Ei sunt aici (26)

Timothy Good

SPRIJIN

Deşi sentinţa fusese suspendată credibilitatea lui Lazar a suferit o lovitură puternică, greu de suportat. Mulţi se vor întreba de ce am mai inclus aici povestea lui. Adevărul este că avem dovezi concrete ale participării sale la cel mai secret, poate, proiect desfăşurat vreodată pe" această planetă şi respingerea afirmaţiilor lui Lazar datorită afacerii cu prostituţia este prematură, după părerea mea. Poate, după cum a admis el însuşi, recrutarea sa pentru S-4 s-a făcut tocmai datorită trecutului său colorat.

Alţi cercetători experimentaţi care l-au cunoscut pe Lazar confirmă aparenta onestitate a acestuia, printre ei fiind şi dr. Jacques Vallee, care nu este înclinat să creadă că OZN-urile sunt nave spaţiale extraterestre solide. „Lazar mi se pare foarte credibil", spunea el la televiziune în 1990. „Cred că a fost în locurile pe care le descrie. Mi s-a părut de asemenea că avea probleme în rememorarea unor aspecte din cele văzute acolo. L-am întrebat dacă avea cumva impresia că îi fusese alterată memoria. Asta ar fi ceva...
Este posibil să i se fi înfăţişat deliberat anumite lucruri, pentru a-i distrage poate atenţia de la altceva? Sunt însă categoric de părere că nu minte, că spune adevărul şi că este realmente preocupat să afle ce i s-a întâmplat.""

Lazar a avut dificultăţi în rememorarea cu claritate a tuturor evenimentelor care au avut loc la S-4. Deşi îşi aminteşte mare parte din cele întâmplate, timp de două zile nu putea revedea decât drumul cu avionul către poligonul de încercare şi zborul de întoarcere către Las Vegas. Şedinţele de regresie făcute cu un specialist hipnotist, Layne Keck, par să indice că lui Lazar i-a fost administrat un drog (cu miros de pin) şi a fost supus unor sugestionări hipnotice organizate, cu scopul de a-i inocula frica de a încălca ordinele de securitate. S-ar putea ca în continuare alte date să iasă la lumină, dar important este că Layne Keck a confirmat categoric sinceritatea lui Lazar. „Subconştientul lui crede, în întregime, aceste lucruri", a spus el în 1989.

În iunie 1990, fostul astronaut dr. Edgar Mitchell l-a vizitat pe Lazar şi a petrecut trei zile stând de vorbă cu el. Ulterior, dr. Mitchell şi-a afirmat convingerea că Lazar a fost implicat într-adevăr într-un proiect „negru", de înalt nivel, convingere întemeiată pe gradul de cunoaştere dovedit de acesta în problemele respective. Mai târziu, dr. Mitchell a pornit o anchetă pe cont propriu privitoare la afirmaţiile despre S-4.

O PREZENŢĂ EXTRATERESTRĂ?

Să ne amintim că în timpul primului său interviu din martie 1989, Bob Lazar a fost întrebat dacă la S-4 se aflau extraterestri. „Ăă, aş vrea să schimbăm subiectul", a răspuns el. I-am pus lui Bob acceaşi întrebare în timpul uneia din discuţiile noastre.

„Nu ştiu, chiar nu ştiu“, mi-a răspuns el. „Ştii, când intri pe o uşă şi te uiţi în jur, crezi că vezi ceva, dar când mai intri o dată, nu mai este nimic acolo - oamenii, configuraţia camerei s-a schimbat - cât credit poţi să acorzi celor văzute?"

Bob a dezvăluit mai multe într-un interviu particular cu George Knapp, în 1989, deşi a fost la fel de rezervat în a confirma că ceea ce a văzut putea fi un extraterestru. Cu această ocazie a subliniat că nu-i făcea deloc plăcere să vorbească despre aspecte ale experienţei sale de la S-4 pe care nu le putuse verifica personal.

„OK. Dar ce ai văzut?" a insistat George.

„Mergeam pe culoar la un moment dat şi erau multe uşi acolo - uşile care dau către hangar sunt mai mici decât celelalte şi au mici ferestre pătrate de 9 sau 12 inch, chiar la nivelul capului. Sticla este brăzdată de sârme subţiri. Când am trecut pe lângă hangar am aruncat doar o privire şi am remarcat - a fost doar o privire fugară - doi indivizi îmbrăcaţi în halate albe de laborator, cu faţa către uşa pe care priveam eu. Cei doi se uitau în jos şi discutau cu ceva mic cu braţe lungi. Am fost surprins. Am trecut mai departe, n-a durat decât o clipă imaginea aceea. Dar, habar n-am ce-ar fi putut fi.

Partizanii fenomenului OZN ar spune imediat «A fost un extraterestru - ai văzut un extraterestru!» Nu ştiu. Adică, se întâmplau acolo atât de multe lucruri stranii şi se făceau tot atât de multe experienţe psihologice. Poate au proptit o păpuşă în faţa celor doi şi m-au determinat să trec pe acolo şi să mă uit, doar pentru a-mi urmări reacţia. Dar când m-am întors, am mers pe acelaşi drum, dispăruse şi el şi cei doi tipi. Aşa că nu ştiu ce am văzut.“

În documentul UFO Cover-Up? Live, realizat în 1988, Condor şi Falcon pretindeau că extraterestrii nu numai că operau din cadrul bazei Area 51, dar aveau controlul complet asupra acesteia. Ar putea exista o doză de adevăr în acest scenariu? Bob s-a arătat sceptic când i-am pus această întrebare, dar măcar nu a respins total posibilitatea unei prezenţe extraterestre.

„Unitatea ocupă un versant întreg al muntelui, iar eu aveam acces doar într-o mică zonă a birourilor şi tot ce cunosc este doar coridorul care face legătura", a explicat el. „Restul ar putea fi raiul extraterestrilor, din câte ştiu. Poate nu au deschis niciodată uşa pentru a nu mă lăsa să văd ce se ascunde în spatele ei. Ar fi fost poate ceva înfricoşător. Aşa că nu ştiu ce să spun. Nu cred că a fost cazul.
Nu ştiu dacă există extraterestri în zonă. Şi apoi, ce pierdere de timp ar fi fost acest efort de cercetare dacă ei ar exista într-adevăr!“

DOCUMENTELE INFORMATIVE

Este posibii ca Bob Lazar să nu fi văzut extraterestri ascunzându-se la S-4, dar a citit multe despre ei în cele aproximativ 120 de pagini informative pe care a trebuit să le studieze.

Gene Huff mi-a spus că documentele se refereau la câteva proiecte ultrasecrete, printre care „Galileo" (operaţiunea discuri zburătoare), „Looking Glass“ (studierea posibilităţii de a putea vedea înapoi în timp) şi „Sidekick" (referitor la un armament de putere cu laser), toate în cadrul proiectului „Overview". Bob nu a avut timp să citească tot materialul, s-a concentrat mai ales asupra acelor pagini care atingeau domeniul său de competenţă.

„Mare parte din informaţie avea legătură cu ceea ce ar fi trebuit să cercetez eu“, mi-a spus Bob, „dar au fost multe lucruri pc care nici nu le-am înţeles.“

„Este adevărat că la un moment dat s-a făcut un schimb de informaţii între extraterestri şi câţiva oameni de ştiinţă şi că a existat o altercaţie între ei, care s-a soldat cu mulţi morţi? Ai citit aşa ceva în paginile informative?"

„Exact, potrivit celor citite acolo aşa au stat lucrurile. Şi cred că altercaţia a avut loc prin 1979. Nu-mi amintesc exact de la ce a pornit, dar avea legătură cu personalul de pază. Extraterestrii se aflau într-o cameră separată. Cred că era vorba de gloanţele pe care le purtau militarii însărcinaţi cu paza. S-a încercat să li se explice că nu puteau pătrunde în zonă cu gloanţe, era probabil riscant - gloanţele ar fi putut exploda datorită câmpului sau din altă cauză.

Îmi amintesc de fapt foarte puţin despre această poveste, ce ştiu este însă că fie cineva a încercat să intre în cameră cu gloanţe, fie a avut o puşcă în mână, fie altceva de genul acesta, cert este că oamenii de pază au fost ucişi - loviţi în cap. Nu se dă o descriere a celor întâmplate. Mi se pare că şi savanţii au fost ucişi după aceea cu toţii."

Se spune că incidentul ar fi condus la încheierea colaborării cu extraterestrii la Nevada Test Site.

Auzisem o poveste aproape identică de la Paul Bennewitz în 1985. „în 1979 s-a întâmplat ceva", îmi scria el. „Prin intermediul calculatorului, extraterestrul a spus că avusese loc o ceartă din cauza armelor... Şaizeci şi şase au fost ucişi, patruzeci şi patru au scăpat." Incidentul a avut loc din câte se pare la o bază extraterestră din Dulce, ( New Mexico) - si nu la Nevada Test Site.

Cum Bennewitz fusese intoxicat deliberat cu câteva doze de dezinformaţii i-am sugerat lui Bob că şi documentele informative ar fi putut conţine informaţii false. Nu a respins această posibilitate, dar a atras atenţia că tot ce citise referitor la domeniul său de competenţă s-a dovedit a fi real, aşa că se poate presupune că şi restul materialului ar putea fi la fel de autentic. Câteva din aceste informaţii sunt cel puţin discutabile şi este remarcabilă asemănarea cu informaţiile (sau dezinformările) răspândite de Falconi şi Condor.

In raport se făceau referiri la „Copii“ („The Kids“) - probabil micile făpturi care au pilotat cel puţin una din nave la S-4 - a căror planetă de origine se spune că ar fi fost Reticulum 4, a patra din sistemul Zeta Reticuli 2. (Falcon a menţionat aceeaşi provenienţă în documentarul realizat în 1988, dar spunea că planeta de origine era a treia dintr-un sistem solar binar).

Cele două stele ale sistemului Zeta Reticuli sunt similare soarelui nostru (de tip G2) şi se află la aproximativ treizeci şi şapte de ani-lumină de sistemul nostru solar, separate una de cealaltă de o distanţă de aproape 350 miliarde de mile. Celor două stele le trebuie peste 100.000 de ani pentru a parcurge orbita în jurul centrului comun de gravitate. Amândouă, Zeta 1 şi Zeta 2, sunt printre primele candidate în căutarea vieţii existente în afara Pământului. Este foarte posibil ca ambele să aibă sisteme planetare asemănătoare cu al nostru.

S-a afirmat în acele documente informative că omenirea este rezultatul unor „corecţii" genetice periodice făcute de către extraterestri. Bob acceptă cu greutate o asemenea afirmaţie, după cum a subliniat într-un interviu particular cu George Knapp.

„Este mai uşor să digeri lucruri pe care poţi pune mâna, pe care le poţi atinge şi cu care poţi lucra apoi“, spunea el. „Asta n-ar fi o problemă. Dar când te loveşti de lucruri imateriale, de religie - ştiţi, de genul, am fost făcuţi prin corecţii progresive ale evoluţiei... este greu de acceptat fără o dovadă absolută. Singurul lucru absolut este că există un document extrem de secret care se referă la religie, document deosebit de voluminos. De ce trebuie însă să existe vreun document secret referitor la religie?"

Knapp a insistat ca Lazar să spună mai multe.

„Oh, te rog, este atât de nefiresc..."

„Nu-ţi cer să spui ce crezi că se întâmplă cu adevărat; vreau doar să ne spui ce ai citit în acel raport, care ar putea fi cea mai secretă informaţie din lume."

„Este atât de bizar..."

„Bine. Am luat act de obiecţiunile tale! Ce scrie?"

„Că suntem «conteinere». Aşa se pare că ne privesc extraterestrii; nu suntem altceva decât nişte conteinere."

„Conteinere conţinând ce?"

„Conteinere. Poate nişte recipiente care conţinem suflete. Poţi dezvolta aici orice teorie doreşti. Dar suntem conteinere şi astfel se face referire la noi în documente; că religia a fost creată special pentru ca noi să avem anumite legi şi reglementări, cu unicul scop de a nu distruge conteinerele."

După cum se presupune, Isus şi alţi doi conducători spirituali au fost creaţi prin inginerie genetică, în sensul că „au fost implantaţi în trupul pământenilor şi naşterea lor a fost urmărită îndeaproape". O afirmaţie similară (mai ales despre Isus) a fost făcută de Richard Doty, în timpul discuţiei cu Linda Howe, în 1983.

Ideea nu este nouă şi a fost lansată de mai mulţi scriitori. Din anumite motive, aceasta ultragiază mulţi credincioşi creştini. Poate că ar trebui să remarce că multe pasaje din Biblie, deşi pretabile la diferite interpretări, sugerează totuşi posibilitatea unei origini de pe altă lume a lui Isus, de pildă: arhanghelul Gavril o vizitează pe Maria, anunţându-i o zămislire neobişnuită; steaua de la Bethleem care i-a călăuzit pe Magi către locul naşterii; înălţarea fizică la „cer“, cu cei doi bărbaţi îmbrăcaţi în „straie albe“ alături; sau convertirea lui Saul pe drumul către Damasc, când Isus i s-a adresat sub forma unei „lumini mari“ în cer.

In plus, ar putea fi amintite extraordinarele puteri atribuite lui Isus precum şi afirmaţiile criptice făcute uneori de către acesta referitoare la orginea sa, ca de exemplu următoarea, menţionată în Evanghelia după Ioan: „Voi sunteţi din cele de jos; eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; eu nu sunt din lumea aceasta.“

Ideea aceasta este oare chiar atât de extravagantă? Nu şi în opinia dr. Barry Downing, de exemplu, teolog, titrat în fizică, a cărui carte, Biblia şi Farfuriile Zburătoare, evidenţiază dovezile legăturii extraterestrilor cu umanitatea de-a lungul întregii istorii biblice.

Povestea lui Bob Lazar nu trebuie judecată după cele citite de el în documentul informativ, ci după aspectele experienţelor personale în cadrul bazei S-4. Bazându-mă pe discuţiile mele cu el şi pe cantitatea considerabilă de probe apărute ulterior, pot concluziona că a spus adevărul, deşi am rezerve în privinţa unor informaţii prezentate de el şi mă preocupă lipsa dovezilor (până acum) care să probeze studiile sale.

„Ei bine, spun adevărul - am încercat să dovedesc acest lucru“, insistă Bob Lazar. „Ceea ce se întâmplă acolo ar putea fi cel mai important eveniment din istorie. Este vorba despre contactc fizice şi mărturii ale existenţei unui alt sistem - o altă planetă, o altă inteligenţă. Este cu siguranţă cel mai mare fapt istoric - punct. Asta este realitatea!“

Călătorie cosmică

Era în ziua de 13 mai 1988. Amiralul Bobby Ray Inman tocmai îşi încheiase scurta alocuţiune din timpul ceremoniei prilejuite de instalarea noului supercomputer ultra secret al National Security Agency în cadrul Institute for Defense Analysis, unde Inman fusese director. Alături de tribuna vorbitorilor de la University of Maryland’s Science and Technology Center se afla fostul specialist al misiunilor NASA, Bob Oechsler, aşteptând un moment prielnic pentru a-1 aborda pe acum pensionatul şef al serviciilor de informaţii, care în timpul prodigioasei sale cariere fusese director atât al National Security Agency cât şi al Naval Intelligence.

Amiralul şi-a încheiat discursul de rămas-bun şi, din fericire, a pornit în direcţia lui Oechsler. „Scuzaţi-mă, domnule amiral“, i-a spus Oechsler oferindu-i cartea sa de vizită, „Aş fi foarte încântat dacă m-aţi putea pune în legătură cu cineva care să îmi dea informaţii despre MJ-12.“

Inman a studiat cartea de vizită, care prezenta pe scurt calificarea lui Oechsler în robotică şi sisteme de supraveghere a deplasării, apoi l-a privit drept în ochi pe Bob. Înclinând uşor din cap şi zâmbind pe jumătate, amiralul a pus cu grijă cartea de vizită în buzunarul de la piept al hainei sale. „OK!“ a răspuns el cu un accent texan.

Cei doi bărbaţi şi-au dat mâna şi Inman s-a îndreptat grăbit, lăsându-i lui Oechsler impresia clară că ştia cu precizie ce i se cerea.

Activitatea impresionantă a amiralului în cadrul Intelligenee Community, implicarea sa în proiecte şi organizaţii cu specific tehnologic, precum Brookings Institution, Council on Foreign Relations, Defense Science Board, ca şi Institute for Defense Analysis, l-au îndreptat pe Bob către acesta cu cererea sa. „Cred că nimeni altcineva din ţară nu este mai în măsură să conducă cea mai importantă operaţiune secretă din istoria omenirii", afirmă el.


va urma