Longevivă

Mărioara Flaiș

Fiindcă am mâncat urzici,

Carne... numai uneori,

Am o sută fără cinci

Ani... dar fără sărbători.

Fac șpagatul și sar coarda,

Am atu fovoritor,

Inima îmi e petarda

Pregătită de amor.

Port tricouri șugubețe

Să dea bine la privit,

În a patra tinerețe

Mă apuc și de iubit.

Am speranță și mi-e pasul

Niciodată prea grăbit,

Timpul nu-mi măsor cu ceasul

Și nici nu m-am pusnicit.

Nu am timp de dat pe apă,

Nici de știrile cu proști...

Numai de trăit îmi scapă,

Nu ai vrea să mă cunoști?

Fac o mică adunare...

S-au dus toți de leatul meu,

Nu știu ce planuri mai are

Și cu mine, Dumnezeu.

Oricum, nu-mi este destulă

Viața pentru câte-aș vrea,

De nimic nu-s prea sătulă,

Infinit din viață-aș bea.

Nu privi pe sub sprânceană

Și nici nu te prea crucii,

Recunosc; sunt coțofană!

Fac ce vreau cu viața. Și?!