duminică, 17 iulie 2016

Mi-e dor, atat de dor de noi

Loredana Nicoleta Vițelaru








mi-e dor, atât de dor de noi,
și de tăcerea ce-am lăsat în ram ascuns
mi-e dor să te-ntregesc din picurii de ploi
mi-e dor să-ți mai ascult tot ce mi-ai spus.


mi-e dor de mirosul de brad necopt din stâncă
de cântecul cascadei ce-am lăsat,
mi-e dor de liniștea din lumea mea adâncă
mi-e dor de-mbratisarea ce mi-ai dat.


mi-e dor de-a ta tăcere ce mă-mbrăca
de-aroma șoaptelor târzii,veșmânt de vis
mi-e dor de noaptea ce-aș vrea să se întoarcă
mi-e dor de petecul de cer ce noi l-am scris.


mi-e dor să-mi spui din nou că-ți sunt Venuziana
și basmul nostru nu se va sfârși
mi-e dor de dragostea ce-a fost nepământeana
mi-e dor de noaptea-n care tu, mi-ai spus rămâi.


să mai privim făcliile ce încă ard nestingherite
printre poteci cu pașii noștri încă vii
de filigranul cel urzit prin stâncile-nverzite
de clipa-n care noi am fost întâi.


mi-e dor de murmurul ce ne-arunca ocheade
și de tresaltul inimii din noi
să ne-mbatam cu-aroma frunzelor smaralde

mi-e dor, atât de dor de noi.





























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu