Dialoguri (24)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Vartan Arachelian: 
Această chestiune, cu CPUN-ul, a apărut în urma 
unei mari manifestaţii iniţiate şi condusă de partidul
 dumneavoastră.

Corneliu Coposu: 
La 23 ianuarie am somat, de o manieră fermă, pe 
reprezentanţii puterii constituite, putere provizorie, dar pînă 
atunci acceptată şi susţinută de noi, ca să renunţe la 
monopolul puterilor în stat, care era tolerat, fiindcă toată ţara 
românească, fericită că a scăpat de dictatura comunistă şi 
avînd certitudinea că a scăpat definitiv de cataclismul
 comunist, era de acord ca puterile în stat să fie exercitate de 
mîna de oameni care vor gira provizoriu treburile curente
 pînă la alegeri. Faţă de această somaţie a noastră, 
reprezentanţii puterii politice s-au angajat, în mod solemn,
 că vor abandona monopolul puterilor politice. Am aşteptat
în 24, 25, 26 ianuarie, trei zile la rînd, ca reprezentanţii puterii
 politice să apară la televizor şi să anunţe că, avînd în vedere schimbarea lor de atitudine şi dorinţa de a intra în competiţie 
cu partidele politice, ei renunţă la monopolul puterii politice, 
urmînd să găsească un sistem provizoriu de exercitare a
acestor puteri. Nu s-a respectat acest angajament. Am
 urgentat prin repetate chemări telefonice. Cea din urmă, chiar
din 26, cu avertismentul că dacă nu se vor pune în practică şi 
nu se va executa angajamentul care trebuie luat, noi vom 
reclama, printr-o manifestaţie de stradă, îndeplinirea acestui
 angajament, întrucît nu s-a respectat promisiunea, am anunţat 
într-un mod absolut reglementar, prin primărie şi prin 
organele de poliţie, intenţia noastră de a face o manifestaţie 
în ziua de duminică 28 ianuarie, lucru ce nu ne-a fost refuzat, 
în ziua de 28 ianuarie am făcut această manifestaţie, cu o largă
 participare, manifestaţie care, chiar aşa cum a fost anunţată 
la televizor, în dimineaţa zilei prin reprezentanţii noştri, avea 
drept obiectiv exclusiv, să forţăm abandonul monopolului 
puterilor politice, care era deţinut de guvernanţii provizorii.
Manifestanţii au avut instrucţiuni categorice să nu 
utilizeze lozinci la adresa unor persoane şi că obiectivul
 manifestaţiei este cel anunţat ţării la Televiziune şi comunicat 
autorităţilor. De asemenea, că ei, manifestanţii, să nu se 
apropie la mai puţin de 10 m de garda care împrejmuia palatul 
din Piaţa Victoriei şi să manifesteze fără violenţă, în mod
 civilizat, pentru revendicarea obiectivului propus. Aceste
 cerinţe au fost respectate, dar, este adevărat, pe parcurs s-au 
strecurat nişte agenţi provocatori. Ei au încercat un fel de 
agresiune, pe care oamenii noştri de ordine au lichidat-o 
imediat, interzicînd, în acelaşi timp manifestanţilor noştri să
se alinieze la grupul acestor provocatori care mai tîrziu au 
început să spargă geamurile intrării dinspre partea stîngă a
palatului din Piaţa Victoriei.
Manifestaţia a decurs fără violenţă, în schimb FSN a 
mobilizat muncitori, după sistemul stalinist, folosit la 
începutul dictaturii comuniste, cu intenţia vădită de a 
determina ciocniri între manifestanţii noştri şi grupul de 
muncitori. Aceştia veneau înarmaţi cu răngi şi cu tot felul de
obiecte contondente. Se căuta un pretext de a motiva 
existenţa unei tentative de lovitură de stat.
Toate încercările de a se produce o confruntare între cele 
două tabere au eşuat. De altfel, numărul muncitorilor era 
destul de mic, iar numărul manifestanţilor era uriaş; noi am 
interzis să se răspundă la provocări. Manifestaţia s-a încheiat 
seara tîrziu, fără incidente.

Vartan Arachelian: 
Ar fi interesant de evocat aici, ce s-a întîmplat în spatele uşilor închise ale Puterii.

Corneliu Coposu: 
Am primit informaţii că în noaptea de 27 spre 28
ianuarie s-a operat la instigarea muncitorilor, dar nu în toate 
locurile cu succes. Am avut înregistrări pe casete cu agitaţiile 
care s-au făcut în diverse întreprinderi industriale pentru o 
contra-manifestaţie dar nu toate incitările au dus la rezultatele
 dorite de către FSN; mulţi muncitori au refuzat, în cele din 
urmă au reuşit să mobilizeze cîteva sute de manifestanţi care
 s-au adunat duminica respectivă în Piaţa Banu Manta de unde
 au pornit spre Piaţa Victoriei...

Vartan Arachelian: 
Intîmplător?

Corneliu Coposu: 
Doamne sfinte! în apărarea puterii politice 
provizorii. Erau puţin numeroşi faţă de numărul uriaş al
manifestanţilor.
In seara zilei de duminică şi în tot timpul nopţii s-a trecut
 la instigarea populaţiei, încercînd să se demonstreze că 
acţiunea noastră reprezintă un pericol pentru destabilizare şi 
o tentativă de lovitură de stat. Bineînţeles, nu exista nici un 
fel de temei obiectiv. Concomitent, în noaptea de 28 spre 29,
 s-a pregătit o contramanifestaţie. Ea s-a înjghebat la 
preşedinţie, de unde a fost pusă în mişcare toată aparatura
de propagandă comunistă, s-au inventat lozinci, care mai de 
care mai năstruşnice, şi s-a organizat o contramanifestaţie
care avea ca scop să intimideze opoziţia.

Vartan Arachelian: 
Pentru luni, 29 ianuarie.

Corneliu Coposu: 
Intr-adevăr, luni 29 ianuarie s-a produs această
 represiune oficială împotriva noastră. Casa mea a fost
 asediată, agresată. Au adus muncitori, mulţi în stare de 
ebrietate, care au început să ţipe, să ne ameninţe cu linşarea,
 în această situaţie a venit domnul prim-ministru Roman,
 împreună cu domnul Cazimir lonescu, pretextînd că vor să 
oprească indignarea opiniei publice împotriva noastră.
Bineînţeles că totul era o înscenare. La ora aceea, cei care 
lansaseră lozincile împotriva noastră şi care erau total 
neinformaţi, mă acuzau că abia venisem din străinătate, cu 
buzunarele doldora de dolari ca să cumpăr ţara, să-mi reiau 
moşiile şi întreprinderile care mi-au fost confiscate. Fel de fel 
de lozinci absurde.

Vartan Arachelian: 
De cînd nu mai fuseseţi plecat din ţară?

Corneliu Coposu: 
Din'38.

Vartan Arachelian: 
Din 1938!

Corneliu Coposu: 
Ei bine, n-aveau de unde să ştie adevărul, li se 
spusese doar că am venit de cîteva zile din străinătate şi că
 vreau să destabilizez situaţia. S-au lansat fel de fel de minciuni, prin care am fost acuzaţi direct de represiunea din
1907, de asasinarea muncitorilor ş.a.m.d.

Vartan Arachelian: 
Care a fost sentimentul pe care l-aţi trăit atunci, 
cînd aţi văzut în ce hal puteţi fi denigrat şi calomniat?

Corneliu Coposu: 
Mai întîi m-am uitat la masa contestatarilor, care 
era formată din nişte oameni iresponsabili, marginali, pe care 
îi strînseseră din cea mai periferică stare umană, pe care îi 
îmbătaseră şi care ţipau în neştire.

Vartan Arachelian: 
"NOI MUNCIM, NU GÎND1M", "NU NE VINDEM
 ŢARA"!!!

Corneliu Coposu: 
Erau fel de fel de lozinci absurde, la care nici nu
 se putea răspunde. Ba, la început, de bună credinţă, am invitat
 pe delegaţii lor să vină să ne spună ce doresc. Am aflat din 
gura lor că ei vor ca noi să nu destabilizăm ţara, să nu o 
cumpărăm, pentru că ei ţin la patrimoniul naţional, care este
 în primejdie de a fi vîndut străinilor, că ei ne contestă fiindcă
 am asasinat muncitori, că există un grup de patrioţi care vor 
să salveze ţara iar noi ne opunem ş.a.m.d. Nu se putea discuta 
cu ei.
Cred că cei mai mulţi din delegaţie erau turmentaţi. 
Atunci a intervenit domnul prim-ministru ca să ne "salveze".
 Bineînţeles că în loc să ne salveze, a ieşit în balcon şi a incitat 
mulţimea împotriva noastră, întîmplător, fiind aproape de 
domnul Roman, l-am somat să spună că eu n-am fost în
străinătate şi că am participat activ la revoluţie, lucru pe care 
dînsul a REFUZAT să-l spună, adăugînd doar cu o jumătate
de gură că nu toţi fruntaşii noştri au fost în străinătate.
In realitate nu se putea referi decît la o singură persoană 
care fusese în străinătate şi nu la comitetul de conducere al
partidului. Am fost îndemnat să plec, ca să scap de furia 
mulţimii, am refuzat categoric, în cele din urmă, la insistenţa
 domnului Roman, am acceptat să merg la Televiziune, pentru 
ca apariţia noastră să liniştească lumea, pentru a feri ţara de 
confruntări şi de incidente grave. Din nou am fost păcălit,
 fiindcă toată înscenarea era pentru a se filma cum sînt salvat 
eu de un TAB, din faţa mulţimii furioase, care era pornită 
împotriva acţiunii noastre.

Vartan Arachelian: 
Nu vă rămîne decît să vă luaţi revanşa şi atunci
 cînd se va mai duce, dacă se va mai duce domnul prim-
ministru Roman la vreo întreprindere, să-l salvaţi din faţa 
mulţimii!

Corneliu Coposu: 
In cele din urmă am ajuns la Televiziune, unde s-
a înregistrat o peliculă, urmînd să fie transmisă la ora 5 după-
amiaza. Nu s-a transmis niciodată, înscenarea era vădită. De acolo, de la Televiziune, am fost invitat la domnul general
 Militaru, ministrul apărării din acea vreme, care mi-a spus că 
îmi oferă protecţie pentru a mă salva de furia mulţimii. Am
 refuzat categoric, spunînd că nu concep aşa ceva, că nu le-am 
cerut nici un moment să mă salveze, că nu am nevoie de 
salvare şi am cerut să fiu imediat dus la locuinţa mea. Am 
găsit-o într-un hal de nedescris, după agresiunea pe care o
 comisese un grup de vreo 30 de măturători de stradă beţi,
 care fuseseră transportaţi la locuinţa mea, să vocifereze, să 
spargă geamuri etc. Toată această contramanifestaţie de la 
29 ianuarie, care fusese ticluită, avea obiectivul de a ne
intimida. Nu a reuşit.
Trebuie să menţionez că în ziua de duminică, 28 ianuarie, 
cînd am ajuns în Piaţa Victoriei, am intrat foarte senin în 
palat, ca să le expun din nou ceea ce spusesem de dimineaţă
la Televiziune, că nu mai au îndreptăţirea de a păstra 
monopolul puterilor în stat şi că somaţiunea noastră este de 
a abandona acest monopol, reconstituindu-se exponenta 
puterii politice în România. Cu ocazia aceasta s-a recurs din
 nou la o înscenare. Am fost invitaţi la conducătorii puterii 
politice, în sala cu masă rotundă unde se instalase 
Televiziunea. Domnul preşedinte a ţinut un rechizitoriu
 împotriva "tendinţei" noastre de "destabilizare", avînd grijă
 însă ca să se taie legătura cu microfoanele din dreptul nostru,
 pentru ca opinia publică să afle numai aşa-zisele acuzaţii care 
ni se aduc şi nu replica noastră. Cu acest prilej a fost inventat 
şi un comunicat fals, care se pretindea că l-am fi dat noi la 
Rompres sau Agerpres, lucru care era cu totul de domeniul 
invenţiei; noi n-am dat nici un fel de declaraţii acestei agenţii
 de presă, ci, în drum spre sala consiliului, acostat de gazetari 
francezi, am vorbit exclusiv în limba franceză, spunînd că 
obiectivul nostru este de a obţine abandonul monopolului 
puterilor politice de la un organism care, de la natura lui de 
girant al treburilor publice s-a transformat într-un simplu 
partid politic şi, deci, nu mai are îndreptăţirea de a exercita 
acest monopol. Falsul comunicat, aşa cum a fost prezentat 
opiniei publice, a putut acredita intenţia noastră de
 acaparare, prin violenţă, a puterii. Cu ocazia aceasta, 
bineînţeles, raporturile amiabile existente între exponenţii
 puterii provizorii şi opoziţie au fost total rupte. Acest moment
 fierbinte, a fost depăşit la 2 februarie, cînd, la apelul domnului 
lliescu, partidele politice au răspuns pentru a face o încercare
 de restabilire a situaţiei. Cu acest prilej au avut loc discuţiile
 de care am pomenit şi din care opoziţia a ieşit păcălită. Cred că aceasta a fost greşeala principală, care a determinat 
evoluţia situaţiei în cadrul lucrărilor CPUN-ului şi a ceea ce 
s-a întîmplat mai tîrziu.


va urma