marți, 12 iulie 2016

Tu știi...

Shanti Nilaya









Tu știi că-n viața mea erai un vis
Și lac și râu ce curge înspre mare,
Un sens din altă stare pentru scris
Și unul nou, pe lumea mea, culoare;



Te revărsam chiar dacă tu stăteai
Și te mișcam cu zorii înspre noapte
'cercând să pun un rost în ce știai
Și căutai cândva în altă parte...



Tu știi că briliantele mi-s reci
Și altor nestemate fără nume
Nicio valoare nu le dau când pleci,
Nicio valoare nu își au, anume,



de adevăr; doar greu de pietre dau-
nu-ncununează nicio primăvară,
De nu ai înțeles de ce mai stau
Când tu m-alungi, cu firea ta ușoară...



Îți place și te plac în toate, știi
Dar nu din toate se culege Viața
Și nu zidesc din flori de păpădii
Mai mult ce-n mine am numit 'speranța'...



Oprit e pasul, dansul încurcat,
Mă-ntorc în sine când orchestra tace-
Privesc la drumul alb, însingurat
Și zău..., nu știu dacă mai am ce face!



Cum suflă vântul, stele-mi risipesc
O prea-curată Ana plânge-n mine
În gând la tine luuung mă oglindesc,

Să fiu când pleci, eu,... ziua ta de mâine!





























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu