Bilea Diana Dobrita
gândul
prevenit de sirene să soarbă licori
abia
sfințite de cântecul perlei
soarele
să răsară de două ori
lumina
să-ți înalțe pilastrul buzelor
până
când țipătul lor va înfășura cu zenitul
trupul
nisipului
să
fie clipa întindere de valuri clocotitoare
înalte
ca mirul pe fruntea nunții
ielele
claviculelor să se întoarcă și să joace
hora
lor tulbure
să
rămâi cu iubirea țărmul tot
mistuit
să-ți
rezemi pieptul frumos de întâiul perete al noimei
izbăvit
ia-ți
patul tău
și
strigă:
“femeie
am
o foame de lup
de
tine”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu