Vladimir Tismaneanu
Cand te ocupi de calaii comunisti, te poti trezi cu cele mai neasteptate reactii. Mi-a scris saptamana trecuta fiica lui Gheorghe Pintilie (Bodnarenko), zis Pantiuşa (1902-1985), primul sef al sinistrei institutii numite Directia Generala a Securitatii Poporului, spion sovietic, tortionar si criminal dovedit (inca de pe vremea lui Ceausescu). Mesajele Ioanei Constantin-Pintilie sunt reactii extrem de ulcerate si vehemente la articolul meu de pe “Contributors” despre copilaria lui Nicu Ceausescu. Ele pot fi citite pe forumul acelui articol. Unii cititori i-au replicat cu argumente solide, doamna Constantin-Pintilie a continuat cu atacurile ad hominem si a perseverat in ceea ce nu poate fi numit decat negationism. Pentru ea, Pantiuşa si consoarta acestuia, Ana Toma, candva mana dreapta a Anei Pauker (pe care a tradat-o cu entuziasm), au incercat, in felul lor, sa faca bine.
Ana Toma alaturi de Gheorghiu Dej
Mai precis, nu era scopul lor sa distruga vieti umane in numele unei viziuni fanatice despre lupta de clasa la nivel national si international. Nu erau agentii lui Stalin, ci ai “umanismului revolutionar” in actiune. Oricum, nu am eu dreptul sa vorbesc, afirma ritos fiica lui Pantiuşa care, fara teama de ridicol, imi da lectii de metodologie a investigarii comunismului. Ma acuza ca am studiat la scoala de partid “Stefan Gheorghiu”, ceea ce este o minciuna crasa. Am terminat sociologia la Universitatea din Bucuresti in 1974, ca sef de promotie, tot acolo mi-am sustinut doctoratul in 1980. Am scris pe larg despre comunismul romanesc si international, am fost ani de zile editorul revistei “East European Politics and Societies” (fac si acum parte din Consiliul Editorial).
Gheorghe Pintilie alias Pantiuşa Bodnarenko
Sigur, se poate ca pozitia Ioanei Pintilie sa fie cu totul singulara, dar mi-e teama ca nu asa stau lucrurile. Acum doua saptamani imi scria pe un ton agasat nepoata Ghizelei Vass. Maine, cine stie, imi va scrie fiul lui Draghici ori al lui Teohari Georgescu (ma rog, unul dintre cei doi gemeni), indignat ca indraznesc sa “calomniez” memoria parintelui sau. Nimeni nu are dreptul sa impute copiilor faptele parintilor. Este o falsa logica pe care o resping categoric. Dar ce ne facem cu copiii care idealizeaza crimele comise de parinti? Care le neaga? Care le minimalizeaza? Ce ne facem cu fostii nomenklaturisti si securisti (adeseori nu sunt diferiti) care ne vorbesc despre meritele regimului comunist, despre “modernizarea” Romaniei sub Dej si Ceausescu? Cititi excelentul articol al lui Andrei Plesu din “Dilema Veche” despre nostalgicii comunismului, intre care unul dintre cei mai activi este fostul ministru de externe al lui Ceausescu, Stefan Andrei. Aud adeseori ca ar fi bine sa renuntam la studiul biografiilor, ca nu trebuie sa ne fixam pe dosarele de cadre ori de securitate, ca demnitarii comunisti si anchetatorii securisti au fost si ei doar niste “bieti oameni sub vremi”. In ce ma priveste, fac parte dintre aceia care nu accepta sa stearga linia despartitoare dintre calai si victime. Aici nu este vorba despre mine ca persoana particulara, ci de o directie de cercetare care are o deplina legitimitate stiintifica si morala si pe care o urmeaza numerosi cercetatori ai regimurilor totalitare: analiza biografiilor unor personalitati semnificative din acele sisteme de putere, relatia dintre actiunile lor si ideologie etc. Este nevoie sa amintesc aici biografia Anei Pauker scrisa de istoricul american Robert Levy? Studiile unor Cristian Vasile, Doina Jela, Dorin Dobrincu, Ioan Stanomir, Adrian Cioflanca, Angelo Mitchievici, Mircea Stanescu, Alin Muresan, Virgiliu Tarau, Marius Oprea, Stefan Bosomitu, Dumitru Lacatusu, Stejarel Olaru, Dan Catanus, Gabriel Catalan, Elis Plesa, Liviu Plesa, Cristina Petrescu, Dragos Petrescu, Raluca Grosescu, Cristina Anisescu, Clara Mares, Marius Stan, Bogdan Cristian Iacob, Mioara Anton, Claudiu Secasiu, Mihai Burcea, Mihai Bumbes, Andrei Muraru (lista este mai lunga, evident), legate direct de ceea ce a fost relatia dintre ideologie, aparat birocratic si teroare? Ori cartile unor Robert Conquest, Simon Sebag Montefiore, Roy Medvedev, Orlando Figes, Ian Kershaw? Ii recomand Ioanei Pintilie sa citeasca biografia lui Heinrich Himmler, seful SS-ului, de Peter Longerich aparuta chiar luna aceasta la Oxford University Press. Crimele impotriva umanitatii sunt imprescriptibile, iar negarea lor tine de obscenitatea absoluta, de nesimtirea etica. Teohari Georgescu, Draghici, Pantiusa, Nicolschi, Dulgheru, Soltutiu, Goncearuk, Plesita, Enoiu, Bistran si ceilalti tortionari s-au facut vinovati de astfel de crime. Tot vinovat de crime impotriva umanitatii a fost si procurorul general din acei ani, Augustin Alexa, nascut in 1911 si incinerat la Crematoriul Cenusa in 1979. S-a scris prea putin despre rolul acestui Andrei Vasinski al Romaniei. Cred ca a sosit momentul sa examinam si biografia sa, rolul sau decisiv in procesele staliniste si in represiune in general. La fel si in cazul nefastului Alexandru Voitinovici, omul de paie al regimului, ani de zile presedintele Tribunalului Suprem.
Iata mai jos articolul meu despre Pantiusa aparut in “Cotidianul” din 20 aprilie 2006. Mucalitul despre care vorbesc a fost Jean Coler, fost voluntar in Brigazile Internationale din Spania, refugiat in URSS, dupa razboi activist la Sectia Cadre, apoi un timp “redactor” la Cenzura. A fost un ex-comunist lamurit, intelesese perfect mizeria morala a sistemului. Ca si copiii sai, Luminita si Andrei, stinsi din viata absurd de devreme. Luminita, imi aminteste un prieten, a plecat dintre noi acum sapte ani. S-a dus si Andrei, bunul meu prieten, gratie caruia am citit cartea lui Nikolai Berdiaiev despre comunismul rus. Cand locuiam la Philadelphia, ma vedeam des cu Andrei a carui acuitate intelectuala era cu totul speciala. Luminita, o fiinta de o mare onestitate, autoarea volumului “Nisip sub pleoape”, a semnat “Apelul” lui Paul Goma din 1977. Recent a murit la Bucuresti si Costea Vinea, fiul Ofeliei Manole si al lui Emanuel Vinea. Imi amintesc de un party (pe atunci se spunea un “ceai”), prin 1970, la surorile Marcu, fiicele doctorului Carli Marcu, in blocul Scala. Din cate tin minte, Carli Marcu, fost coleg la Medicina cu mama mea, a murit, impreuna cu sotia sa, la cutremurul din 1977. Erau acolo Luminita, Andrei, Radu, Tamara, Sura, Costea, Petrut si Iuri, il ascultam infiorati pe Paul Goma povestind despre temnitele prin care a trecut. Luminita a fost prietena cu Ana Navodaru, sotia lui Goma, au mers la aceeasi scoala, Liceul “Caragiale”. Ilegalist si intelectual de marca, Petru Navodaru a fost supus unor teribile anchete in anii 50. In perioada atacurilor impotriva lui Goma, a refuzat sa-l critice pe ginerele sau, a fost de fapt solidar cu acesta. I s-a interzis dreptul la semnatura, desi era unul dintre cei mai pretuiti traducatori din germana (a tradus, intre alte carti, “Iosif si fratii sai” de Thomas Mann).
Nici Andrei, nici Luminita nu mai aveau vreo iluzie privind criminalitatea comunismului. Cum nu mai au iluzii un Alexei Florescu ori o Luminita Pana. Din pacate, fiica Anei Toma si a lui Pantiusa continua sa consume vechile droguri ideologice. Refuza sa admita ca parintii ei au fost stalpii unui sistem barbar, inuman si anti-uman, ca mama ei a prosperat atunci cand oameni perfect onorabili, cu desavarsire inocenti, aflati in subordinea ei la Ministerul Comertului Exterior, au fost arestati si condamnati ca sabotori ai economiei nationale in cadrul unei abjecte inscenari antisemite. Refuza sa vada ca iubitorul de porumbei Pantiusa era un scelerat dispus sa comita orice crima de dragul “Cauzei”. Aici nu este vorba doar de relatia parinti-copii, ci de curajul de a fi tu insuti, de a-ti asuma valorile in care crezi, indiferent de optiunile parintilor. Altiminteri, ramanem pe veci blocati in acea situatie descrisa de Victor Hugo in care “Un eternel Cain tue a jamais Abel”.
Calaii stalinisti – Cazul Pantiuşa
Cum am promis, reiau la aceasta rubrica, evident aduse la zi, unele eseuri mai vechi despre comunismul romanesc si international. Poate ca voi scrie mai pe larg despre necesitatea acestor incursiuni. Am vazut ca unele comentarii de pe web sustin ca subiectul ar fi perimat, ca nu trebuie sa ne pierdem vremea cu aceste prafuite chestiuni. Nu, poate si pentru ca sint nascut in zodia Racului, pentru mine trecutul nu este o alta tara. In acest articol ma voi referi la sinistrul personaj numit Pintilie Bodnarenko (nascut la Tiraspol in 1902 si mort la Bucuresti in 1985).
Sub numele de Gheorghe Pintilie, personajul a fost director general al Securitatii incepind din 1948, ministru adjunct si prim-adjunct la Ministerul de Interne pina la pensionarea sa, la inceputul anilor ’60. A fost seful Gospodariei de partid intre 1945 si 1948 si unul dintre cadristii-sefi implicati in afaceri singeroase precum asasinarea lui Stefan Foris.
Adolescent fiind, Pantelei, cum se numea de fapt, cunoscut mai tirziu sub diminutivul Pantiusa, a luptat in Armata Rosie in timpul Razboiului Civil. Ulterior, a fost recrutat de serviciile secrete sovietice pentru spionaj si actiuni de sabotaj in Romania. Asemeni altor agenti ai Kremlinului, Pantiusa a efectuat ani lungi de inchisoare. La Doftana si Caransebes, a devenit unul dintre acolitii lui Gheorghiu-Dej. Relatia dintre viitorul dictator si agentul sovietic a durat vreme de decenii. Dupa razboi, Pantiuşa s-a casatorit cu Ana (Anuta) Toma, una dintre cele mai temute si viclene membre ale aparatului. Aceasta pereche a exercitat o imensa influenta asupra lui Dej. Intre Pantiuşa si Ana Toma, pe de o parte, si Dej, pe de alta, a existat o relatie de complicitate si solidaritate.
Intr-un volum editat de Florin Constantiniu despre prelucrarea epurarii Anei Pauker la Ministerul de Externe, in iunie 1952, reiese limpede ca Dej, personal, a aparat-o pe faimoasa “tovarasa Anuta” contra diverselor atacuri. Dupa o zi de critici nemiloase la adresa celei care fusese mina dreapta a Anei Pauker, Dej l-a trimis pe Chisinevschi, dictatorul ideologic si cadristul-sef al partidului, sa afirme raspicat ca “partidul are incredere in tovarasa Anuta, care a adus servicii importante conducerii”. Cum ar fi putut fi altfel cind “tovarasa Anuta” nu facuse decit sa-l serveasca pe Dej, fiind de fapt agenta acestuia in anturajul Anei Pauker. Sotii Pintilie-Toma au locuit multi ani pe str. Grigore Mora nr. 24. Au adoptat doi copii: Radu, mort in anii �70, si Ioana, din cite stiu arhitecta in Israel.
Devenit sef al Securitatii, vorbitor aproximativ de limba romana, agramatul Pantiuşa era de fapt supercontrolorul Ministerului de Interne (a se vedea scrierile lui Ion Mihai Pacepa pe aceasta tema). A fost direct implicat in toate actiunile securiste ordonate de PCR, inclusiv in criminalul experiment Pitesti. Evident, urmele culpelor au fost cu grija sterse, dar sper sa putem obtine mai multe informatii cit mai curind. Pantiusa a supervizat pregatirea Plenarei din mai-iunie 1952, cind a fost debarcat grupul Pauker-Luca. In momentul cind agentii sovietici din anturajul lui Dej au fost inlaturati, in timpul conflictului cu Hrusciov, Pantiuşa a devenit comandantul militiei, pina la pensionarea sa, in 1963. Ana Toma, asemeni altor ilegalisti de virf, avea sa faca figura de vedeta la Plenara din noiembrie-decembrie 1961, tinind un veninos discurs plin de acuzatii false la adresa lui Patrascanu si Foris.
Dupa Plenara din aprilie 1968, la care Ceausescu l-a reabilitat post-mortem pe Patrascanu, Pantiuşa a fost exclus din partid. Portretul sau nu ar fi complet daca nu as aminti starea de prostratie, abulie alcoolica si pretinsa amnezie in care s-a complacut octogenarul tortionar pina la sfirsitul vietii. Cuplul Pantiuşa-Toma s-a mutat pe Soseaua Kiseleff si, din cite mi-a povestit unul dintre putinii vizitatori, batrinul securist asculta Europa Libera ore in sir. Pe de alta parte, in 1971, la aniversarea PCR, Ceausescu l-a decorat pe Pantiusa cu ordinul “Tudor Vladimirescu”. Omul care-l ucisese pe Foris cu lovituri de ranga in cap era astfel rasplatit de partidul care, pur formal, il exclusese. Aurel Baranga, dramaturgul oficial al regimului, era si el decorat. Un mucalit prezent la eveniment observa ca partidul a decis sa decoreze “Si ranga, si Baranga”. Ana Toma, Ghizela Vass, Ofelia Manole, Ecaterina Micu-Chivu, Stela Moghioros, Sanda Ranghet deveneau, tot cu acel prilej, “Eroine ale Muncii Socialiste”.
Cind a murit Pantiuşa, vaduva sa i-a obtinut inmormintarea cu onoruri de general la Cimitirul Militar Ghencea, in sunetele marsului funebru intonat de fanfara Armatei romane. Crimele comunismului au fost infaptuite de oameni reali (daca ii putem numi oameni). Pantiuşa a fost unul dintre acesti mari criminali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu