Edward Lucas
Detest aproape tot ce este legat de Donald Trump, mai ales imorala sa asociere cu mafioții ruși. Nu cred că va fi nominalizat pentru candidatura republicană. Dar suntem amândoi de acord asupra unui singur lucru: așa cum e acum, NATO nu este sustenabil.
Edward Lucas
Săptămâna trecută, acest nabab bombastic și ciufulit m-a menționat amical în social media, după ce am scris un articol în London Times, în care afirmam că Europa (500 de milioane de oameni cu un PIB de 20 trilioane de dolari) nu va putea să se bazeze la nesfârșit pe America în materie de apărare (320 de milioane de oameni cu un PIB de 17 trilioane de dolari).
Partenerul mai mic și mai sărac din Alianța Atlantică nu numai că acoperă 70% din cheltuieli, dar contribuie și cu armament perfecționat, cu transport de calibru mare, cu informații și în materie de comandă (și se confruntă cu riscul unui mare atac nuclear în cazul în care sunt invocate garanțiile de securitate ale alianței).
Și totuși, în general, relațiile geopolitice, istorice și personale dintre Statele Unite și Europa slăbesc. Pe termen lung, pentru interesele americane, China reprezintă un pericol mai mare decât Rusia. Generația care a crescut cu povești despre Zidul Berlinului și despre plajele normande – oameni precum senatorul John McCain, acum în vârstă de 79 de ani – e acum în pragul pensiei. Politicienii mai tineri “fredonează” alte “melodii“.
Ceea ce agravează acest declin este senzația că Europa este nerecunoscătoare și trișează. Când Războiul Rece a luat sfârșit, membrii europeni ai NATO au promis să cheltuiască 2% din PIB pentru apărare. Puțini o și fac. Mai rău, cea mai mare parte a cheltuielilor pentru apărare se duce pe salarii, nu pe echipament. Pe măsură ce tehnologia avansează, prăpastia dintre capacitatea militară americană și cea europeană se adâncește.
Într-un sumbru discurs din 2011, secretarul apărării din acea vreme, Robert Gates, îi avertiza pe europeni: “Congresul SUA – iar politica americană în și mai mare măsură – începe să-și piardă interesul și răbdarea –– de a cheltui fonduri prețioase tot mai mari pentru niște țări care nu par dispuse să aloce sumele necesare sau să facă schimbările necesare pentru a deveni niște parteneri serioși și capabili spre binele propriei lor apărări“.
De atunci, problemele de securitate ale continentului s-au agravat. Siria a intrat în război civil, ISIS a pus stăpânire pe Irak, iar Libia s-a cufundat în anarhie. Un val de neoprit al migranților alimentează populismul și scoate la iveală dezbinarea existentă în Europa. Rusia a atacat cu succes Ucraina și amenință nu doar țările din prima linie a NATO – Estonia, Letonia și Lituania – ci și Suedia și Finlanda, care nu sunt membre ale NATO.
America a ripostat admirabil, mobilizând artilerie grea și blindate în Polonia și în țările vecine, majorându-și de patru ori cheltuielile militare “ca să ofere asigurări”. Dar răspunsul Europei este adormit și smiorcăit. Majoritatea țărilor ar fi mai degrabă dispuse să intre în afaceri cu Rusia decât să-i riposteze domnului Putin.
Desigur, situația se schimbă atunci când vine vorba despre temerile lor imediate legate de securitate, precum cele legate de terorism. Aceleași țări care au sărit în sus în urma dezvăluirilor lui Edward Snowden potrivit cărora serviciile de informații externe ale Americii ar fi, hm…, cules informații din străinătate, vor ca acum acele agenții să le ajute la ascultarea și decriptarea mesajelor jihadiste.
Americanii înțelepți își dau seama că menținerea unei Europe puternice, prospere și unite reprezintă un interes național al țării lor, întrucât cu sprijinul aliaților și inclusiv cu cel al Japoniei, America încă poate rămâne cea care stabilește regulile la nivel mondial. Singură, America riscă să fie învinsă (și, în cele din urmă, depășită militar) de China și de aliații ei.
Americanii mai știu că, în cazul în care Kremlinul nu este ținut în propria-i ogradă – în estul Europei – atunci el va deveni pe viitor o și mai mare amenințare la adresa intereselor Americii.
Și totuși, există niște limite – iar nerăbdarea agitată a dlui Trump le scoate în evidență. Noi, europenii, trebuie să cheltuim urgent mai mult pentru apărare și să cheltuim înțelept, folosindu-ne eficient resursele și capacitățile. Mai trebuie totodată să ne pregătim pentru ziua în care America nu va mai fi salvarea noastră. Făcând acest lucru, avem șanse mai mari să ne păstrăm cel mai bun aliat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu