Apa asta ne-ncepută

Luiza-Adriana Grama

Ia apa asta ne-ncepută, Doamne,

Căci nu există vas să o cuprindă,

Mai dă-mi din primăveri și ia din toamne,

Dă-i inimii răgaz să se aprindă.

Din cer ia două stele de se poate

Căci pe pământ sunt felinare stinse,

Nu mult, puținul dă-mi din toate

Și dă-mi plăceri de patimi neatinse.

Ia-mi pașii-aceștia ce mă duc spre moarte,

Ia-mi nopțile de veghe în tăcere,

Ia-mi plânsul stins și-nchide-l într-o carte

Și dă-mi, de poți, și stropul de plăcere.

Dă-mi altă cruce, nepurtată încă,

Lumini s-aprind pe cerurile mele

Și fă-mi, de vrei, din noaptea cea adâncă,

Lăcaș de-nchinăciune printre stele.

Ia apa asta ne-ncepută, Doamne,

Și du-o în deșert la piramide,

Acolo nu-s nici primăveri, nici toamne,

Și ochiul lumii peste timp se-nchide.