Neîncredere

Mădălina Elena Barbu

Cu neîncredere te uiţi în ochii mei

Şi-atunci încep ca să mă tem de mine

Ardeau cândva în loc de ochi scântei

E rece acum tăciunele ce-i ţine.

Poate de vină-s ploile din noi

Prea mare-i depărtarea de la soare

Împovătaţi cu rătăciri, nevoi

Zidim îmbrăţişări din umbre pieritoare.

Dar cum şi nopţile se pierd în zile

Iar zilele sparg întunericul din noapte

Las clipele să lunece umile

Ca blânde adieri atinse doar de şoapte.

Pe viaţă am jurat că n-am să mor

Dar am uitat curând de jurăminte

Cu fiecare moarte, mai mult mă înfior

E tot mai negru parcă culcuşul din morminte.

Cu neîncredere te uiţi în ochii mei

Făcând din viaţă ocnă am uitat

Că ne priveam cândva, cu sete şi scântei

Că toate-s trecătoare, e foarte adevărat.