duminică, 2 martie 2014

CĂLĂTOR PESTE TIMP

Ciobotariu Maria







În şoapte de alint,


eu te zăresc


pe aripi de iubire


în clipa de -nceput


a unui vis


credeam că te-am uitat,


când cerul a lăcrimat


în stropi mari de ploaie


te-am regăsit ...


în dor topit


din pulbere de stele


şi adieri de vânt


lumină răspândită


peste obrajii


arşi de căutări


călător peste timp


a gândului amintire


trezit din braţele tăcerii


mai lasă-mă


să-ţi mângâi chipul


din ceaţa grea a uitării ...















2 comentarii:

  1. Nu am ce sa iti ofer …Nu mai am nimic …Tot ce am avut am dat deja.Toti au primit cate ceva...Fiecare persoana din viata mea are ceva care sa-i aminteasca de mine in clipele cand va fi singura. Una un vis, alta un gest, una o speranta, alta o clipa de dragoste, una un zambet dimineata in zori, alta o mana calda pe obraz cand ii era greu, toate au 100 de grame de tandrete. As vrea sa iti dau si tie ceva, insa...pentru tine, imi pare rau...chiar nu mi-a mai ramas nimic...Daca vrei, uite, mai am ceva, mic, marunt...nu stiu daca o sa iti placa. E un lucru inutil si fara sens...insa daca vrei ia-l tu. E singurul lucru care mi-a mai ramas! Este multumirea mea din inima!

    RăspundețiȘtergere
  2. nultumesc Maria, deja e prea mult!

    RăspundețiȘtergere