Ei sunt aici (4)

Timothy Good

Acest scenariu incredibil mai cuprinde multe alte relatări, inclusiv pretinsul scop al răpirilor - mult mai sinistru - de a introduce în victime nişte sonde, sugestionări post-hipnotice de a îndeplini anumite activităţi specifice precum şi experimente (printre care fecundarea femeilor sau întreruperea sarcinii înainte de termen pentru obţinerea unor copii hibrizi; teoriile sunt dezvoltate, de exemplu: de Budd Hopkins în importantele sale lucrări ce tratează fenomenul de răpire.
Afirmaţiile lui John Lear au provocat, după cum era de aşteptat, o mare nemulţumire, îndepărtându-1 efectiv de curentul principal al cercetării serioase a fenomenului OZN. Mi-a recunoscut că anumite surse s-au dovedit a nu fi de încredere şi că uneori a făcut afirmaţii care au depăşit măsura. Dar îşi menţine părerea că, în mare, seenariul e adevărat. Şi într-o anumită privinţă, cel puţin, ar putea avea dreptate.
Ideea că extraterestrii ar fi răspunzători pentru mutilările de animale e veche de câteva decenii, iar acum e de nedescâlcit din ţesătura de ştiri, informaţii OZN. Dar există oare ceva adevărat în această bizară şi tulburătoare teorie?

O problemă de necesitate

In ziua de 9 septembrie 1967, un mânz de trei ani a fost găsit mort lângă Alabama, în zona San Luis Valley, la sud de Colorado. Capul animalului fusese în întregime curăţat de orice urmă dc carne, iar creierul, organele interne şi coloana vertebrală dispăruseră. Nu s-au găsit urme de sânge sau de maşină prin preajma animalului.

Cincisprezece semne circulare, ca de eşapament au fost descoperite în apropiere, iar într-un tufiş jumulit rău, aflat cam la 40 de picioare distanţă de corpul animalului, s-a găsit un cerc cam de 3 picioare diametru, format din 6 sau 8 găuri în pământ, fiecare având aproximativ 3-4 inch în adâncime. Un pădurar a controlat cu un detector Geiger şi a descoperit că în jurul urmei de eşapament nivelul radiaţiei era crescut, dar pe măsură ce se apropia de carcasa calului, scădea.

Dr. John Altshuler, actualmente profesor de medicină (hematologie) şi patologie la Universitatea Centrului dc Ştiinţe Medicale Colorado, din Denver, a investigat cazul 10 zile mai târziu şi a fost puternic şocat de cele constatate:
Când am ajuns aproape de cal am putut constata că fusese tăiat de asemenea şi dinspre gât în jos către piept, printr-o incizie verticală, netedă. Pe muchia tăieturii se vedea o culoare mai închisă, de parcă animalul fusese deschis şi cauterizat cu un instrument chirurgical destinat acestui scop. Marginile exterioare ale inciziei în piele erau foarte dure, parcă fuseseră cauterizate cu un laser din zilele noastre. Dar în 1967 nu exista o astfel de tehnologie laser în chirurgie...
Am luat eşantioane de ţesut din muchia dură, închisă la culoare. Am studiat mai târziu la microscop. La nivelul celulei se prezenta deteriorat, decolorat, asemeni modificărilor produse prin ardere.
Faptul cel mai uimitor era absenţa sângelui. Făcusem până atunci sute de autopsii, nu poţi tăia un corp fară să curgă puţin sânge. Nici urmă nicăieri. Acest lucru m-a impresionat cel mai puternic.
Imi amintesc apoi că lipseau toate organele din pieptul calului. Cine tăcuse incizia luase şi inima, plămânii şi tiroida animalului. Cutia toracică era complet goală şi uscată. Cum scoţi inima din piept fară urmă de sânge?

După cum povesteşte în continuare în An Alien Harvest, o carte de referinţă a Lindei Howe, dr. Altshuler, fusese de asemenea martorul apariţiei câtorva OZN-uri în Rezervaţia Naţională Great Sand Dunes, cu puţin înainte de a fi antrenat în anchetarea cazurilor de mutilare. Auzise despre aceste apariţii în vecinătate şi într-o noapte s-a dus el însuşi în parc.

„Cam pe la 2-3 dimineaţa am văzut trei lumini foarte strălucitoare, mişcându-se încet împreună pe deasupra vârfurilor muntelui Sangre de Cristo“, relata dr. Altshuler. Ştiam că nu există drumuri pe creasta acestor munţi sălbatici, aşa că luminile nu puteau fi maşini... Luminile acelea se aflau deasupra vârfurilor şi se deplasau încet şi egal. La un moment dat mi s-a părut că veneau spre mine deoarece se măriseră. Apoi deodată au ţâşnit în sus şi au dispărut..

Dr. Altshuler a fost atât de şocat, atât de aceste apariţii, cât şi de ancheta care a urmat, asupra mutilărilor, încât a refuzat ca numele său să fie asociat cu vreunul din cele două incidente. „Eram nemaipomenit de speriat“, spunea el. „Nu puteam mânca, nu puteam dormi. Eram înspăimântat că aş putea fi descoperit, discreditat, concediat, că n-aş mai avea credibilitate în lumea medicală. Experienţa din 1967 a fost atât de copleşitoare pentru mine, încât am tăgăduit-o faţă de oricine, chiar şi faţă de mine însumi...


Am avut plăcerea să-l întâlnesc pe dr. Altshuler în timpul Conferinţei OZN de la Ozark, Arkans, în 1990, şi am fost impresionat de cordialitatea acestui om. Mi-a permis să pipăi câteva eşantioane de ţesut conservate, prelevate de la o vacă mutilată şi de ţesut care fusese tăiat cu laser, iar diferenţa era abia vizibilă. Cazul Alamosa a fost primul care a atras atenţia opiniei publice din lumea întreagă, iar de atunci au fost raportate mii de cazuri similare. In 90 la sută din cazuri sunt implicate vite, dar au fost mutilaţi şi cai, oi, capre şi alte animale (inclusiv animale de apartament), în împrejurări similare. Fenomenul nu este câtuşi de puţin cenzurat în Statele Unite.

In multe cazuri animalelor li s-au extirpat organele sexuale, fapt ce a alimentat speculaţia că vinovate ar fi nişte culte satanice. Lucrurile ar putea sta aşa în câteva cazuri, dar e îndoielnic ca astfel de culte să aibă posibilitatea de a extrage organele sexuale cu o precizie desăvârşită, nelăsând nici o pată de sânge sau alte urme. Şi nici n-a fost prins încă nimeni asupra faptului, deşi s-au oferit recompense substanţiale (până la 45.000 de dolari) pentru informaţii care să conducă la arestarea vinovaţilor. Animalele de pradă au fost şi ele învinuite de aceste mutilări, dar, după cum vom vedea, teoria se poate aplica doar în puţine cazuri. O teorie mai plauzibilă este că mutilările fac parte dintr-un proiect secret dc cercetare al guvernului american, un experiment de război bacteriologic, de exemplu. Incă o dată, deşi există indicii certe despre amestecul guvernului în anumite cazuri, cum este cel prezentat în relatarea următoare, dovada responsabilităţii directe a guvernului este în continuare inconsistentă.

O LEGĂTURĂ MILITARĂ

In 1988 am primit câteva informaţii interesante de la un bărbat a cărui cercetare asupra mutilării de la Alamosa a avut consecinţe curioase, în care a fost amestecată armata.

In toamna anului 1967 Raymond Ingraham era student în anul II la Facultatea de Inginerie a Universităţii din Colorado, când l-a cunoscut pe Mike Kellenbarger, un cercetător pasionat al fenomenului OZN, membru al Organizaţiei pentru Cercetarea Fenomenelor Aeriene (APRO). În vacanţa de Crăciun a acelui an, Raymond, Mike şi încă un prieten au hotărât să facă o excursie la San Luis Valley, unde se petrecuseră mai multe mutilări de animale şi apariţii OZN. „Sincer vorbind, era mai mult o aventură decât un efort de cercetare serios,“ mi-a spus Ingraham.

Distanţa de la Boulder la San Luis Valley este de aproape 300 de mile. Pe drum grupul s-a oprit la Colorado Spring pentru a-şi face rost de câteva provizii de alimente de la US Air Force Academy, unde tatăl lui Mike era ofiţer şi apoi şi-au continuat călătoria.

„Am ajuns în Valley vineri seara târziu şi, cum călătoream cu o maşină-rulotă, am tras în afara drumului. Noaptea a fost cumplit de friguroasă, dar liniştită.“ A doua zi grupul a avut norocul să-l întâlnească pe fermierul căruia îi aparţinuse Lady (probabil Harry King, cel care a descoperit rămăşiţele).

„Deşi la început a fost foarte bănuitor şi evita parcă să şi vorbească cu noi, când l-am vizitat s-a încins treptat şi ne-a povestit nestingherit ce ştia. Ne-a arătat locul unde fusese găsită Lady şi chiar şi atunci, la atâtea luni de la eveniment, se putea vedea clar conturul calului, de parcă nu mai voia să crească nimic pe acel loc.

In acel moment am observat un autobuz cenuşiu cam la un sfert de milă, pe drumul care pleca de la fermă. Aveam cu mine aparatul de filmat, dotat cu obiectiv de 80-210 mm. În timp ce fermierul continua să povestească am ridicat aparatul şi l-am rotit încet către maşină. Când am început să măresc imaginea şi să focalizez pe maşină, aceasta a pornit brusc, ridicând un nor de praf, ascunzând complet vehiculul. Fermierul a declarat cu indiferenţă că astfel de lucruri se petreceau tot timpul, iar de la descoperirea animalului mutilat s-au înmulţit de câteva ori. Dar se întâmpla la fel şi înainte, după ce se plânsese Aviaţiei despre nişte elicoptere nemarcate, zburând la rasul solului, în lungul văii, trăgând după coioţi şi uneori speriind vitele. A afirmat că bombardierele B 52 de la o bază Air Force din New Mexico ar fi venit noaptea, zburând la joasă înălţime şi-şi băteau joc, bombardând în şir dunele de nisip, producând un zgomot asurzitor şi distrugând în jur.

Intorcându-nc către casă, fermierul ne-a spus câteva poveşti incredibile despre lumini, vehicule stranii şi farfurii, care erau de-a dreptul banale în regiune. Sincer vorbind, izolarea fermei şi ciudăţenia proprietarului ei m-au făcut să cred că acesta nu era chiar întreg la minte, dar pe de altă parte, povestea despre hărţuielile la care a fost supus de către presă şi armată nu era total de necrezut. Părea că regretă sincer că a raportat imediat mutilarea.

In timpul acestei călătorii am zărit din nou, cu altă ocazie, în Alamosa, un autobuz cenuşiu, parcat nu departe de noi în vreme ce alimentam maşina. N-am fost niciodată siguri că ne urmărea pe noi, deşi stătea întotdeauna cineva pe scaunul şoferului, chiar şi când autobuzul era parcat.

Cu excepţia discuţiei cu fermierul, călătoria a fost cât se poate de neinteresantă. N-am văzut nici un fenomen inexplicabil, cu toate că ne-am petrecut două nopţi urmărind cerul prin binoclu şi aparate de filmat. Am fost cu toţii de acord că San Luis Valley ar fi fost-un loc ideal pentru o ascunzătoare de OZN-uri, ţinând cont de vastitatea regiunii, greu de descris în cuvinte. Am făcut drumul înapoi spre Boulder. Cu timpul, fiecare a pornit pe drumul său. Am abandonat şcoala în 1969 şi am pierdut urma lui Mike.

In ianuarie 1970 am primit ordinul de încorporare şi, după ce am studiat toate posibilităţile, am preferat infanteria. Am fost acceptat de serviciul de informaţii al US Army, pentru specialitatea identificare fotografică. Am pornit către Ford Leonard Wood, Missouri, pentru antrenamentul de bază. La primul examen de selectare/verificare am fost întrebat direct de ce fusesem în Alamosa în 1967 şi ce făcusem
acolo.

Inutil să spun că am fost uluit: (a) de faptul că ştiau că fusesem acolo; (b) de ce îi interesa pe ei. Când a venit vorba despre APRO m-au întrebat dacă mă înscrisesem şi eu în organizaţie, la care am răspuns sincer „Nu“. Aparent au fost mulţumiţi de răspunsurile mele. Din cauza unui ulcer la stomac care se manifesta deja, n-am intrat niciodată în Army Intelligcnce şi am fost demobilizat în martie 1970...

ANCHETE OFICIALE

In ultimele zile ale Proiectului Blue Book, dr. J. Allen Hynek a fost solicitat de maiorul Quintanilla de la oficiul Blue Boock să ia legătura cu un fermier. Acesta trimisese în februarie 1968 o scrisoare Secretarului de Stat pentru Apărare, Robert McNamara, în care relata un incident OZN/vite. Fermierul, care locuia cam la 30 de mile nord de Kansas City, Missouri, a fost trezit la 3.20 dimineaţa de mugetele animalelor sale. Afară a văzut vitele holbându-se la un obiect luminos ce părea să aibă cel puţin 100 picioare în diametru plutind pe loc cam la 20-25 picioare deasupra solului, producând un sunet ca o vibraţie, ca un fâsâit.

Fermierul a povestit că vitele s-au împrăştiat şi obiectul s-a îndepărtat cu iuţeală în cele din urmă. „Am mai pierdut şi până acum o vacă, două, din când în când, - furate fară îndoială - dispărute fără nici o urmă“, scria el lui - McNamara. „Văzând aparatul mi-am zis: Nu-i de mirare că n-am găsit urme! Erau răpite din aer!“

Dr. Hynek a luat legătura cu fermierul prin telefon şi a fost impresionat de declaraţia acestuia, deşi a regretat că nu au putut discuta direct. „Blue Book a considerat, bineînţeles, că nu merita să cheltuie timp şi bani cu mine să pot vizita martorul," relata el. Cazul a fost pur şi simplu dat deoparte ca „neexplicat“.

In aprilie 1973, procurorul de stat Allen Danielson a cerut FBI-ului să demareze o anchetă de proporţii ca urmare a valului de mutilări din Iowa. Deşi se ajunsese la o înţelegere de cooperare cu Iowa Bureau of Criminal Investigation şi cu câţiva şerifi din zonă se pare că FBI n-a arătat prea multă tragere de inimă în investigarea cazurilor.

O altă cerere a fost înaintată FBI-ului doi ani mai târziu. În august 1975, ca urmare a 130 de cazuri de mutilare de vite într-o perioadă de doi ani confirmate de Biroul de Investigaţii din Colorado, senatorul Floyd Haskell a trimis o scrisoare la FBI, solicitând asistenţă. În această scrisoare Haskell a consemnat că, în câteva cazuri, fermierii au declarat că au fost urmăriţi de elicoptere şi că de atunci umblă înarmaţi pentru a-şi apăra animalele şi familiile. „Am discutat cu directorul FBI, Clarence Kelly şi de asemenea cu locţiitorul său din Washington şi am cântărit motivele pentru care ar prelua FBI acest caz“, relata Haskell. „Dar cum nu s-a descoperit vreo dovadă care să ateste manevre interstatale legate de mutilările reclamate, FBI a hotărât că acest caz nu intră în jurisdicţia sa. Deşi ar fi fost binevenit un ajutor din partea FBI, după discuţia purtată cu ofiţeri de la FBI, am fost mulţumit să constat că biroul iniţiase o anchetă foarte serioasă. Sper că, în colaborare cu oamenii legii din regiune, FBI va reuşi să afle cine sau ce se află în spatele acestor mutilări şi să pună capăt spaimelor populaţiei rurale din Colorado.“

Prin 1974, fermierii din Nebraska s-au înfuriat atât de tare din cauza mutilărilor, încât au pus mâna pe carabine şi puşti de vânătoare şi au format potere. „N-am mai văzut în viaţa mea ceva asemănător, comenta în septembrie 1974 senatorul dc Nebraska, Jules Burback. „Tipii erau aproape isterici." Cum în zonele unde se întâmplaseră mutilările fuseseră observate şi foarte multe elicoptere nemarcate, fermierii au început să tragă în ele. După ce două gloanţe au străpuns acoperişul unui elicopter utilitar care verifica liniile de înaltă tensiune, piloţilor li s-a ordonat să zboare la altitudine mai mare decât cea normală când străbat regiunea pentru a nu fi doborâte de fermierii înfuriaţi. In anumite zone elicopterele au fost chiar reţinute la sol. Pe lângă elicoptere, fermierii au continuat să vadă şi lumini bizare şi OZN-uri. „Mi s-a raportat prezenţa OZN-urilor în zonă, dar n-am văzut nici unul cu ochii mei", spunea şeriful Richards din Cochran County, Colorado, în primăvara anului 1975. „Oamenii care au relatat aceste apariţii spun toţi aceeaşi poveste. Este lat cam cât o autostradă cu două benzi, rotund şi are culoarea soarelui la apus, cu o irizare albăstruie în jur. La două, trei zile după observarea unui astfel de obiect se aude despre mutilarea altor câteva vaci.“

Mai târziu, în cursul aceluiaşi an, guvernatorul statului Colorado, Richard Lamm, şi-a exprimat furia la o întrunire a Asociaţiei Crescătorilor de Vite din Colorado: „Mutilările sunt una dintre cele mai grave insulte şi provocări din istoria industriei de creştere a animalelor din vest“, a declarat el. „Este important să lămurim misterul cât mai curând cu putinţă. Industria creşterii vitelor a primit deja o lovitură din punct de vedere economic. Din punct de vedere omenesc nu putem permite continuarea acestor masacre."

La începutul anului 1975, ajutorul de şerif din Coryell şi oficiali din Departamentul Siguranţei Publice (DPS), anchetând cazul unui viţel mutilat în apropiere de Copperas Cove, Texas, au descoperit că organele sexuale fuseseră extirpate, în maniera tipică fară urme de sânge. Urme ciudate au fost găsite nu departe de stârv, constând din cercuri concentrice imprimate în pământul tare, iar la aproximativ 40 yarzi de viţel, în câmp deschis, o suprafaţă având cam 30 picioare în diametru era brăzdată de urme identice. Smocuri de iarbă uscată fuseseră presate parcă de o formă circulară cu o forţă înfricoşătoartc, care scobise pământul şi mutase şi pietrele din loc. Câteva smocuri de iarbă fuseseră parcă „învârtite", atât de repede, încât zăceau cu rădăcinile în sus.


va urma