PREOT ALEXANDRU COMAN
Eram cu ceva vreme în urmă într-o școală cu mulți elevi din comunitatea rromă islamică, dar și cu mulți turci și tătari, și la ora de Religie ei merg la profesorul lor, eu îi luam pe puținii elevi creștini la ora mea. Văd un copil nou, brunet, figura rromă tipică și îl întreb ce religie are, ca să fiu sigur că a nimerit unde trebuie. Puiul de om îmi răspunde tare: eu sunt român! Eu, contrariat, încerc să lămuresc – nu puiule, voiam să știu ce ești, și până să continui cu lămurirea că trebuia să știu dacă e creștin sau musulman, el îmi ia vorba și tare, răstit, spune iar: Sunt român! Aha, bun!
Mădălin Voicu, Ion Iliescu și Adrian Năstase, octombrie 2012
După povestea cu familia Bodnariu din Norvegia, am văzut că, la nivel de țară, fiecare face ce știe – ei își aplică agenda nou-comunistă, ai nostri stau, nimic făcând pe tema deschisă aici, mai jos. Norvegienii fac o barbarie nemaivazută în lumea civilizata, noi, aici, în Romania, sătui de prostiile socialismului, suntem martorii altor extreme inexplicabile. Zic asta gândindu-mă la felul în care nu sunt luați în seamă copiii abuzați, cei mai mulți din ei rromi. Copiii folosiți la cerșit, furat sau prostituție nu mai sunt pentru nimeni noutate. Vedem mereu, la temperaturi de sub zero, copii îmbrăcați sumar care cersesc în intersecții sau mame de multa vreme nespalate, cu bebeluși tinuți zi-lumină afară, tot în intersectii, tot la cerșit. Am înțeles că acești copii, ca să poată fi folosiți în felul ăsta, sunt pe heroina când sunt “la treabă”. Mai vedem copii cu picioare și mâini rupte în cele mai stranii moduri, la cerșit, și înțelegem că au fost rupte înadins, probabil chiar de părinții lor. Știm că sunt fete minore date la prostituție cu bună știință de părinți. Bun, eu cel puțin pot spune că știu.
Poveste adevarată: vedeam anii trecuți, la mine în parohie, o fetiță micuță pentru vârsta ei și parcă prea slăbuță, spălând covoare pe stradă mai tot timpul. Asta făcea ea, așa mi-o amintesc de când era ea mică, frecând cu peria la covoarele ude, clăbucite, întinse pe șosea. Apoi am văzut-o la o femeie paralizată acasă, am aflat că ajuta din când în când, am vorbit cu ea, copil frumos și cu bun simț nativ, apoi nu am mai văzut-o decât seara, în trecere, prin ghetto. Am întrebat ce mai e cu ea și mi s-a zis că a fost dată “la produs” de mama ei. Fata minora, 13-14 ani. Că acum face un milion pe zi (100 RON). Dau de mama ei, îi explic ce realizare ar fi să o dea să termine școala, măcar 8 clase, ca să o dăm la cursuri de coafură (de exemplu) și să aducă bani mă-sii, lucrând în halat alb, de doctoriță, și maică-sa să fie mândră de ea… În fine, devine dezolantă povestea, nu continui, nu a ieșit nimic bun. E de notorietate – sunt la noi comunități unde sunt prea mulți care își privesc copiii ca pe o marfă ieftină și care nu au limite pentru felul în care îi exploatează. Comunităti de rromi în special. Cerșit, furat, prostitutie. Și nu de ieri de azi.
Nu știu, nu am văzut/auzit să fi luat cineva în serios problema, la nivelul mare al deciziei politice. Treaba e pasată lejer – „așa trăiesc ei, ei nu sunt tocmai români”, dar sursa nu e inexistentul rasism institutional, cât e lenea generică a politicianului și paralizia produsă de statul ăsta mafiot al nostru. Al lor, de fapt! Ei bine, neglijența asta criminală duce la dezastru pentru cei abuzați, cat și pentru noi, ca martori impasibili, și la un risc imens pe străzi și pentru copiii noștri… Iar în ceea ce privește acuzarea întregii etnii rrome, e o fantastică nedreptate care se face multor oameni credincioși, harnici, muncitori, foarte curați, iubitori de copii, în fine, oameni de mare calitate trădați de elitele lor, înșelati de politicienii care îi reprezintă, invariabil socialiști politicienii ăstia, așa că și dacă ar vrea să facă vreun bine, nu le-ar ieși mare lucru. Cât despre politicienii români, ce sa zic, în mare parte au reușit, cu incompetența lor, să ne discrimineze pe toți, români, unguri, turci, rromi…
Ca să mai lămuresc felul în care e la noi mascată incompetența de aparența rasismului: am auzit toți de casele sau chiar de cartierele rrome unde au tras ilegal curentul, da? Merită spusă varianta întreagă a poveștii. Știu zone populate de rromi unde, deși oamenii au solicitat legal să li se tragă curent, gata să platească cinstit, și primariă și compania de energie au intarziat nepermis de mult cu stâlpii și transformatoarele și au renunțat până la urmă de tot la aducerea rețelei, iar oamenii rămași fără curent au trecut la Planul B. Arată altfel adevărul, nu-i așa? Bine, e un lucru care s-a întâmplat și unora dintre noile cartiere de case populate de etnia majoritară, dar povestea din ghetto sună clar mai comercial și merită rostogolită la nesfârșit în media.
Revenind la politicienii datori să facă ceva pentru ei, atât ca rromi cât și ca cetățeni români, am în minte două nume mult auzite în ultima vreme: Mădălin Voicu și Nicolae Păun. Cei doi au ținut prim-planul mișcării rrome, chiar dacă Voicu a trecut înca din anul 2000 la PSD, dar impresia generală a fost tocmai că Partida rromilor a fost doar o anexa de produs voturi a PSD. Și în compania asta, ce să facă? Pai, when in Rome… Deturnări de fonduri, angajări fictive, bani dați anapoda pe tot feluri de programe nerealiste de “integrare”, comitete, comiții, simpozioane, granturi etc. Ce a câstigat minoritatea rromă din asta? Zero absolut, ba chiar a iesit pe minus din cauza timpului pierdut, timp în care chiar se putea face ceva pentru oamenii ăștia. Oameni ca Florin Petre Manole, consilier al probabil curând condamnatului Vanghelie și activist mai degrabă al Stângii decât al rromilor, au făcut un rău imens prin încercarea de a cantona ideologic o mișcare a oamenilor prin excelenta liberi (în fine, chiar libertini) în lagărul statului social. Măsuri luate anapoda, împrumutate de acolo de unde nu au funcționat, în genul affirmative action (discriminare pozitivă) cu toate bubele concepției ăsteia… Altă situație stranie a fost când domnul Damian Draghici, om de calitate cunoscut pentru harul său de muzician de excepție, cu realizări pe care nu cred că le poate contesta cineva, a spus lucrurilor pe nume: “strategia romilor a fost făcută la mişto, banii europeni se ciordesc, iar peste un an sau doi se va vedea că nu s-a făcut nimic. Avem conferinţe, studii, atlase. Ne întâlnim în conferinţe care costă 20.000, 30.000, 50.000 de euro, iar romii de la firul ierbii nu au ce mânca, copiii nu merg la şcoală“
Marea problemă este că domnul Damian Draghici făcea publice adevărurile astea din postul de consilier al domnului Ponta, premier al celui mai corupt guvern de după 1990.
Bun, acum se cam schimbă garda și bine ar fi pentru noi toți, români-români și români-rromi, ca rromii să aibă șansa să fie bine îndrumați și, doar dacă e cazul, susținuti. Spun dacă e cazul, pentru că orice s-ar spune, oamenii ăștia au, la nivel oficial, șanse egale de prin 1950 și se pare că nu le-au prea folosit mulți din ei. Când spun sanse egale mă gândesc la frumoasele case naționalizate pe care le-au primit în centrele istorice, la învățământul “gratuit”, la accesul “gratuit”, la sistemul de sănătate, la înregimentarea la locuri de muncă egal de rele și pentru noi și pentru ei, în vremea anilor comunismului… Așadar, au avut condiții egale, într-un fel. În felul că a fost la fel de greu pentru noi toți, cetățeni ai țării ăsteia. Că există pungi de rasism la nivel personal, rasism criminal de-a dreptul, asta nu poate fi contestat, dar sigur nu poate fi generalizat. Exemplu văzut de mine: prin anii ‘90, eram cu baiatul un pic răcit la Urgențe, spital din Bucuresti, trimis de nevasta pe temeiul că sunt foarte relaxat în privința “suferinței” copilului. În fine, ajung cu Andrei la spital, băiatul era bine, doar că avusese febră noaptea și acolo, pe hol, astepta și o mămică rromă cu fetița destul de rău opărită, cât să ma bage în sperieți… Iese asistenta, se uită la fetița care suspina în șoc, se uită la Andreiul meu care nu avea aparența vreunei suferințe și ne poftește pe noi în cabinet. Eu insist să intre fetița grav afectată dar răspunsul tinerei asistente a lovit: Să ne mai lase țiganii!!! Doctorița, la fel. Bun, ăsta e rasism criminal. El e prezent și nu poate fi contestat, dar e o acuzație nedreaptă și nu folosește nimănui să acuzi majoritatea etnicilor romani de un păcat așa mare, de care numai o minoritate suferă. Etnici romani care au votat președinte un etnic german, care au susținut pe “brunetul” domn Raed Arafat, când acesta a fost pe drept contestat…
Bun, să revin: se schimbă garda la vârful comunității rrome și soluția logică ce pare că se impune este ca domnul Vasile Ionescu să facă pasul înainte spre conducerea politică a etniei. Om lucid și pragmatic, dar în același timp și de mare rafinament intelectual, are experință și cunoștințe pe problemele etniei și peste toate, nu părea deloc atins de prostiile cripto-marxiste, sau de-a dreptul marxiste ale predecesorilor de la conducerea mișcării. A, că mai scapă câte un citat din Fanon, parcă se mai poate trece cu vederea, dar mai nou am descoperit că o ia de la capat cu Affimative Action și peste asta, începe și o mișcare numită “Front”. „Frontul Antirasist din România„. Front, frate! Malcon X zâmbește acolo unde e el acum. Mie asta îmi aduce a colosală mămăliga în geam, din partea dânsului! Înteleg că îngroașă liniile pentru o mai bună vizibilitate a mișcării, dar chiar nu se putea găsi ceva mai lipsit de fanteziile de black ghetto? Bun, știu sigur că dânsul cunoaste cât de depăsit este curentul Affirmative Action și cât rău produce, tocmai celor pe care vrea să îi ajute, la fel cum obiecțiile lui Thomas Sowell la acesta sigur îi sunt știute. Știe mai bine ca cei mai mulți că statul român, la nivel oficial, are toate parghiile să protejeze cetățenii, deci și cei din comunitatea rromă, și suprareglementarea nu mai ajută pe nimeni. Discriminarea pozitivă, care produce mentalul de asistat, a făcut un rău imens comunității negre din America – vedeti câti tineri de culoare au crescut în familii mono-parentale, câți din ei nu prea au fost școalarizați, câți nu muncesc, cați sunt în penitenciare… Asta după vreo 50 de ani de Affirmative Action!
Mădălin Voicu
Problemele comunităților rrome sunt imense, grave și la vedere, numai de preluat eșecul răsunător al altora nu e nevoie acum. Copiii rromi din ghettouri au nevoie să fie educați și instruiți, ținuți în scoala (Legea Funeriu a ajutat mult în cazul ăsta) iar tinerii rromi au nevoie să fie îndemnați să se califice pentru că e de notorietate că îndemânarea nu le lipseste, ba din contra… Și ar fi bine ca și abuzatorii rromi ai propriilor copii să fie pedepsiti de lege pentru cruzimea și lipsa de scrupule cu care își transforma copiii în bancomate. În fine, am scris asta ca unul care cunoaște bine comunitățile rrome, dar ca gagiu, ca nerrom, adică. Sunt lucruri pe care le-am văzut și le vedem toți, si le mai înțelegem, sunt și lucruri care ne scapă și pe care tocmai cei ca domnul Ionescu le pot înțelege mai bine și ar fi putut să le rezolve dacă nu ar alege la nesfârșit să o ia către zona eternei amăgiri care duce la nimic bun – stânga politică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu