vineri, 8 iulie 2016

Valea cu diamante

Luminita Amarie










Negre mâinile mele au început să respire
Pe drumul spre casă asfaltul împresurat cu pești
Mi-a amintit despre sărbătoarea morții
Femeie
Numele meu e femeie și tac sfinți
Când trupul meu încearcă să deschidă
Fereastra către cuvinte din inima mea
Se înalță scânteia
Dacă nu aș fi atât de singură
Ai crede că tristețea mi-e povară
Dar numai noaptea mă știe
Cobor treptele ei către o vale plină de cărbuni
Acolo trupul meu se odihnește
Ținutul diamantelor și al uitării
Ah voi nu știți
Nu știți cât sunt de fericită când mă văd în oglinda apei
Cu diamante negre plâng
Cu diamante degetele mele mângâie absența
Înălțătoarea distanță dintre mine și viii

Devin cruce.



























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu