Misiune dificila. Jurnal (48)

C.V.R. Schuyler

Vineri, 21 iunie 1946

Răspuns nesatisfăcător al guvernului român la nota referitoare la cele patru libertăţi

După cum era de aşteptat, răspunsul guvernului român la notele de protest, americană şi britanică, faţă de neaplicarea acordului de la Moscova s-a dovedit a fi nesatisfăcător. Atât guvernul britanic cât şi cel american au informat în acest fel guvernul român şi li s-a replicat că România nu poate fi de acord cu interpretarea lor. Acest al doilea răspuns din partea guvernului român arată foarte deschis că, atâta timp cât Rusia nu are de adus nici o plângere împotriva politicii guvernului român, respectivul guvern nu poate găsi nici o justificare obiecţiilor ridicate de americani şi britanici. Chestiunea este dată în vileag astfel şi, o dată pentru totdeauna, guvernul nostru ştie acum care este adevărata situaţie.

Ralea acceptat de către Byrnes

Totuşi, în ciuda notelor noastre de protest, este foarte clar că Departamentul nostru de Stat nu intenţionează să facă mare caz în privinţa României în aceste momente. Dovadă elocventă în sprijinul acestei afirmaţii este atitudinea guvernului nostru faţă de recenta cerere a României ca dl Ralea să fie acceptat ca ministru în locul doctorului Bagdasar, prea bolnav pentru a prelua postul. Dl Berry a înaintat această cerere împreună cu recomandarea sa personală ca, până când guvernul român nu-şi va fi schimbat atitudinea, acest nou ministru să nu fie acceptat. Problema a fost înaintată dlui Byrnes, care personal a hotărât să-l accepte pe dl Ralea necondiţionat, fără a face tevatură pe marginea acestei probleme. Am înţeles că Ralea va pleca în scurt timp în Statele Unite.

Marţi, 2 iulie 1946

Situaţia politică din România rămâne calmă

Din punct de vedere politic, situaţia a fost relativ calmă în România în ultimele săptămâni. S-au mai făcut câteva arestări în legătura cu aşa-zisa „Mişcare Naţională de Rezistenţă, precum şi alte câteva arestări, în care au fost implicate personaje politice care şi-au spus deschis părerea împotriva actualului guvern. Noi lagăre de concentrare au fost deschise pentru deţinuţii politici şi, deşi nu cunoaştem cifre exacte, credem că cel puţin cincii mii de persoane sunt reţinute acum în aceste lagăre. în ultimul timp nu a fost molestat însă nici un lider de marcă al opoziţiei, iar guvernul nu a mai făcut nici o încercare de a se atinge de angajaţii Misiunilor americane. îi mai ţinem încă sub protecţia noastră, la Hotelul Stănescu, pe Manicatide şi pe câţiva alţi angajaţi de ai noştri. Zilele trecute am primit de la Departamentul de Stat instrucţiuni lămuritoare cu privire la atitudinea noastră în cazul unei tentative de arestare a acestor angajaţi. Mi se recomandă acum ca, ţinând cont de „realităţile" situaţiei, să nu recurgem la rezistenţă armată pentru a-i proteja pe aceşti angajaţi de arestare. Va trebui să opun rezistenţă arestărilor, forţându-i astfel pe atacatori să-mi dea la o parte brutal gărzile, pentru ca apoi să protestez împotriva acestui gest în numele guvernului Statelor Unite, fără a folosi totuşi arme de foc. Aceasta face ca poziţia mea să fie foarte dificilă şi am raportat acest lucru Departamentului de Război. Gărzile mele de la hotelul Stănescu sunt înarmate acum doar cu bastoane de cauciuc şi au fost atent instruite cum să procedeze în caz de pericol. Nu cred, totuşi, că guvernul român va face vreo încercare de a efectua aceste arestări în momentul de faţă.

Vizita lui Titel Petrescu

Dl Titel Petrescu m-a vizitat zilele trecute pentru a-mi arăta că organizează o campanie politică energică în vederea viitoarelor alegeri. El pretinde că facţiunea de stânga a partidului său, condusă de Rădăceânu, este formată doar dintr-o mână de indivizi dornici să-şi salveze actualele posturi. Spune că membrii de rând ai partidului îl susţin cu tărie pe el şi că sunt gata să se prezinte la alegeri pe o listă electorală total independentă. Guvernul l-a împiedicat să pornească un nou ziar, iar fostul său ziar, „Libertatea", se află în mâinile lui Rădăceânu. A pregătit însă un mare număr de manifeste electorale pe care le difuzează în întreaga ţară. Este foarte optimist în ceea ce priveşte şansele de succes ale partidului său în alegeri.

Un acord la Conferinţa de la Paris pare acum posibil

Cea de a doua Conferinţă de la Paris se tot lungeşte. Se pare că se va ajunge în curând la un acord cu privire la Triest şi poate că acest lucru va fi un semn al comunităţii de idei în problemele nesoluţionate ale Balcanilor. Două dintre cele mai importante sunt libertatea deplină de navigaţie pe Dunăre şi libertatea şanselor economice pentru toate statele în România. O altă chestiune importantă este prezenţa continuă a trupelor ruseşti în România. Totuşi, atâta timp cât li se permite să-şi menţină forţele în Austria, ruşii vor susţine probabil că trebuie să-şi menţină şi trupele în România, pentru a-şi proteja liniile de comunicaţie. Se pare că la ora actuală nu vom încerca să combatem acest plan. Prin urmare, pare probabil că va trebui să ne aşteptăm la încă un an sau mai mult de ocupaţie rusească aici.

Călătorie în Grecia

De curând m-am repezit cu avionul până în Grecia, cu intenţia de a obţine direct informaţii privitoare la situaţia de acolo, precum şi cât mai multe fructe proaspete pentru Misiunea noastră. Actualul guvern din Grecia pare să aibă un control destul de bun asupra situaţiei locale. Din când în când au loc câteva izbucniri în puncte foarte îndepărtate, în munţi, dar nimic care să semene a opoziţie serioasă faţă de politica guvernului. Părerea generală a observatorilor Aliaţi pare să fie că trupele britanice vor rămâne în Grecia o perioadă nedeterminată, cel puţin până când prezenta ameninţare a dominaţiei ruseşti asupra restului Balcanilor va înceta să mai fie un pericol.

Călătorie la Viena

Săptămâna trecută am făcut şi o călătorie la Viena, unde am discutat cu mai mulţi ofiţeri de stat major asupra problemelor administrative locale şi am avut o scurtă discuţie cu generalul Clark. El este, în general pesimist în privinţa viitorului acestei părţi de lume. Consideră că ruşii nu au nici cea mai mică intenţie de a părăsi Austria în viitorul apropiat şi, ca atare, a recomandat guvernului nostru, ca şi trupele americane să rămână staţionate. Este de părere că, dacă vom ieşi din joc înaintea ruşilor, ar însemna pur şi simplu să le lăsăm pe mână întreaga ţară. Prin manevre meşteşugite şi multă îndrăzneală, el a reuşit să obţină mai multe concesii locale din partea ruşilor, dar crede că, atâta timp cât ei mişună peste tot în ţară, nu poate exista speranţa unui real reviriment economic pentru naţiunea austriacă.

Se ajunge la concluzia că Reprezentanţa Militară a Statelor Unite nu mai este necesară în România

Ajung rapid la concluzia că nu prea este nevoie de o prezenţă permanentă a delegaţiei noastre militare în România. Şedinţele Comisiei Aliate de Control se transformă pe zi ce trece în simple farse. Ruşii nu ne spun nimic, ne resping protestele şi argumentele fără a face vreun efort real de a înţelege măcar care este punctul nostru de vedere şi zilnic pierdem din prestigiu atât în faţa ruşilor, cât şi a guvernului român. In timp ce viaţa continuă aici să fie foarte plăcută din punct de vedere monden, nu văd totuşi ce folos ar mai aduce guvernului nostru rămânerea noastră aici, în afară, poate, de domeniul informativ. Dacă nu se întâmplă între timp ceva care să mă facă să mă răzgândesc, voi recomanda Departamentului de Război ca, de îndată ce se încheie Conferinţa de la Paris, să retragă o parte importantă a acestei Misiuni, păstrând, eventual, un număr mic de persoane conduse de un locotenent-colonel sau un maior, pentru a continua activitatea în cadrul Comisiei Aliate de Control, aceasta în cazul în care, din motive politice, s-ar considera că nu este de dorit chiar să se desfiinţeze acum Comisia Aliată de Control. Cred că am putea obţine încă multe informaţii militare din ţară dacă am înfiinţa un birou al ataşatului militar în cadrul legaţiei Departamentului de Stat, având în structură ofiţeri pregătiţi în domeniu.

„Graiul Nou“ continuă atacurile împotriva Statelor Unite

Ziarul Armatei Roşii, „Graiul nou“ , pare să-şi continue campania de atacuri virulente împotriva guvernului american, a politicii externe americane şi împotriva a tot ce este american. întrucât i-am scris deja lui Susaikov trei sau patru scrisori pe această temă, obţinând rezultate absolut nesemnificative, sunt gata acum să privesc această chestiune ca pe un nou indiciu al scăderii prestigiului american şi al desconsiderării totale a sentimentelor noastre de către ruşi. După părerea mea, este absurd ca noi, una dintre cele trei naţiuni din componenţa Comisiei Aliate de Control, să participăm în continuare la chestiunile care preocupă Comisia Aliată de Control, în timp ce, peste tot în ţară agenţiile oficiale ruse incită oamenii împotriva noastră.

Markham e dat afară din ţară

Acum câteva zile, am primit de la Susaikov un mesaj tranşant în care eram anunţat că se luase o decizie definitivă în cazul lui Markham şi că acesta trebuia să părăsească ţara în termen de trei zile. Am hotărât că, în situaţia dată, alte proteste ar fi inutile şi, prin urmare, l-am transportat pe Markham la Atena cu avionul meu, cu ocazia călătoriei mele în Grecia. Mai târziu, dl Berry a primit de la Moscova confirmare că guvernul rus respinsese protestele noastre şi susţinuse că Markham era antirus, că participase la discuţii politice locale şi era, şi din alte puncte de vedere, inacceptabil ca reprezentant de presă. Iată un nou exemplu în care prestigiul nostru a fost rău mototolit şi noi trebuie să stăm ca simpli spectatori şi să nu facem nimic în acest sens.


Tocmai am fost informat de Frank O’Brien că părăseşte ţara de îndată. El reprezintă agenţia Associated Press şi este singurul corespondent american care a mai rămas acum în România. Plecarea sa ne va lăsa cu totul nereprezentaţi la capitolul presă şi va fi aproape imposibil opiniei publice americane să obţină informaţii exacte despre treburile interne ale României. Dl Berry mi-a spus că a avertizat deja guvernul în privinţa acestei situaţii, dar se pare că în America nimeni nu mai este interesat îndeajuns de situaţia din România pentru a justifica trimiterea altor reporteri aici.

Joi, 11 iulie 1946

Guvernul român începe să se simtă stânjenit în problema arestărilor unor angajaţi români ai acestei Misiuni

Există mai multe semnale că guvernul român începe să se simtă serios încurcat din cauza complicaţiilor create prin arestarea angajaţilor noştri. In ciuda instrucţiunilor primite de dl Berry cu puţin timp în urmă de a-1 accepta pe Ralea ca noul ministru la Washington, dl Berry nu a înştiinţat guvernul despre acceptare. In schimb, el a telegrafiat la Washington un nou protest în care explica nevoia urgentă de a se stopa recunoaşterea completă până ce guvernul va adopta o atitudine mai responsabilă în chestiunea arestărilor. Drept urmare, am reuşit să arătăm diverşilor membri ai guvernului român faptul că atitudinea lor provoacă o reacţie defavorabilă la Washington şi aceasta, la rândul ei, îşi arată efectele. Dl Berry a avut de curând două lungi convorbiri cu premierul Groza, pe lângă discuţia cu dl Tătărescu pe care am descris-o zilele trecute. Din aceste discuţii nu a rezultat nimic concludent, dar este foarte evident că mai mulţi miniştri ai guvernului nu mai sunt de acord cu metodele lui Bodnăraş şi ar dori foarte mult ca întreaga problemă a acestor arestări să fie lămurită. în aceste condiţii, stăm pur şi simplu pe poziţii şi aşteptăm noi evoluţii.

Dispare posibilitatea unor alegeri libere

Situaţia politică rămâne relativ calmă, dar partidele istorice continuă să aibă probleme. Ele nu reuşesc încă să ţină nici un fel de întruniri, în afara unora clandestine în case particulare, încă le sunt rechiziţionate automobilele, casele şi birourile le sunt percheziţionate, iar unii dintre liderii lor sunt arestaţi. Situaţia a ajuns acum într-un punct în care aproape fiecare român, indiferent de opţiunea sa politică, va recunoaşte într-o discuţie particulară că nu mai există nici o şansă să aibă loc alegeri libere. Chiar şi membrii partidelor din FND sunt convinşi acum de acest fapt, dar justifică situaţia arătând în primul rând că, oricum, România nu a avut niciodată alegeri libere în trecut şi, în al doilea rând, că cel mai rău lucru posibil pentru ţară în acest moment ar fi ca partidele istorice să obţină o majoritate de voturi, instaurând astfel un guvern absolut ostil intereselor ruseşti. într-o asemenea situaţie, majoritatea oamenilor cred că ruşii vor reacţiona impunând ţării un control şi mai puternic decât în momentul de faţă, făcând astfel încă şi mai imposibilă viaţa românilor. Se pare că, printre mulţi oameni care nu sunt realmente activi pe scena politică, se amplifică sentimentul că poate viaţa nu este totuşi chiar atât de rea, că ar putea fi mult mai rău şi că cel mai important lucru este să se evite un conflict deschis cu ruşii. Presupun că este o reacţie tipic românească la presiunea exercitată de către Rusia în ultimul an şi jumătate. Se pare, însă, că lumea nu prea înţelege că actualele condiţii reprezintă doar o treaptă pe calea dominaţiei complete de către ruşi. După părerea mea, actualul guvern cu oameni de paie ca Groza şi Tătărescu este doar o faţadă în spatele căreia comuniştilor le convine să-şi ducă activitatea pentru moment. De îndată ce guvernul va fi bine înfipt, probabil ca rezultat al viitoarelor alegeri, mă aştept ca adevărata coloratură a regimului să devină mai vizibilă. Fără îndoială, comuniştii îşi vor da, curând după aceea, arama pe faţă şi vor începe cu adevărat demersurile de comunizare a ţării. Chiar ieri unul dintre informatorii noştri cei mai de încredere ne-a spus că, ajutaţi de ruşi, comuniştii se ocupă acum de elaborarea unui plan de transformare a sistemului financiar al ţării într-unul comunist. O astfel de schimbare, în conformitate cu acest plan, ar dura circa şase luni, începând cu naţionalizarea băncilor, urmată, în scurt timp, de naţionalizarea tuturor principalelor industrii.

Sărbătorirea zilei de 4 iulie la Bucureşti

Cu ocazia zilei de 4 iulie, societatea „Prietenii Naţiunilor Unite“ a organizat o foarte frumoasă festivitate la care au fost invitaţi un mare număr de români şi întreaga colonie americană. Evenimentul a avut loc dimineaţa la Ateneu. A participat majoritatea membrilor guvernului, inclusiv premierul şi ministrul de Externe. Mulţimea s-a ridicat la circa 1 500-2 000 de oameni. Programul a cuprins un discurs amplu ţinut de dl Stoica, ministru-adjunct la Ministerul  Afacerilor Externe, un scurt discurs de mulţumire rostit de mine şi un concert de o oră susţinut de Orchestra Radiodifuziunii din Bucureşti. In discursul meu, am citat din Declaraţia de Independenţă, am arătat cum principiile acesteia ne-au călăuzit naţiunea de-a lungul existenţei sale, am menţionat acordarea libertăţii Insulelor Philippine ca cel mai recent exemplu al aplicării lor şi am încheiat felicitând poporul român şi pe Regele său pentru gestul lor de la 23 august 1944, când au înlăturat, de unii singuri Jugul nazist. Discursul a fost foarte bine primit şi a fost reprodus în întregime sau parţial de majoritatea ziarelor în zilele ce au urmat. Majoritatea membrilor opoziţiei au citit printre rânduri aluzii pe care, bineînţeles, că n-am avut nici cea mai mică intenţie să le fac.


După-amiază, am oferit recepţia obişnuită la mine acasă, anul acesta singura diferenţă fiind faptul că a trebuit să invit guvernul în bloc, chiar şi pe Ana Pauker. Am fost obligat să reduc la minimum posibil numărul celorlalţi oaspeţi, astfel încât mulţi dintre prietenii noştri din lumea bună nu au primit invitaţii. Cu toate acestea, recepţia s-a desfăşurat foarte bine. Nici dl Maniu, nici dl Petrescu nu au venit. Amândoi au prezentat scuze acceptabile. Dl Brătianu, însă, şi-a făcut apariţia şi a stat câtva timp. A plecat chiar când a apărut dl Groza. Ruşii nu au venit în număr mare, dar au trimis câţiva reprezentanţi. Susaikov s-a scuzat motivând că este bolnav şi cred că acesta era adevărul. A fost prezent ambasadorul rus, dl Kavtaradze. In total, am avut vreo 300 de oaspeţi.

Spre seară, militarii au dat un spectacol foarte frumos, la piscina noastră de la Lido. La miezul nopţii am avut chiar şi focuri de artificii, inclusiv rachete şi pistoale Very de diverse tipuri. Una peste alta, românii au făcut tot ce s-au putut încumeta, pentru a-şi arăta prietenia şi simpatia faţă de Statele Unite. Atitudinea tuturor, chiar şi a miniştrilor comunişti şi a membrilor guvernului, a fost mult mai prietenoasă decât înainte.


va urma