luni, 18 aprilie 2016

Eu te locuiesc și-acum



Scotnotis Luminita









nu mi-e leac de pus la rană
în deplin război tăcerea
vreau să înlesnesc socoata urletului meu pe ape
până-și capătă conturu-n tresărire ideal
eu te locuiesc și-acum
prăbușire fără vină
mi-ești palat și-mi ești ruină
drumul lumilor de rând
trec prin tine de nicicând
nu vreau să-ți sacrific pacea
și natura ta murdar
nu mi-e scris să fac din falsuri
centrul meu de sprijin
jar
nici prea multă strălucire
nu ți-aș pune-n văzul lumii
și în ceea ce mă porți
dar ți-aș da de curăție să-mi întind aripile
că în zbor de plină zi
doar singurătăți mă strâng
ca și umbrele grupate setea-n abandon plutește
să mă stoarcă-n tot de gânduri
și pe tine de avânt
că în hăul unui cerc doar iluziile plâng
spațiu-n spațiul cât o boare
ger în ger topit sub cer
încă ne vânează nordul întro dulce-alcătuire
și cu somnu-n bici de ape
stă tenebră vămuind
carnea încercării toată sub al lacătelor rând
și-ncă optimistă-i darea prea curatelor jertfiri
în tot ceea ce-mi fură o moarte din priviri
te am încă pe tine
troia osului stins
îngerul păcii mele
izvor din dumnezei prelins

conturul dintre energii


























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu