Rodica Cernea
M-ai
întrebat odinioară,
de
sunt un vis
sau
o vioară,
la
care luna cântă-ntruna
din
asfinţit până în zori,
din
primăvară,
până-n
albele ninsori,
să
tac ai vrea?
Ori
să-ţi şoptesc!
Cu
vinuri dulci,
să
te-ameţesc
apoi,
aşa,
doar
într-o doară,
arcuş
să-ţi fiu,
pe
struna-ţi veche de vioară
să-ţi
cânt un cânt
fără
pereche
de-ajuns
să fie,
să
te-mbete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu