Dialoguri (23)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Vartan Arachelian: 
Aş vrea să rămînem puţin asupra momentului din 12 ianuarie. Atunci au fost formulate unele cereri foarte importante şi s-a făcut promisiunea unui referendum asupra soartei pe care trebuie s-o aibă partidul comunist. Nu consideraţi că vărsările de sînge de la Bucureşti şi  Timişoara între 17 şi 22 fiind dictate de conducerea PCR erau  suficiente dovezi pentru scoaterea din legalitate a PCR? Mă gîndesc că într-o situaţie oarecum similară mişcarea legionară a fost interzisă în 1941.

Corneliu Coposu: 
Aici concepţia mea este puţin diferită. Aceste crime  pot fi reproşate exponenţilor partidului, care aveau putere de decizie, şi nu membrilor de partid care n-au fost consultaţi niciodată. Opinia mea este că într-un stat de drept, care se întemeiază pe concepţie democratică, nu poţi să vii cu interdicţii de felul de a scoate din circulaţie o concepţie politică. Concepţiile politice trebuie să se prezinte cu egale şanse în faţa opiniei publice, singura chemată să opteze pentru una sau alta dintre ele. Ba, mai mult, noi avem tot 
interesul să ne confruntăm cu aberaţiile pe care le cuprinde 
conceptul marxist-leninist şi să denunţăm opiniei publice lipsa totală de conţinut a programului comunist, pentru ca lumea convinsă de ineficienta, de absurditatea şi de lipsa totală de logică a tuturor organizaţiilor de tip comunist să se lecuiască pe vecie de acest flagel, flagel care, după părerea mea, a fost mai grav, pentru sud-estul Europei, decît al doilea război mondial. Din punct de vedere principial nu puteam fi de acord cu un decret pentru scoaterea din legalitate a comuniştilor.

Vartan Arachelian: 
Atunci, domnule preşedinte, pot să vă pun o altă problemă în faţă. Consideraţi legală măsura luată de mareşalul Antonescu pentru a scoate în afara legii mişcarea legionară, din cauza puciului din ianuarie 1941?

Corneliu Coposu: 
Aceea a fost o măsură de necesitate, pe care opinia publică a aprobat-o. De ce? Pentru că exista o tendinţă de anarhizare a vieţii publice româneşti. Măsura nu putea fi luată împotriva unor lideri, care se puseseră la adăpost, plecînd în Germania. A fost o necesitate de moment. Să nu uităm că era vorba de o măsură luată de o dictatură militară şi nu de o măsură luată de un stat de drept, cu concepţii democratice.

Vartan Arachelian: 
Şi atunci credeţi că măsura aceea mai este valabilă astăzi, cînd vrem să edificăm un stat de drept?

Corneliu Coposu: 
Nu. Măsura poate fi justificată istoric, dar eu cred că mareşalul Antonescu, după ce lichidase rebeliunea legionară, nu era obligat să aducă decizia de desfiinţare a unei concepţii politice. Niciodată concepţiile politice nu pot fi desfiinţate prin decrete.

Vartan Arachelian: 
Să revenim la 23 ianuarie 1990.

Corneliu Coposu: 
Am aflat cu surprindere că la 23 ianuarie 1990, Consiliul FSN a hotărît, cu majoritate de voturi - o majoritate dubioasă, fiindcă la antrenarea ei n-aveau importanţă decît vreo două, trei persoane, restul erau nişte mameluci antrenaţi în vot, şi care nu reprezentau nimic şi nici nu aveau o concepţie organizatorică sau programatică - transformarea în partid politic.

Vartan Arachelian: 
V-a surprins?

Corneliu Coposu: 
M-a surprins. Cu cîteva zile înainte, în nişte discuţii amiabile, domnul Iliescu mi-a spus că ei nu au nici o veleitate de guvernare, că vor să rămînă înscrişi în istorie prin maniera lor de a trece de la un regim dictatorial la un regim democratic. Cu ocazia aceasta i-am spus: "Domnule, prin aceste măsuri, dumneavoastră reparaţi toate inadvertenţele pentru care aţi putea fi făcut vinovat pentru trecutul dumneavoastră şi veţi binemerita de la patrie." Afirmaţia aceasta de poziţie neutră şi de lipsă de orgoliu m-a impresionat plăcut, şi chiar la un moment dat am spus. "Domnule Iliescu, dacă dumneavoastră
sînteţi gata de a vă pune pe poziţia aceasta, noi sîntem gata  să vă  oferim  orice   fel   de poziţie,   după  opţiunea dumneavoastră, chiar pe lista partidului nostru". Am rămas foarte surprins, deci, cînd am aflat despre hotărîrea FSN-ului de a deveni partid. "Bine, domnule, dar de ce nu vă respectaţi angajamentul?" - l-am întrebat. Spre uimirea mea mi s-a spus că ei nu şi-au luat un asemenea angajament. Mai mult, au căutat să-mi demonstreze, cu ajutorul unor fragmente de pe reportofon, că nu a fost vorba de aşa ceva. Din iuţeală însă nu apucaseră să taie de pe bandă decît angajamentul ferm că n-au de gînd să facă politică şi să participe la competiţia electorală, dar rămăsese remarca mea prin care rezumam poziţia lor. "în urma acestei declaraţii a dumneavoastră că nu vreţi să faceţi politică şi nu vreţi să vă transformaţi în partid
 politic..." ş.a.m.d.

Vartan Arachelian: 
Iertaţi-mă, dar sînt surprins că aţi putut crede că domnul Iliescu şi nucleul de comandă al FSN nu vor participa în viaţa politică. Iată eu, care sînt doar gazetar, la sfîrşitul anului 1989 am adresat o scrisoare deschisă, care a fost publicată în primul număr al "Liberalului", în care ceream domnului Iliescu să rămînă în afara luptei politice, să arbitreze trecerea spre democraţie, desfiinţarea PCR şi împărţirea averii PCR la noile partide care apăruseră. Eram convins că domnul Iliescu va călca angajamentul pe care şi-l făcuse public de a nu participa la alegeri. Ambiţiile sale nu erau chiar atît de tăinuite.

Corneliu Coposu: 
Eu nu aveam elemente ca să trag concluzia pe care aţi tras-o dumneavoastră. Să ştiţi că n-a fost singura dată cînd am fost indus în eroare. La un interviu în care am fost solicitat să spun care cred că au fost greşelile pe care partidul nostru le-a făcut în perioada post-revoluţionară, am menţionat că prima greşeală a fost că am crezut în cuvîntul unui om de care nu aveam motive să mă îndoiesc pentru că nu-l consideram ca făcînd parte din clanul comuniştilor care mint în permanenţă, care mistifică adevărul.

Vartan Arachelian: 
Da, dar doamna Doina Cornea a intuit chiar din primele zile...

Corneliu Coposu: 
Da, a spus că nu-l cunoaşte...


Vartan Arachelian: 
Chiar pe postul de televiziune.


Corneliu Coposu: 
Este adevărat. Am mai recunoscut atunci că a doua greşeală pe care am făcut-o e că m-am lăsat manevrat de un angajament în scris, pe care l-am luat cu Consiliul FSN, la 2 februarie, şi care a fost călcat apoi în picioare cu cinism de cealaltă parte contractantă. Pur şi simplu ne-au rîs în nas, au falsificat, prin interpretări tendenţioase şi neacoperite de conţinutul angajamentului, clauzele care au fost stipulate, pentru a obţine o majoritate zdrobitoare în noul mecanism care s-a creat atunci CPUN. La cererea noastră insistentă că nu se mai poate tolera în continuare titulatura de Consiliu FSN, depreciată prin nerespectarea angajamentului luat în
faţa naţiunii şi prin atitudinea reprezentanţilor ei, s-a acceptat 
atunci, fără nici o rezistenţă, titulatura de...

Vartan Arachelian: 
Consiliu Provizoriu de Unitate Naţională.


Corneliu Coposu: 
Din nou am făcut o greşeală. Mai ales că de data aceasta eram avertizat de reaua credinţă a celeilalte părţi contractante. Trebuia să mă gîndesc la eventualele speculaţii ce puteau fi făcute şi aceste speculaţii s-au făcut de următoarea manieră. S-a hotărît atunci, ca partidele deja înscrise în registrul tribunalului şi care erau în număr de 33 să delege cîte 3 reprezentanţi în noul organism, iar cealaltă 
jumătate a noului organism să fie lăsată la latitudinea aşa-zi-sei emanaţii a revoluţiei, în această a doua jumătate a noii puteri politice, care se constituia atunci, urmau să intre reprezentanţii minorităţilor naţionale, reprezentanţii ligilor studenţeşti, reprezentanţii sindicatelor şi aşa-zisele personalităţi care se evidenţiaseră în revoluţie. Această integrare nu a fost respectată şi s-a negat contractarea ei.
Pînă aici nu era nimic grav, întrucît se stabilise principiul că toate hotărîrile vor fi luate cu majoritate de două treimi. Au făcut o socoteală aritmetică. Chiar dacă din reprezentanţii celor 33 de partide vor fi unii care vor fi manevraţi de FSN, nu vor putea întruni 2/3 pentru a vota legi, fără asentimentul opoziţiei. Cum am fost înşelaţi? S-au mai inventat nişte partide satelit, care au deranjat echilibrul, şi în cele din urmă feseniştii au reuşit să-şi asigure o majoritate, care chiar dacă nu atingea 2/3, totuşi făcea acţiunile posibile. Lovitura de graţie ni s-a dat cînd CPUN-ul a hotărît prin vot ca hotărîrile să se ia nu cu o majoritate de două treimi ci cu o majoritate simplă, în momentul acela, situaţia era pierdută.
Aceasta este o greşeală inadmisibilă pe care am făcut-o nu numai eu, ci şi reprezentanţii celorlalte partide politice.

Vartan Arachelian: 
Şi mai ales pentru o personalitate politică, care a mai suferit o asemenea păcăleală politică şi cu 45 de ani în urmă.

Corneliu Coposu: 
Sigur, aveam experienţă. Eroarea a fost că am socotit că exponenţii cu care stau de vorbă nu pot fi asimilaţi cu comuniştii; că metodele lor s-ar diferi de metodele practicate de stalinişti şi, în general, de tot sistemul operaţional al comuniştilor.


va urma