Scrisoare de dor

Luiza-Adriana Grama

Scrisoarea de dor

rătăcită în palmele tale

De o scrii prea târziu

vei răni taina slovelor sale

Şi va cere-n zadar uşii mele

să se mai deschidă

Scrie cât nu-i târziu,

cât în dragoste mai sunt lucidă.

Şi zâmbind să-ţi apleci

ochii mici peste alba hârtie

Şi cu degete lungi

lasă-ţi sufletul slova să scrie,

Voi citi tremurând ce mi-ai scris

iar apoi ruşinată,

Voi ofta murmurând:

"Se mai nasc vise vii câteodată."