vineri, 1 ianuarie 2016

Ninsori în primăvară


Daniel Luca








Au înverzit păduri
şi gândul de copil,


Mă duce peste dealuri
să mă strecor tiptil!


Alerg de dor vrăjit
spre codru-ntunecat


Să-i spun căt mi-ai lipsit
în iarna ce-a plecat...


Magnolii speriate
au înflorit zâmbind,


Din vise alintate
eu mă trezesc şoptind...


Afară-i primăvară,
iar tu vorbeşti cu mine...


Plâng macii dintr-o vară
căci au crezut în tine!


Ninsori cu alb de flori
se-aştern peste răzoare,


Un vânt de-atâtea ori
a strâns culori din soare!


Prin iarbă te ascund
să rătăceşti prin rouă!


Ca firul cel plăpând
udat de stropi când plouă.


O lacrimă ascultă
vioara-n astă seară,


Dar inima mi-e mută,
e- atât de frig afară!


M-aş înveli c-o rază
uitată la fereastră,


Dar ea se furişează
în noaptea mea sihastră!


Pe câmp rămân salcâmii,
de dor macii suspină!


Îţi simt căldura mâinii,
căci tu mi-ai fost grădina!


De-am înflorit o dată,
ca un cireş în zori,


Petală mea curată
te va-nvaţa să zbori


Departe printre aştri
înconjuraţi de vise,


De mări cu ochi albaştri

şi de iubiri promise!

























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu