sâmbătă, 9 iulie 2016

Ei sunt aici (25)


Timothy Good








SPRIJIN


În timpul unui interviu cu Bob Lazar la KVEG Radio, în noiembrie 1989, un bărbat, care pretindea că era muncitor constructor la o firmă cu sediul în Mercury şi că lucra în partea de sud a terenului dc încercare, şi-a oferit agitat sprijinul în favoarea afirmaţiilor lui Lazar.

„Suntem cam sătui de ce se întâmplă acolo“, a început misteriosul de la capătul firului. „Suntem muncitori constructori: asamblăm şi demontăm lucruri. Am auzit de situaţia dv. Oamenii se întâlnesc în grupuri mici, încercăm să vă ajutăm, să vă sprijinim. La întrunirea pc care am avut-o ieri, din şapte câţi am fost, doi au hotărât să vorbească despre ce au văzut sau în ce au fost implicaţi, ceilalţi, însă, sunt speriaţi de moarte. Chiar şi cu sunt puţin speriat... Mi-e cam greu să vă vorbesc aşa, dar suntem alături de dv. Toţi ar fi vrut să facă ceva de multă vreme, dar nimeni nu ştia cum să procedeze.“

„Crezi că oamenii aceştia ar vorbi dacă li s-ar acorda un fel de amnistiere din partea Congresului?" a întrebat Lazar.

„Nu ştiu. Dar ştim cu toţii foarte multe... Ca de exemplu atunci când aţi pătruns în acel hangar. Vreau să spun că cineva ar trebui să pună ordine în chestiile astea, nu-i aşa? Ne e frică. Mulţi dintre noi sunt înspăimântaţi ca de dracu’. Ne-am adunat să vedem dacă am putea face ceva. Am putea formă un fel de pichet sau am putea face nişte anunţuri pe străzi..."

„Dacă începeţi să faceţi gălăgie", a spus Lazar, „tipii ăştia îşi vor pierde imediat slujbele. Pentru divulgarea unor astfel de informaţii se face puşcărie zece ani şi mai luaţi şi 10.000 dolari amendă. Aveţi îngrozitor de mult de pierdut."

Lazar mi-a spus că nu-şi dădea seama cât de sincer putea fi cel ce sunase, câtă vreme fusese căutat în timpul interviului de tot felul de maniaci. În orice caz, n-a venit nimeni să-l susţină.



DETECTORUL DE MINCIUNI


Rezultatele testelor cu detectorul de minciuni sunt încurajatoare, deşi neconcludente. Potrivit examinatorului Ron Slay, de exemplu, Lazar s-a dovedit a fi de încredere în urma unui test şi mincinos la cel de-al doilea. Slay a recomandat să fie adus un al doilea examinator şi astfel Terry Tavernetti, un fost ofiţer de poliţie din Los Angeles, l-a supus pe Lazar la patru teste. Concluzia sa a fost că nu există nici o tentativă de înşelătorie. Tavernetti a trimis rezultatele unui al treilea specialist, care a susţinut concluzia sa şi unui alt examinator care, dimpotrivă, a afirmat că este posibil ca Lazar să fi relatat informaţii pe care le aflase de la altcineva. Tavernetti a rămas totuşi convins că Lazar a spus adevărul, după cum a declarat în cursul unui interviu televizat din 1990:
Nu a oferit absolut nici un indiciu că ar fi încercat să înşele... Părerea mea personală, formată în timpul discuţiei dinaintea testului, timp de trei ore şi jumătate, în timpul testului propriu-zis şi apoi în dialogul de după test, este că nimic nu arată că Bob Lazar nu este un om de încredere. Din păcate, avem de-a face cu o problemă în care frica de represalii a dl. Lazar ar putea să depăşească teama de a-şi pierde credibilitatea ca om de ştiinţă, ceea ce ar face ca detectorul de minciuni să fie total ineficient.

Este semnificativ faptul că şeful lui Tavernetti a primit un telefon de la o oarecare agenţie guvernamentală prin care se cereau explicaţii de ce Tavernetti se amesteca „în ceva ce nu îl privea“. „Am întrebat despre ce agenţie era vorba şi cum s-a recomandat. Aş fi discutat bucuros cu reprezentanţii ei“, a spus Tavernetti. „Mi s-au refuzat aceste informaţii spunându-mi-se că nici şeful nu ştia“. 

Poate este doar o coincidenţă, dar lui Tavernetti, care păstrase benzile şi rezultatele testelor cu detectorul de minciuni asupra lui Lazar, i s-a spart casa în ianuarie 1990.



ALTE DOVEZI PROBATORII


În timpul vizitei mele la Las Vegas, am cunoscut pe câţiva dintre asociaţii şi prietenii lui Bob Lazar, printre care şi pe George Knapp, ziaristul care discutase cu Lazar iniţial în martie 1989. George este jurnalist TV şi om de nădejde la KLAS-TV, Canal 8, Las Vegas. După ce m-a intervievat pentru cel de al doilea documentar al său despre OZN-uri, în martie 1990, am discutat despre părerea pe care i-a făcut-o Lazar şi despre dovezile ulterioare descoperite de George, care vin în sprijinul afirmaţiilor senzaţionale ale lui Lazar.

„Am fost foarte impresionat", a început el. „Prima întâlnire mai substanţială s-a petrecut acasă la John Lear unde l-am dus şi pe directorul meu de la departamentul de informaţii să-l cunoască pe Lazar. Şeful meu a fost foarte sceptic la sosirea acolo. Când am ieşit ne-am uitat unul la altul şi mi-a spus: «OK. Ai zece minute pe noapte şi cât timp vrei la dispoziţie. Dă-i drumul!» Atât a fost de impresionat de martor!

Povestea circula de multă vreme aici în Nevada, dar nimeni nu i-a acordat atenţie. Ştim că în Area 51 se întâmplă o mulţime de lucruri, lucruri secrete; cunoşteam natura câtorva din aceste programe şi zvonurile insistente, sâcâitoare care circulau de mulţi ani în jurul câmpului de încercare cum că altceva, neobişnuit, se petrecea acolo, dar nimeni nu s-a deranjat să verifice. Bob este primul care s-a oferit să vorbească despre asta, având informaţii din interior.

Am lucrat aproape un an la povestea lui Lazar. Am parcurs fiecare aspect al relatării de nenumărate ori. Cunoscându-l pe Bob cu adevărat îţi dai seama că nu încearcă să impresioneze pe nimeni sau să câştige milionul cu povestea asta. Nu pretinde că ştie secretele universului, nici nu vrea să pară mai important decât este, iar dacă nu ştie ceva, îţi spune. Povestea a fost amplificată mereu şi am parcurs-o de mai multe ori. Cercetările despre viaţa lui Bob au fost dificile. Dacă îl cunoşti pe Bob îţi dai seama cât este de indiferent la chestiunile acestea: este precum tipicul profesor distrat. Neglijează pur şi simplu amănunte din viaţa sa. Am discutat cu colaboratorii săi şi cu tipul cu care obişnuia să lucreze în Los Alamos. Acesta ne-a condus în zonele strict secrete.

Câteva persoane ne-au furnizat mici fragmente de informatii sau date singulare", a continuat George. „La poligonul de încercări era un militar însărcinat cu paza. L-am hăituit timp de două luni, dar nu a vrut să-mi spună nimic. Mai era un altul care pretindea că l-ar fi văzut pe Lazar acolo. Acesta considera că Lazar nu avea o imagine de ansamblu şi a fost de acord să ne întâlnim pentru a-mi furniza alte date. Întâlnirea nu a avut loc. Am primit un telefon acasă şi mi-a spus: «E ceva în neregulă cu telefonul tău fiindcă mi-a fost spartă casa. Singurele lucruri care mi-au dispărut, au fost documentele».

M-a sunat un al doilea individ care pretindea că ar fi făcut declaraţiile de impozitare timp de câţiva ani pentru persoane care lucrau la 51, timp în care a adunat date despre programul OZN, în curs de desfăşurare la baza respectivă. Ei bine, a doua zi după acest telefon a primit vizita a două persoane care au spus că fac parte din serviciile secrete şi i-au cerut nişte dosare vechi. Mi-a spus că i s-a părut a fi o tentativă clară de intimidare; au vrut doar să-l vadă la faţă, l-au fotografiat şi i-au dat de înţeles că nu le convenea că stătea de vorbă cu mine.“

„Aţi discutat cu persoane care au văzut nava în zona respectivă?", l-am întrebat.

„Bineînţeles. A mai fost un tip, de fapt o persoană care lucra ca inginer la această bază. înainte de a se angaja aici, a lucrat la 51. Din întâmplare a intrat într-un hangar şi a văzut unul dintre aceste discuri ascuns sub o prelată. L-am căutat la telefon pentru a aranja un interviu între patru ochi. A doua zi după ce a acceptat, în faţa casei sale se aflau doi indivizi într-o maşină dotată cu radio. L-au urmărit până la serviciu şi înapoi la întoarcerea acasă. De atunci nu am mai auzit despre el. A luat legătura cu mine prin altcineva care mi-a transmis că nu vrea să mai facă interviul."

George Knapp a aflat că printre cei care prezintă un grad înalt de securitate este bine cunoscut faptul că la Nevada Test Site sunt adăpostite nave extraterestre. Un bărbat din Las Vegas care a lucrat într-o vreme acolo a afirmat că a văzut un disc zburător aterizând în afara limitei Area 51. Un controlor de zbor care fusese angajat la una din instalaţiile radar de la Nellis AFB spunea că împreună cu soldaţii de acolo au privit obiecte neobişnuite zburând pe deasupra lanţului Groom Mountains, timp de cinci nopţi. Imaginile radar au indicat că obiectele se deplasau cu aproximativ 7.000 mile pe oră şi se opreau apoi brusc. Când s-a răspândit ştirea despre aceste apariţii, operatorului respectiv i s-a spus să nu comenteze evenimentele, care nu au avut loc.

Un alt informator sus-pus, dispus să-i ofere lui George informaţii despre nave prăbuşite, cadavre recuperate şi tehnică extraterestră, a fost vizitat acasă de un bărbat care s-a recomandat drept agent guvernamental. Martora a fost avertizată că divulgarea oricărei informaţii i-ar produce necazuri şi i s-a reamintit că circula mult şi că „se pot întâmpla accidcnte". De asemenea familia ei putea avea neplăceri.

Existenţa unei zone S-4 în cadrul bazei Nellis Test Range i-a fost confirmată lui George Knapp de purtătorul de cuvânt al Nellis AFB Public Affairs Office, care a recunoscut că armata „foloseşte anumite echipamente la S-4", dar a refuzat să dezvăluie unde se află S-4 sau ce fel de echipament se testează acolo. (Este foarte probabil, după părerea mea, împărtăşită şi de Bob Lazar, ca „echipamentul" să fi fost transferat la o altă bază după deconspirarea bazei S-4.)

Pe parcursul amplei sale anchete asupra acestui program secret, Jim Goodall, binecunoscut scriitor şi fotograf al aviaţiei, a discutat cu câţiva informatori care au adăugat consistenţă volumului în continuă creştere a relatărilor despre Area 51 /S-4. Unul dintre aceşti martori a fost un sergent major care a făcut trei deplasări în interes de serviciu la Groom Lake.

„Acesta a spus că guvernul american şi armata deţin acolo lucruri pe care nu le poţi caracteriza drept avioane şi care literalmente nu sunt din această lume“, relata Goodall în 1990. El a subliniat „nu sunt din această lume“ şi a mai spus: „Sunt străine oricărui lucru pe care l-ai văzut vreodată.“ Am încercat să-l fac să-mi spună mai multe, dar mi-a replicat: „Uite ce, nu pot să comentez. Am spus şi aşa prea mult.“



CALIFICARE CONTROVERSATĂ


O consecinţă inevitabilă a dezvăluirilor făcute Lazar au fost tentativele de discreditare a sa. Pentru început s-a dovedit extrem de dificilă probarea pregătirii profesionale. Aceasta se datorează în parte faptului că multe dintre documentele sale au rămas în casa sa din Las Vegas în urma morţii tragice a primei soţii, Carol Strong, şi de asemenea felului distrat de a fi al lui Lazar. Există însă şi dovezi că anumite persoane oficiale au făcut tot posibilul pentru a nu se descoperi prea multe acte ale acestuia.

Când George Knapp a luat legătura cu spitalul unde Lazar spune că s-a născut, în Corla Gables, Florida, nu s-au găsit nici un fel de înregistrări. Iar când jurnalistul a contactat şcolile şi universităţile unde Lazar afirmă că a studiat, a fost informat că nici nu se auzise de el.

Lazar mi-a spus că a absolvit Pierce Junior College, California, apoi California Institute of Technology (Caltech) şi California State University din Northridge. După o perioadă de colaborare la Fairchild s-a reîntors la Caltech. Afirmă că ar fi obţinut specializarea (MD) în fizică la Massachussetts Institute of Technology (MIT) cu o teză despre magnetohidrodinamică şi în electronică, la Caltech. Până astăzi nu am găsit dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale. Deşi, fizicianul Stanton Friedman a avut posibilitatea să verifice că Lazar a absolvit într-adevăr atât Pierce College cât şi California State University, până în prezent nu a aflat nimic de la MIT. „Nu există nici o urmă a sa la MIT şi nici o înregistrare nu dovedeşte că ar fi urmat vreun curs acolo. Poate a urmat mai multe cursuri, dar nu a obţinut diploma - este şi asta o posibilitate.“

După cum am văzut, afirmaţia lui Lazar că ar fi lucrat la Los Alamos National Laboratory a fost negată vehement de către oficialităţi. Nu s-au găsit înregistrări despre angajarea lui acolo, spuneau ei. Pus în faţa cărţii interne de telefoane, în care figura şi Lazar, un oficial exasperat a continuat să susţină că numele lui nu figura în fişele instituţiei. Mai recent, oficialităţile au admis în silă că Lazar a lucrat scurt timp pentru un „colaborator al nostru, într-un post nesemnificativ". In pofida numeroaselor anchete, care au durat câteva luni, nici laboratorul, nici colaboratorul acestuia n-au furnizat copii ale acestor fişe. Foştii colegi ai lui Lazar au confirmat că acesta a lucrat într-adevăr la proiecte strict secrete, inclusiv SDI. Un reportaj de pe prima pagină a unui ziar din 1982, despre maşina cu reacţie a lui Lazar (al cărei motor a fost proiectat şi construit de el), face referire la funcţia sa din cadrul Lab’s Meson Physics Facility. Şi, în sfârşit, declaraţia de venituri W-2 oferă o altă dovadă că Lazar a fost angajat acolo.

După cum era şi normal, a fost o sarcină dificilă dovedirea faptului că Bob Lazar a lucrat într-adevăr la S-4. Autorităţile din cadrul U.S Naval Intelligence au negat că l-ar fi cunoscut pe Lazar, deşi dovada angajării acestuia de către Naval Intelligence pe perioada în care afirmă că ar fi lucrat la S-4, este evidentă în declaraţia sa de venituri şi impozite pe anul 1989, dată publicităţii în luna august 1990. La fel de semnificativă este şi indicaţia „MAJ - autorizaţia „Majestic" pe care Lazar pretinde că o deţinea la S-4 - vizibilă lângă numărul dat de către Office of Management and Budget.



ARESTAREA


Bob Lazar este primul care recunoaşte că trecutul său colorat a contribuit la sporirea reputaţiei sale de savant răzvrătit. în Los Alamos, dc exemplu, poliţia n-a fost prea încântată de maşina lui cu reacţie, zgomotoasă, care a stârnit numeroase nemulţumiri în rândul vecinilor. Maşina este totuşi o mărturie a ingeniozităţii sale ca om de ştiinţă şi inginer. Motorul (al doilea creat de Lazar şi instalat pe propria sa Hondă) era făcut din inox şi titan, alimentat cu propan lichid. În cadrul testelor făcute pe fundul unui lac secat în apropiere de Los Angeles, maşina a atins peste 200 de mile pe oră, folosind  postcombustia. Motorul convenţional alimentat cu benzină a fost utilizat pentru a aduce Honda la o anumită viteză înainte de a fi aprins turboreactorul. Spre deosebire de multe alte motoare cu reacţie, cel al lui Lazar nu incorporează compresoare greoaie, voluminoase şi foloseşte relativ puţin combustibil. Inaintea maşinii, Lazar proiectase o bicicletă cu reacţie, care atingea aproape 100 de mile pe oră. „M-au văzut poliţiştii şi mi-au interzis folosirea sa, care punea în pericol siguranţa circulaţiei", mi-a spus el."

La un moment dat Lazar a contribuit la redactarea cărţilor despre recorduri şi a lucrat de asemenea la câteva proiecte de mică inginerie şi de fotografie. „De-a lungul anilor am lucrat la extraordinar de multe lucruri", spunea Lazar într-un interviu televizat din aprilie 1990. „Tocmai pentru că am avut o arie largă de interese, multe dintre acestea au fost răstălmăcite şi scoase din context. Sunt convins că pot fi folosite pentru a-mi construi o imagine destul de urâtă. Poate acesta este şi unul din motivele pentru care am fost preferat la angajare. Sunt o persoană care poate fi doborâtă cu uşurinţă...“

N-a durat mult, însă. În timpul aceluiaşi interviu, Lazar a răspuns la zvonuri potrivit cărora ar fi fost implicat în trafic de droguri, că ar fi avut un laborator de prelucrare a acestora acasă, că ar fi vândut femei în America de Sud şi că ar fi fost implicat într-o afacere de prostituţie. Toate acestea s-au dovedit cu uşurinţă a fi false, cu o singură excepţie: implicarea sa în prostituţie. Lazar a recunoscut deschis faptul că el şi prima sa soţie, Carol au deţinut legal un bordel, „Honeysuckle Ranch“, în nordul Nevadei, la începutul anilor ’80 şi că mai recent a instalat un echipament video şi a ajutat un prieten, care deţinea un bordel ilegal într-o zonă rezidenţială din Las Vegas, cu programe şi contabilitate pe calculator, pentru care a fost plătit. Participarea sa la această afacere a durat doar câteva săptămâni, spunea el, iar afacerea era demarată dinaintea colaborării sale.

Poliţia a reacţionat prompt la declaraţia televizată, punând în dificultate Las Vegas Metro Vice Squad şi biroul procurorului districtual. Proprietara bordelului, Toni Bulloch, declarase anterior că Vice Squad (Brigada Moravuri) ajunsese la o înţelegere cu ea, care prevedea că poliţiştii vor închide ochii la activităţile ei dacă fetele nu vor „lucra“ prin hoteluri. Toni Bulloch a acceptat să furnizeze şi informaţii brigăzii, din cadrul căreia după câte se pare câţiva ofiţeri îi erau clienţi. Timp de mai multe ore poliţiştii au făcut razie în bordel, iar Bulloch a fost arestată sub acuzaţia de proxenetism, câştigare de venituri din prostituţie, complicitate la prostituţie şi ţinerea unei case de toleranţă. Bulloch l-a acuzat pe Lazar că i-a înscenat această acuzaţie, iar lui i s-a înmânat un mandat de percheziţie la domiciliu şi a fost acuzat de proxenetism („codoş") care în Nevada se pedepseşte cu închisoarc de la 1 la 6 ani şi cu o amendă până la 5.000 de dolari.

În data de 18 iunie 1990, la sugestia avocatului său, Lazar s-a recunoscut vinovat fără prea multă tragere de inimă în faţa Curţii Districtuale din Las Vegas şi în 20 august a fost condamnat la 3 ani cu suspendare şi 150 de ore de muncă în folosul comunităţii. S-a recomandat de asemenea ca Lazar, care divorţase de cea de a doua soţie, să fie văzut de un psihiatru pentru tratarea „acceselor de neglijenţă".

Deţin o casetă video cu înregistrarea procesului şi este relevant faptul că nimeni nu a avut de spus vreun cuvânt rău despre inculpat. Atât Las Vegas Vice Squard cât şi District Attorney au solicitat ca Lazar să nu fie trimis la puşcărie şi chiar şi procurorul John Lukens a comentat că Lazar nu se încadrează în profilul unui proxenet tipic. Judecătorul Lehman şi-a exprimat surpriza că în pledoaria apărării nu a fost susţinută implicarea parţială a lui Lazar şi că Toni Bulloch nu s-a aflat în sală în calitate de co-inculpată (ea fusese condamnată anterior numai pentru deţinerea unei case de toleranţă, delict pedepsit conform unei legi din 1911). A ţinut cont de faptul că Lazar îşi pierduse serviciul din cadrul Naval Inteligence (declaraţia sa de venituri şi impozite fusese folosită ca probă în proces, susţinând angajarea sa de către NI), şi că era nevoit să câştige cumva bani.


va urma




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu