I se spunea Machiavelli (XLVI)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

EXPORTUL DIN FEUDA LUI CEAUSESCU

Intre documentele şi amintirile „epocii de aur“

Lavinia Betea:
Vă propun să revenim la „exerciţiu" comentariilor unor documente din Arhiva Cancelariei CC al PCR. Juxtapuse amintirilor mele sunt şocante. Spre exemplu, sintagma „bunăstarea poporului" particulariza discursul public, în conclavul CPEx însă nu se vorbeşte de popor, cu atât mai puţin de bunăstarea lui. V-am adus stenograma şedinţei CEPx din 5 mai 1989, filele ce corespund punctului numit în ordinea de zi „Raportul privind îndeplinirea planului pe luna aprilie şi măsuri pentru îndeplinirea integrală a planului pe luna mai, trimestrul II şi întregul an 1989" (1). Aţi luat parte şi dv. Datoria externă era plătită. Şedinţa e un monolog al lui Ceauşescu, secondat de „punctările" consoartei.

Stefan Andrei:
Da, în ultima perioadă se discuta în fiecare şedinţă CPEx îndeplinirea planului la export. Vorbeau Ceauşeştii între ei sau luau la rost pe câte unii. Acestea erau „dezbaterile".

Lavinia Betea:
Gândirea lui Ceauşescu astfel exprimată te motivează să-i pui sub semnul întrebării sănătatea mentală. Vă citesc din stenogramă despre planul de export: „Avem restanţe de 13 miliarde în 4 luni, din care 9,7 pe aprilie. Dar ce este interesant: din această producţie pentru aşa-zisul consum intern - 108% şi pentru export 103%, când trebuia să fie invers conform planului. Aceasta înseamnă că toate ministerele au încălcat prevederile planului. (...) Sigur, propun să obligăm guvernul ca în trei zile să raporteze Comitetului Politic Executiv de ce s-a încălcat planul, de ce s-au dat materiale pentru alte destinaţii şi nu s-a făcut exportul. Cine sunt vinovaţi pe ministere, pe centrale, pe întreprinderi pentru asemenea situaţii?". Propune imediat şi „soluţia": deci, "Avem o restanţă de 124 de milioane pe CTS şi de 182 de milioane pe devize convertibile şi pe ambele relaţii, producţia de export este sub acum un an.
Deci, problema care se pune este să realizăm producţia de export! Toată nerealizarea se reeşalonează obligatoriu pe luna mai cu obligaţia de a se lua imediat măsuri de a se face! Nu se poate face altă producţie şi nu se vor livra materiale decât pentru export. Numai pe măsură ce se depăşeşte exportul, atunci dăm pentru altă producţie! Nu se poate merge mai departe aşa!“. Concretizând, Ceauşescu cere să se numească împuterniciţi speciali de la Metalurgie, Transporturi şi Ministerul Minelor la Combinatul minier Valea Jiului. Iar aceia să-i determine pe mineri să livreze zilnic 15.000 - 16.000 de tone de cărbune cocsificabil.
Interzice însă utilizarea cărbunelui în alte scopuri decât industriale. „Trebuie pedepsiţi cei care au făcut aceasta!“, zice el, referindu-se la centralele de furnizare a energiei şi apei pentru consumul populaţiei. Şi încheie: „Nu vreau acum să discutăm! Când veniţi cu concluziile peste o  săptămână să fie claritate deplină şi să prezentaţi toate măsurile care se impun."Datoria externă era plătită, iar el continua să impună aceleaşi restricţii populaţiei, simultan cu creşterea presiunii exportului. Cum a fost posibil?

Stefan Andrei:
Când am venit eu de la Ministerul de Externe la Controlul Muncitoresc, în 1985, am avut ocazia să verific şi să mă conving că, de fapt, în ultima perioadă, Nicolae Ceauşescu făcea nişte planuri irealiste, nefundamentate.
Şi pentru export, şi pentru producţia internă. Era o nebunie totală în sistem. Şi e corect ce spui şi dumneata — o deviere mentală a lui. I-am şi spus: „Tovarăşe Ceauşescu, nu este bine să mai declare întreprinderile şi ministerele producţia realizată pentru export, ci să raporteze producţia vândută, vămuită şi încasată". Să nu mai fie folosit criteriul producţie pentru export. Pentru că ei declarau export, dar marfa nu apărea acolo. M-ai înţeles?

Lavinia Betea:
Nu sunt sigură...

Stefan Andrei:
Fiecare minister anunţa producţia pentru export pe luna respectivă. Dar nu apărea toată, pentru că nu era. Şi atunci ce făceam la nivelul CPEx? La începutul anului următor, prin ianuarie-februarie, anunţam realizarea planului pe anul precedent. După aceasta, verificam producţia vămuită şi tăiam milioanele nerealizate. Doar la Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, într-un an - cred că 1988 - , am redus aşa 940 de milioane de dolari la sarcinile de plan.

Lavinia Betea:
Iar între patru ochi cu el, îi raportaţi cât a fost cu adevărat producţia de export.

Stefan Andrei:
Da

Lavinia Betea:
Iar în şedinţe continua circul ca şi cum n-ar fi cunoscut realitatea?

Stefan Andrei:
In şedinţe, miniştrii spuneau că „eu am produs... conform planului". A fost, cu adevărat, nebunie! Aveam şi o lege care spunea ca marfa produsă pentru export să fie vămuită şi încasată într-o lună de zile. Dar legea nu se respecta şi nu putea fi respectată, după uzanţele comerţului internaţional. „Nu, avem legea“, zicea Ceauşescu, ştiind bine că nu poate fi aplicată. Exact ca în agricultură. Unde venea şi stabilea cu şeful de cabinet: „Judeţul cutare, atâta grâu sau porumb să fie la hectar“. A venit apoi cu altă şmecherie - că la şmecherii se pricepea: „Să facem înainte de recoltare o nouă evaluare". Oricare-ar fi fost condiţiile fizice - secetă, grindină, inundaţii - de la judeţ dădeau mai mult ca planul iniţial, iar el adăuga din birou şi mai mult.
Mărindu-se cifrele de la această evaluare, nimeni nu mai putea coborî la cifrele de la recoltare. Dar unde era recolta? S-a ajuns până la a trimite instructorii CC şi miniştrii pe teren. In toamna lui 1985, m-am întâlnit eu, în Oltenia, cu Bobu şi cu primul secretar care ziceau că merg din casă în casă, să vadă unde au ascuns oamenii recolta.

Lavinia Betea:
Ca-n vremea „cotelor" din anii 1950...

Stefan Andrei:
Honecker (2), cu care eram în relaţii foarte bune, când Ceauşescu i-a spus la ce volum al comerţului bilateral s-a gândit pentru anul următor, i-a zis: „Nu pot să fac aşa ceva. Nu mă duce economia mea“. Să-ţi dau exemplul cărbunelui cocsificabil de care vorbea în şedinţă.
Pe de o parte, stabileam o producţie în Valea Jiului, care nu se realiza. Pe de alta, Bârlea (3), care era preşedintele CSP (4)-ului, a trecut în plan 300.000 de tone de cărbune cocsificabil dat de Uniunea Sovietică. Cum a fost în realitate, însă. A trimis acolo un prim-vicepreşedinte al planificării, pe Constantinescu. „Mai daţi-ne 300.000 de tone", le-a cerut el sovieticilor; „Nu putem"; „Dar nici să studiaţi cererea aceasta?"; „Ba da."; „Ei, să facem atunci un proces-verbal că veţi studia posibilitatea de a da României încă 300.000 de tone de cărbune".
Iar Bârlea a raportat: „Noi, pe linia planificării, am convenit cu sovieticii să ne dea cărbune. Acum trebuie ca Ministerul Comerţului Exterior să rezolve această problemă". Şi m-am trezit la începutul lunii iulie 1988 că eram în criză cu cărbunele cocsificabil.
Iar Enache (5), ministrul Metalurgiei, raporta: „Nu am făcut planul pentru că Ministerul Comerţului Exterior şi tovarăşul Andrei nu mi-au asigurat cărbunele cocsiicabil“.
Am vorbit cu Dăscălescu, am făcut o hârtie - Dăscălescu nu a semnat-o — şi m-am dus la mare la Ceauşescu, să aprobe importul de cărbune din altă parte. Ceauşescu m-a trimis înapoi la Bucureşti, să semneze şi Dăscălescu. Trece altă săptămână şi nu se aprobă. Şi vorbesc cu Curticeanu, şeful Cancelariei.
Iar el îmi spune că Tovarăşa a zis că e o şmecherie de-a mea, că am băgat transportul scump ca să intre banii în altă parte. Şi, într-o zi, vine Ceauşescu la Bucureşti cu nevastă-sa. Mă invită pe mine, pe Dăscălescu, pe Dincă, pe Sârbu (6) de la Controlul Muncitoresc. „Nu sunt de acord cu propunerea voastră de a importa, pe devize convertibile, cărbune cocsificabil, spune. In primul rând, Dincă şi Sîrbu, luaţi măsuri să crească producţia în Valea Jiului cu 50 la sută. Să meargă cineva în Polonia, Cehoslovacia sau Uniunea Sovietică pentru cărbune cocsificabil, chiar şi cu plata în devize convertibile, dar să reducem costul transportului. Au mers, n-a fost nimeni de acord să ne dea în plus. A trebuit să brăzdăm mările şi oceanele cu vapoarele, ca să aducem în România cărbune cocsificabil la un preţ mai mare.

Lavinia Betea:
De unde?

Stefan Andrei:
Din Africa de Sud.

Lavinia Betea:
Iată o Notă semnată de ministrul Agriculturii, Constantin David, care-mi pare - după cele ce mi le-aţi spus - o aplicaţie a „ingineriilor“ demnitarilor la presiunea Ceauşeştilor (7). In notă sunt specificate mari cantităţi de produse agricole care nu au putut fi valorificate la export. Scrie aşa: „100 mii. buc. ouă de consum în valoare de 5,6 mii. dolari“ nevalorificate „din cauza situaţiei conjuncturale nefavorabile“ cu explicaţiile că principalele ţări importatoare - care erau acestea? - s-au limitat la producţia proprie.

Stefan Andrei:
Irakul, în primul rând, importa ouă de la noi.

Lavinia Betea:
"Având în vedere perisabilitatea mărfii şi menţinerea conjuncturii externe nefavorabile ministrul propune „scoaterea din evidenţă a stocului de ouă pentru consum“. Ce înseamnă aceasta?

Stefan Andrei:
Adică: eu am avut 1a export să vând de atâţia bani, dar, din cauza preţului şi a lipsei de cerere, propun să nu mai fie considerată marfă pentru export, şi să fie trecută la consumul populaţiei.

Lavinia Betea:
Dar exista marfa aceasta?

Stefan Andrei:
Asta nu mai ştiu. Nici nu aveam cum şti. Ei raportau că există, nu verifica nimeni... Putea fi acel stoc din producţia pentru export raportată, dar care nu exista în realitate.

Lavinia Betea:
Punctul 2 al Notei: „Pentru vinul de consum în cantitate de 2.060 de vagoane şi respectiv 9,2 mii. doi., nu există cadru extern, exportul de vin al Ministerului Agriculturii pe relaţia devize convertibile s-a situat la un nivel de 900-1.000 vagoane anual, iar planul pe acest an este de 2.200 vagoane vin pe relaţia devize convertibile care urmează a se realiza din producţia anului 1989. Faţă de cele de mai sus se propune scoaterea din evidenţă a stocurilor de vinuri pentru consum constituite în anul 1988“.

Stefan Andrei:
La fel. Şi aici au declarat o producţie mai mare de vin, şi zic că nu l-au putut vinde... Să fie scos din producţia pentru export.

Lavinia Betea:
în aceiaşi termeni la stocul de seminţe şi material săditor...

Stefan Andrei:
Povestea cu cocoşul roşu...

Lavinia Betea:
„Şi alte mărfuri precum animale de reproducţie în valoare de 1,5 mii. dolari şi legume-fructe în valoare de 1,1 milioane dolari care nu au asigurat cadrul extern“. Dv. ce făceaţi în asemenea situaţii?

Stefan Andrei:
Dacă marfa era doar mutată dintr-o hârtie în alta, ce să vinzi?!


Note

1 Stenograma Şedinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din ziua de 5 mai 1989, ANIC, Fond CC al PCR - Cancelarie, dos. nr. 28/1989.

2 Erich Honecker (1912-1994), lider comunist est-german. A condus Partidul Socialist Unit German între 1971 şi 1989. Alte funcţii: preşedinte al Consiliului de Stat al RDG (1976-1989), preşedinte al Consiliului Naţional al Apărării (1971-1989). A decedat în exil, în Chile.

3 Ştefan Bârlea (n. 1934), inginer. Membru al CC al PCR (1969-1989), membru supleant al CPEx (1984-1988), şef al Protocolului de Stat (1972—1973), şef de cabinet la Preşedinţia RSR (din 1974), şef al secţiei Cancelarie a CC al PCR (1981-1982), preşedinte al Comitetului de Stat al Planificării (1982-1988), profesor universitar la Institutul Politehnic Bucureşti (1988-1989).

4 Comisia de Stat a Planificării (CSP), redenumită ulterior Comitetul de Stat al Planificării, a fost înfiinţată prin decretul din 18 iulie 1948. Organizarea s-a făcut după modelul sovietic al Gosplanului şi oferea guvernului rapoarte asupra situaţiei economice generale a României şi elabora planificarea acesteia. In cadrul comisiei funcţionau şase departamente: planificare, coordonare de plan, controlul executării planului, cercetare şi statistică, contabilitate şi relaţii cu presa şi publicul. Primul preşedinte al CSP a fost Gheorghe Gheorghiu-Dej.

5 Marin Enache (n. 1934), inginer. Membru al CC al PCR (1974-1989), membru supleant al CPEx (1982-1985), viceprim-ministru al Guvernului (1983-1984), ministrul Industriei Metalurgice (1985-1989).

6 Ion Sârbu (1924—1997), profesia de bază: tâmplar. Membru al CC al PCR (1969-1989), secretar al CC al PCR (1988-1989). Până în 1976 a făcut carieră în structurile PCR din teritoriu. A mai deţinut funcţia de vicepreşedinte al Comitetului Central al Controlului Muncitoresc al Activităţii Economice şi Sociale (1984-1989).

7 ANIC, Fond CC al PCR - Secţia Cancelarie, dos. nr. 2/1989, f. 46.


va urma