Nuta Craciun
cântec
de fântână
unde
nu simţi greutatea lanţului
care
te leagă de cel iubit
un
loc comun unde respirăm
unul
din celălalt
destin
travestit într-un cerşetor orb
care
nu vede decât cerul ascuns înlăuntrul lui
restul
e întâmplare
sau
trădare
iar
trădarea totuşi ceva atât de omenesc
căci
îi mişcă mai mult pe oameni
o
clipă în care nu se mai moare
în
care s-a murit cândva
pentru
30 de arginţi
floarea
oţelită a unei nopţi
în
care cuvintele sunt oarbe
se
lasă atât de uşor prinse
în
plasa de fluturi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu