sâmbătă, 16 iulie 2016

CURCUBEU BULIMIC DORUL DE TINE

Maria Elena Chindea








fără să cer pașaportul verde
primesc oamenii curcubeu (oamenii licurici au țesut de mult
plasă magică celulelor mele) sunt o gazdă perfectă
pentru culori și inorogi pășunați de poveste
numai propria umbră rebelă mă repudiază constant
după câte-o orgie cu soma inima întinde ventuze oriunde fără să numere
pădurile beau jarul adâncului plonjez pe setea lor sacră în rădăcină
duhului cină vultur și rug adăpost de furtună
te iau de mână pretutindeni orb mă rănește atingerea
vrăjit glăsuiește văzut și nevăzut
surpă iriși cascadele cărnii vuiesc asurzitor
găuri albe sfredelesc prin vid
schimb coduri frenetic mestec războaie în pace
mă cufund în materie experimentez stări schimbătoare
mișcarea și nemișcarea
semnează contracte pe toate nemărginirile
crivățul smulge îngerii negri din utere însângerate
îi trimite să se murdărească de zâmbete în lume
bat cărări prin mine alpiniști medaliați și turiști de duminică
îmi deschid venele sapă tranșee țin sub asediu concentric
gândurile toate identitățile
să curețe de smog vise prunci albi așază oglinzi respirației
duhul țâșnește din lampă înțelepțește dorul de tine
precum pojarul copilăriei erup sorii în epidermă
ca o nălucă pășesc printre oaspeți mă îmbracă râsul lor cromatic
pân' la drenare
fără identitate
țipă
țâșnește
lumina

TU



























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu