Budapesta ?
Mircea Dimitriu:
În toamna lui 1992. Horia Sima s'a dus la Budapesta, ca sã fie cât mai aproape de România, într'o tarã care nu cerea vize cetãtenilor români si ca atare legionarii din România se puteau întâlni fãrã mari probleme cu el. A fost singurul motiv pentru care s'a ales Budapesta ca loc de întâlnire. La Budapesta, Horia Sima "nu vindea Ardealul ungurilor", ci a avut doar contacte cu doi legionari din tarã, din care cel mai important era Virgil Mateias, vicepresedintele Partidului Pentru Patrie. Mateias era un vechi coleg de-al lui Horia Sima, din Fãgãras, om de mare încredere. Horia Sima i-a dat dispozitie lui Mateias sã aducã la îndeplinire acel Grup de Comandã, gândit de el. Presedinte al acestui Grup de Comandã trebuia sã fie Nistor Chioreanu, care însã era bolnav, aproape olog, nu se putea deplasa si nici nu mai era suficent de lucid. La Budapesta, Horia Sima a recunoscut existenta Partidului Pentru Patrie, contând pe loialitatea lui Virgil Mateias, care conducea de fapt partidul. Proiectul "Grup de Comandã" împiedica însã intentiile fondatorilor Partidului Pentru Patrie, convertiti la solutia "unitãtii" (între simisti si dizidenti), idee urmãritã de Tache Funda. Pânã la urmã, prin tot felul de manevre, a fost sabotatã dorinta lui Horia Sima, aceea de realizare a unui Grup de Comandã.
Liviu Vãlenas:
Cine era Tache Funda ?
Mircea Dimitriu:
Este român macedonean, nãscut însã în tarã. Ca vechi legionar, a avut un comportament admirabil în închisori. A fost câstigat - recunoscând abia acum - de dizidenta adusã în tarã dupã 1989. Diferit de altii, el s'a decis pentru eliminarea lui Horia Sima din Miscarea Legionarã, printr'o strategie care sã fie acceptatã de însãsi aderentii lui Horia Sima (...). Întâmplarea a fãcut ca Tache Funda sã aibã un cumnat în Sibiu, aflat în strânse relatii familiare si camaraderesti cu familia Gheorghe (Ghitã) Brahonschi, care era cel mai acerb adversar al lui Mircea Nicolau, ce era sustinut de Horia Sima. Prin acest cumnat, Leonte Radu, dar si direct, speculându-i toate slãbiciunile si resentimentele, Funda a reusit sã-l transforme pe Ghitã Brahonschi, eroul dela Brasov si din închisori si pe care Horia Sima îl considera "fiul sãu sufletesc", într'un robot docil si chiar într'un adversar al lui Horia Sima ! Cu ajutorul lui Brahonschi, Tache Funda si altii, au reusit sã împiedice, sistematic, toate încercãrile lui Horia Sima de a instaura în tarã o unitate de actiune legionarã. Cu toate presiunile la care a fost supus, Virgil Mateias a refuzat sã accepte intrarea vreunui dizident în partidul condus de el. De abia dupã moartea lui Mateias, a reusit Funda sã-si
realizezez planul, pentru care luptase cu atâta abilitate.
Liviu Vãlenas:
În fond de ce nu era de acord Miscarea Legionarã condusã de Horia Sima, cu unificarea tuturor legionarilor ? Ca o parantezã istoricã, la 26 Mai 1994 Corneliu Coposu mi- a spus la Paris, "Cã nu întelege de ce legionarii se ceartã între ei si nu se unesc, pentru a forma un partid de dreapta în România, bineneînteles sub o altã titulaturã, mai ales cã în România spatiul politic de dreapta este descoperit"... Pentru Corneliu Coposu certurile dintre legionari erau ceva profund regretabil...
Mircea Dimitriu:
Este vorba de asa zisa "unificare" a tuturor legionarilor, urmãritã de dizidenti ("mexicani") si respinsã consecvent de Miscarea Legionarã, rãmasã fidelã lui Horia Sima (cu toate cã "Unitatea" este o lege fundamentalã a Miscãrii Legionare). Aceastã contradictie produce nedumerire si de aceea trebuie explicatã. În Exil dizidenta, care initial a pornit dela nemultumiri fatã de Horia Sima, a evoluat pânã la a nul mai recunoaste ca Sef al Miscãrii Legionare, cerându-i destituirea. Imediat dupã Revolutie, doi agenti ai Securitãtii, si anume Petre Vãlimãreanu din Exil si Serban Milcoveanu din tarã, au pornit sã informeze pe legionarii din tarã, pânã atunci uniti, despre motivele pentru care dizidenta vrea destituirea lui Horia Sima. Vãlimãreanu a plecat într'un turneu prin tarã, cu 1.000 de exemplare din "Vatra", "editie specialã", "dedicatã" lui Horia Sima, iar Milcoveanu, ajutat de Stefan Predescu (ambii la rândul lor "ajutati, înainte de 1989, de Sfânta Fecioarã Maria ca sã nu fie arestati de comunisti" <sic>, desi erau fruntasi legionari...), a organizat un "cenaclu" sãptãmânal <sic>, unde cãutau sã ridice pe legionari contra lui Horia Sima. Si asta în calitate de reprezentanti ai dizidentei, numiti ca atare de Victor Apostolescu. La acest cenaclu participa regulat si Tache Funda. Ajuns si el la necesitatea destituirii lui Horia Sima, nu credea însã, cã ea poate fi fãcutã imediat, asa cum o cerea Milcoveanu, numãrul legionarilor anti-Sima fiind încã redus. El a propus în schimb o altã strategie, care prevedea mai întâi o campanie sustinutã, pentru a mãri numãrul legionarilor anti-Sima si apoi unificarea legionarilor de toate culorile. Din interiorul Miscãrii Legionare astfel unificatã, ar urma dupã aceea sã fie declansatã, de fostii dizidenti, o actiune progresivã pentru diminuarea pânã la disparitie a adeziunii la Horia Sima, înlocuind-o treptat numai cu adeziunea la Corneliu Codreanu, la care nimeni nu s'ar putea opune. Desi apoi Funda a îmbrãcat "pielea de oaie", proferând loaialitate fatã de Horia Sima, si lãsând campania plãnuitã anti-Sima, pe seama altor dizidenti, el însusi alãturându-se legionarilor despãrtiti de Mircea Nicolau, Miscarea Legionarã a fost informatã din chiar interiorul "cenaclului" lui Milcoveanu, despre întreaga strategie propusã si vizibil urmãritã de acelasi Tache Funda. De aceea ea a întâmpinat cu multã suspiciune propunerile de unificare cu dizidentii, venite dela Funda, fie dela interpusii lui. Si totusi, dupã moartea lui Mateias, legionarii din Partidul "Pentru Patrie" s'au lãsat coplesiti de mirajul unificãrii, fluturat de Funda, ajungând pânã acolo, încât numele lui Horia Sima sã fie - pentru salvarea unitãtii - tabu, în toate actiunile oficiale ale partidului.
Iar acei numerosi membri, care în particular au rãmas credinciosi lui Horia Sima, sunt nevoiti sã se comporte în cadrul partidului, asa cum unul dintre ei a declarat textual : "Noi cultivãm ce ne uneste si respingem ce ne desparte". Ce-i desparte este Horia Sima. Este de înteles cã Miscarea Legionarã nu a vrut, si nici nu vrea, sã ajungã în aceeasi situatie. Pentru ea, Horia Sima a fost - dupã Cãpitan - Comandantul Miscãrii Legionare.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu