Poem de pus la drum

Luminita Amarie

Dac-ai fi spus c-ai să rămâi cu mine

Te-aș fi izbit prin ierburile reci

Să te prefaci pământul care-mi ține

Răscrucile când peste noapte treci

Dacă lumina ta de întuneric

S-ar fi uitat în trupul meu pustiu

Mă risipeam prin hăul atmosferic

Să vezi și tu ce moarte știu să fiu

Dac-ai fi fost tu blânda cea făptură

Din care morții viață ciugulesc

Ți-aș fi săpat sicriu într-o Scriptură

Dar n-aș fi îndrăznit să te-mblânzesc

Dar tu nu ești decât deșertăciune

Pe-acest pământ cu oase prinse-n flori

Ca să devii cristalul din tăciune

Va trebui să fii cel viu când mori.