Din aventurile lui Luke Skywalker (14)

George Lucas

La intrarea în doc, din falduri întunecate de veşminte se ivi un bot prelung şi, de o parte şi alta a acelui imens proboscis, ochii priviră încordaţi. Se întoarseră împreună cu capul, căci opt soldaţi imperiali se apropiau grăbiţi şi, cum poate era de aşteptat, se îndreptară ţintă spre acea siluetă enigmatică care-i şopti ceva şefului, gesticulînd spre doc. Probabil că informaţia era supărătoare. Activîndu-şi armele şi ridicîndu-şi-le în poziţie de tragere, soldaţii se năpustiră în grup compact, spre intrarea în doc.

Lui Solo îi atrase atenţia un licăr de lumină reflectat de o suprafaţă metalică în mişcare: se arătau deja silue­tele nedorite ale primilor soldaţi. Era puţin probabil, gîndi Solo, că veniseră pînă acolo doar ca să-i întrebe de sănătate. Bănuiala lui se confirmă înainte de a apuca să protesteze împotriva pătrunderii lor abuzive în doc, căci o parte din ei se lăsară în genunchi şi deschiseră focul asupra lui. Solo se chirci, retrăgîndu-se înăuntru şi strigă spre prova:
- Chewie, scuturile deflectoare... repede! Scoate-ne de-aici!
Răspunsul veni sub forma unui muget gutural.

Relativ protejat de intrarea în navă, Solo îşi scoase pistolul şi reuşi să răspundă agresorilor cu cîteva focuri. Înţelegînd că prada lor nu era nici neajutorată, nici în agonie, soldaţii descoperiţi se aruncară în lături, adăpostindu-se.
Zumzăitul grav se preschimbă într-un fel de scîncet, apoi într-un urlet asurzitor, exact în momentul în care Solo atinse un buton de acţionare rapidă. Brusc, chepen­gul de deasupra se trînti cu zgomot.

În timp ce soldaţii se retrăgeau bulucindu-se spre ieşi­rea din doc, pămîntul începu să se cutremure. În goana lor, se ciocniră de un al doilea pluton care tocmai se îndrepta într-acolo, ca răspuns prompt la apelul de alertă. Unul dintre soldaţi, gesticulînd ca un apucat, încerca să explice ofiţerului inferior nou-venit ce se petrecuse.

Odată ce acesta, gîfîind, termină ce avea de spus, ofiţerul scoase un radio-telefon compact şi răcni în el:
- Puntea de control... Încearcă să ne scape! Trimiteţi tot ce vă stă la dispoziţie după această navă.

Pe tot cuprinsul aeroportului din Mos Eisley începu să răsune alarma, răspîndindu-se dinspre docul 94 în cercuri concentrice de îngrijorare.
Cîţiva soldaţi ce patrulau pe o străduţă reacţionară la alarma generală în acelaşi timp în care văzură micul cargou ridicîndu-se graţios pe cerul senin de deasupra oraşului. Se făcu mic cît o gămălie înainte ca ei să apuce să ridice armele.


Luke şi Ben îşi desfăcuseră deja centurile cînd Solo trecu pe lîngă ei, îndreptîndu-se spre carlingă cu pasul uşor şi degajat al celui obişnuit cu zborurile intergalactice. Ajuns acolo, mai mult se prăbuşi decît se aşeză în scaunul pilotului şi începu îndată să verifice semnalele şi cotele afişate. În scaunul de lîngă el, Chewie mormăia şi mîrîia ca un motor de spider prost reglat. Întoarse spatele comenzilor din faţa sa şi înfipse un deget în ecranul de urmărire.

Solo îi aruncă o privire din colţul ochilor, apoi se răsuci enervat spre propriul său panou.
- Ştiu... ştiu... se pare că sînt vreo trei distrugătoare. Cineva are ceva cu pasagerii noştri, mai mult ca sigur. De data asta ne-am băgat în bucluc. Încearcă să-i ţii cumva la distanţă, pînă cînd am să izbutesc să termin programarea pentru saltul supraluminic. Reglează unghiul deflectoarelor, ca să ne apere cît mai bine.
Cu aceste cuvinte încheie conversaţia cu uriaşul wookie, în timp ce mîinile sale începuseră deja să meşte­rească la terminalele computerului. Solo nici măcar nu se întoarse cînd o mică formă cilindrică apăru în cadrul uşii din spatele lui. R2 piui cîteva observaţii, apoi o luă din loc.

Scannerele amplasate în spate afişau imaginea gal­benă şi neprietenoasă a lui Tatooine, care se făcea tot mai mic pe măsură ce ei se îndepărtau rapid de el. Dar nu suficient de rapid pentru cele trei puncte luminoase ce indicau prezenţa navelor de război imperiale aflate pe urmele lor.

Dacă Solo ignorase apariţia lui R2, în momentul în care în carlingă intrară cei doi oameni, se întoarse cu totul spre ei.

- Mai vin două din direcţii diferite, le spuse el, cercetînd aparatele. Încearcă să ne facă ţăndări înainte să accelerăm. Cinci interceptoare... Ce naiba aţi făcut de ne-aţi pricopsit cu ei?

- Nu poţi să măreşti distanţa? întrebă sarcastic Luke, ignorînd întrebarea pilotului. Mi se pare că ai spus că acest obiect este rapid.

- Ai grijă cum vorbeşti, puştiule... Altfel ai să te trezeşti că-ţi iei zborul spre casă. În primul rînd, sînt prea mulţi... Dar o dată ce-am făcut saltul în hiperspaţiu, vom fi în siguranţă.
Zîmbi cu subînţeles.

- Nimeni nu poate urmări cu precizie o navă care zboară cu viteza luminii. În plus, ştiu cîteva şmecherii care-ar trebui să ne piardă urma, aiurind orice codiţă, oricît de perseverentă ar fi ea. Aş fi preferat să ştiu dinainte că sînteţi atît de cunoscuţi.

- De ce? întrebă Luke provocator. Ne-ai fi refuzat?

- Nu neapărat, replică corellianul, refuzînd să-şi iasă din sărite. Dar pe cuvîntul meu că v-aş fi pus să plătiţi mai mult.
Lui Luke îi stătu pe limbă să-i răspundă ceva. Nu mai avu cînd s-o facă. Îşi aruncă braţele în sus, ferindu-şi chipul de strălucitoarea flamă roşie ce conferi temporar spaţiului întunecat de dincolo de hublouri, aspectul supra­feţei unui soare.

Kenobi, Solo şi chiar Chewbacca făcură la fel, căci datorită proximităţii exploziei, scutul fototropic aproape că fusese perforat.
- De-abia de acum încolo situaţia devine interesantă, mormăi Solo.

- Cît mai avem pînă la salt? întrebă calm Kenobi, fără să lase impresia că-l îngrijora faptul că, din clipă în clipă, puteau înceta cu toţii să mai existe.

- Ne aflăm încă sub influenţa gravitaţională a lui Tatooine, răspunse sec Solo. Mai sînt cîteva minute pînă cînd computerul de navigaţie va putea compensa şi efectua un salt precis. Aş putea trece peste decizia lui, dar atunci, probabil că motorul s-ar face ţăndări. Şi asta mi-ar căptuşi frumos nava şi cu nişte rămăşiţe metalice, pe lîngă voi.

- Cîteva minute... murmură Luke, privind ecranul. La viteza cu care vin...

- Călătoria prin hiperspaţiu nu e o treabă la fel de uşoară ca împrăştiatul insecticidului peste recoltă, puştiule. Ai încercat vreodată să calculezi un salt supraluminic?
Luke se văzu silit să clatine din cap.

- Nu e de glumit. Ce-ai zice dacă ne-am grăbi şi-am trece drept printr-o stea sau printr-un alt fenomen spa­ţial prietenos, ca de pildă o gaură neagră? Asta ar pune capăt imediat călătoriei noastre.

Noi explozii străluminară nava, în ciuda eforturilor lui Chewbacca de a ieşi din raza de acţiune a distrugă­toarelor.
Pe panoul de bord al lui Solo începu să pîlpîie o lumină roşie de avertizare.

- Ce-i asta? întrebă nervos Luke.

- Pierdem un scut deflector, îl informă Solo cu aerul unui om aflat pe punctul de a i se scoate un dinte. Mai bine v-aţi pune centurile de siguranţă. Mai avem puţin şi vom face saltul. Ar fi rău de noi dacă ne-ar lovi chiar în momentul acela.
În compartimentul central, 3PO se fixa deja în scaunul său cu braţele-i metalice mai puternice şi mai sigure decît o centură de siguranţă. Şocurile din ce în ce mai puter­nice, produse de descărcările de energie asupra deflectorilor navei, îl zgîlţîiau pe R2 înainte şi înapoi:

- Chiar era necesar drumul ăsta? se întrebă disperat 3PO. Uitasem cît de mult urăsc călătoriile galactice.

Amuţi cînd apărură Luke şi Ben pentru a se instala pe locurile lor şi a-şi pune centurile de siguranţă.
În mod ciudat, Luke se gîndea la un cîine de-al lui, de demult, atunci cînd ceva extraordinar de puternic smulse nava cu o forţă titanică.


Amiralul Motti intră în tăcuta sală de conferinţe. Pe chipul lui se reflecta, în dungi subţiri, lumina provenind de la sursele liniare din pereţi.
Îşi îndreptă privirea spre locul unde guvernatorul Tarkin stătea în faţa vizorului curbat şi se înclină uşor. Deşi prin acesta se vedea un mic smarald, dovada faptu­lui că se apropiau de o nouă planetă, Motti anunţă oficial:

- Am pătruns în sistemul Alderaan. Aşteptăm ordi­nele dumneavoastră.
Dinspre uşă se auzi un semnal de avertizare şi Tar­kin făcu un gest de falsă curtenie spre amiral.

- Mai aşteaptă o clipă, Motti.
Uşa culisă lateral şi înăuntru păşi Leia Organa, între doi gardieni înarmaţi, urmată de Darth Vader.

- Eu sînt..., începu Tarkin.

- Ştiu cine eşti, îi trînti ea, Guvernatorul Tarkin. Mă aşteptam să te găsesc în lesa lui Vader. Mi s-a părut că-ţi recunosc duhoarea unică cînd am păşit întîia oară la bordul acestei staţii.

- Încîntătoare pînă la sfîrşit, declară Tarkin într-o manieră care sugera că numai încîntat nu era. Nici nu ştiţi cît de greu mi-a fost să vă semnez ordinul de execuţie.
Pe chip i se instală o expresie de durere prefăcută.

- Bineînţeles, dacă aţi fi cooperat cu noi în această investigaţie, lucrurile ar fi stat altfel. Lord Vader m-a informat că rezistenţa dumneavoastră la metodele noastre tradiţionale de anchetă...

- Tortura, adică, replică ea cu o voce puţin tremurată.

- Hai să nu ne jucăm de-a semantica, zîmbi Tarkin.

- Sînt surprinsă că ai avut curajul să-ţi asumi răs­punderea de a da un ordin.
Tarkin oftă în silă.

- Sînt un om devotat cauzei şi puţine sînt plăcerile pe care mi le rezerv. Una dintre ele este aceea de a vă invita, înainte de execuţie, la o mică ceremonie. Aceasta va conferi staţiei de luptă statutul de operaţionalitate şi va certifica, în acelaşi timp, intrarea într-o nouă eră, aceea a supremaţiei tehnice imperiale. Această staţie va închide, o dată pentru totdeauna, lanţul imperial în jurul milioanelor de sisteme galactice, aflate sub stăpînirea noastră. Alianţa dumneavoastră meschină nu ne va mai stîrni îngrijorarea. După demonstraţia de azi, nimeni nu va mai îndrăzni să se împotrivească decretului imperial, nici chiar Senatul.
Organa îl privi cu dispreţ:
- Nu cu de-a sila veţi ţine Imperiul unit. Unirea n-a putut fi niciodată menţinută cu de-a sila cine ştie cît. Cu cît strînsoarea va fi mai puternică, cu atît mai multe sisteme ţi se vor scurge printre degete. Eşti prost, guvernatorule. Proştii se îneacă bînd din paharul propriilor iluzii.

Cu o faţă de un galben mortuar, Tarkin vînji asemeni unui craniu.
- Ar fi interesant de ştiut ce modalitate de execuţie îţi pregăteşte Lord Vader. Sînt sigur că va face cea mai potrivită alegere pentru tine... şi pentru el. Dar înainte de a ne despărţi trebuie să-ţi demonstrăm puterea acestei staţii o dată pentru totdeauna, într-o manieră definitivă. Într-un fel, ai determinat alegerea subiectului. Din moment ce te-ai dovedit recalcitrantă în a ne da informa­ţii despre cuibul rebelilor, am hotărît să alegem, ca o alternativă, planeta ta de baştină.

- Nu, nu se poate! Alderaan este o lume paşnică, lipsită de apărare. N-aveţi dreptul...

- Ai prefera altă ţintă? Poate una militară? Ochii lui Tarkin străluciră; ridică din umeri şi continuă: M-am săturat de jocurile astea. Pentru ultima oară, unde este baza rebelilor?

O voce anunţa printr-un difuzor ascuns vederii că se apropiaseră de sistemul gravitaţional al lui Alderaan, la aproximativ şase diametre planetare.

- Dantooine, şopti ea, privind în jos spre punte, fără urmă de sfidare în glas. Sînt pe Dantooine.

Tarkin scoase un oftat de satisfacţie, apoi se întoarse spre silueta întunecată din apropiere.

- Vezi, Lord Vader? Poate fi rezonabilă.
Îşi îndreptă atenţia spre ceilalţi ofiţeri.

- După ce terminăm cu acest mic test ne vom grăbi spre Dantooine. Puteţi începe operaţiunea, domnilor.
Trebuiră să treacă cîteva clipe pentru ca vorbele lui Tarkin, atît de simplu rostite, să fie înţelese.

- Ce? strigă Organa în cele din urmă.

- Dantooine, explică Tarkin, cercetîndu-şi degetele, este prea departe de centrele populate ale Imperiului, ca să servească ca subiect demonstraţiei noastre. Ne trebuie o planetă localizată mai central. Nu-ţi fie teamă, ne vom ocupa şi de prietenii de pe Dantooine cît de curînd.

- Dar ai spus..., protestă Organa.

- Singurele cuvinte cu înţeles sînt ultimele pe care le-am rostit, o întrerupse Tarkin şfichiuitor. Vom proceda la distrugerea lui Alderaan, aşa cum am planificat. Apoi vei participa, împreună cu noi, la spectacolul distrugerii planetei Dantooine, centrul acestei rebeliuni studipe şi inutile, făcu un semn către cei doi gardieni. Escortaţi-o pînă la nivelul principal de observaţie şi asiguraţi-vă că i se oferă vizibilitate maximă, zise el, zîmbind.


va urma