Dialoguri (13)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Comunismul în marş

Vartan Arachelian: 
In momentul acesta, hai să zicem a patra întîlnire pe care o avem, pentru a realiza această carte, la ordinea zilei este disputa din sînul FSN-ului, dispută începută de un conflict între Parlamentul fesenist şi guvern. Pentru început, am o informaţie pe care vreau s-o verific. Pentru că tot vorbim despre perioada romantică a PCR, căci
aici ne-am oprit ultima oară, aş vrea să aflu dacă e adevărat că domnul Bîrlădeanu a cochetat cu partidul dvs.?

Corneliu Coposu: 
Da, chiar a fost membru al partidului nostru, înainte de război făcea parte din organizaţia de tineret a partidului din Iaşi. în calitatea aceasta a fost recrutat de către Zâne, profesor universitar, care l-a remarcat printre studenţii lui şi l-a făcut asistent al catedrei lui de economie politică. Mi-aduc aminte că în controalele pe care le făceam, în calitate de preşedinte al Organizaţiei de tineret a P.N.Ţ., l-am cunoscut pe Bîrlădeanu, care mi-a fost recomandat de către Zâne, drept un tînăr foarte capabil. Tînăr e un fel de a vorbi, era mult mai în vîrstă decît mine. In orice caz, făcea parte din generaţia de asistenţi universitari de la Facultatea de Drept din laşi.
Deci, eu l-am cunoscut pe Bîrlădeanu, în calitatea lui de aderent al P.N.J. N-aş putea să spun concret, despre Bîrlădeanu, dacă era sau nu un comunist infiltrat în partid, sau era un adept al doctrinei national-ţărăniste, ca apoi să fi fost cooptat de către comunişti. In ce-l priveşte pe Bîrlădeanu, pot fi valabile amîndouă ipotezele, deşi eu înclin să cred că apartenenţa lui la partidul nostru a fost un fel de camuflaj.
Am avut în categoria aceasta foarte mulţi tineri intelectuali şi am să-i amintesc aici pe Roman Moldovan, Bucur Şchiopu, Mircea Biji, Drăgulescu, Novac, care făceau politică national-ţărănistă. Pe Dusa de la Constanţa.

Vartan Arachelian: 
Care a fost prefect de Constanţa după război.

Corneliu Coposu: 
Ei făceau politică national-ţărănistă, pentru ca după război să ne pomenim că sînt recunoscuţi ca fruntaşi ai în ce-i priveşte pe aceştia din urmă, sau pe majoritatea dintre ei, opinia mea este că ei au debutat ca aderenţi ai P.N.Ţ şi au fost seduşi de propaganda comunistă, primind, însă, dispoziţia de a rămîne în continuare să activeze în partidul nostru. Cel puţin pentru unii dintre ei, aş putea să garantez că înregimentarea lor politică iniţială a fost la P.N.Ţ. şi au "evoluat" spre marxism-leninism.

Vartan Arachelian: 
În perioada anilor '60, cînd s-a încercat să se facă o istorie a PCR, pentru a se crea impresia că partidul a fost mult mai numeros, decît se ştia în epocă, că sînt doar cîteva sute de membri, s-a făcut afirmaţia că mulţi comunişti activau în diferite formaţii politice legale. Oricum, chiar după afirmaţiile autorilor de istoriografie comunistă se ştie că PCR nu reprezenta mai nimic pe eşichierul politic.

Corneliu Coposu: 
Acest lucru l-a recunoscut, cum am mai spus, chiar ambasadorul sovietic plenipotenţiar, trimis la Cairo pentru a participa la negocierile de armistiţiu, cu opoziţia din România şi care a spus, printr-o telegramă pe care am descifrat-o: "ştiu că PCR e inexistent dar recomand integrarea lui în opoziţia unită, pentru a da un aspect de generalitate acestei opoziţii, ca integrînd toate categoriile sociale din România". Nu pentru a spori cantitativ opoziţia cu cele cîteva sute de aderenţi comunişti din România.

Vartan Arachelian: 
Domnule preşedinte, partidul dvs. era mai la stînga decît PNL în epoca aceea?

Corneliu Coposu: 
Da, fără îndoială, era considerat mai la stînga şi chiar noi ne considerăm de centru-stînga.

Vartan Arachelian: 
Deşi astăzi cripto comuniştii vă socotesc la extrema dreaptă. Chiar legionari.

Corneliu Coposu: 
Da. Vedeţi, aici este o chestie de perspectivă, în Franţa, de exemplu, partidele democratice de opoziţie sînt categorisite partide de dreapta. De ce? Fiindcă au la stînga lor partidul de guvernămînt, social-democrat (socialist), partidul comunist, fracţiunile anarhiste. La noi situaţia este niţel schimbată, deci orientarea pe meridiane de calificare se face în funcţie de situaţiile specifice, din fiecare ţară. Noi ne considerăm de centru-stînga, însă lumea din afară ne consideră de centru. Deci este o problemă de perspectivă.

Vartan Arachelian: 
Bun. Aş vrea să închidem această paranteză şi să nu pierd prilejul de a discuta despre această situaţie, ambiguă, pe care au avut-o unii comunişti. De fapt, viitorii dvs. Temniceri şi torţionari. De aceea aş vrea să insistăm, mai mult, asupra unora.

Corneliu Coposu: 
Exact.

Vartan Arachelian: 
De exemplu, Dusa de la Constanţa, întîmplarea a făcut să-l şi cunosc, să ştiu foarte multe lucruri despre dînsul. A fost primul prefect comunist al Constanţei. Sub el au început primele represalii împotriva oamenilor politici din partidele istorice, să zicem aşa, folosind această terminologie, lansată de comunişti, de fapt, în istoriografia lor. Vreau să insistăm mai mult asupra...

Corneliu Coposu: 
Da. Victor Dusa, pe care l-am cunoscut foarte bine, făcea parte din tineretul naţional-ţărănist din Constanţa şi era colaborator apropiat al preşedintelui organizaţiei noastre, care se numea Lepădatu. A desfăşurat o activitate apreciată, atît de organul de conducere judeţeană al partidului, cît şi de centrul partidului.
Nu i s-a putut reproşa nimic. La un moment dat a fost implicat într-un proces, cu un grup de comunişti din Constanţa. Acolo, conducerea comunistă a organizaţiei clandestine era compusă din români de origine armeană, care fuseseră cooptaţi pentru propaganda marxist-leninistă. I s-a înscenat un proces.

Vartan Arachelian: 
Da, au aruncat în aer un depozit cu efecte militare ale armatei germane.

Corneliu Coposu: 
Da, nu numai atîta, au fost unii surpinşi că semnalizează noaptea...

Vartan Arachelian: 
La începutul războiului.

Corneliu Coposu: 
Da, la început, semnalizau avioanelor inamice, sovietice.

Vartan Arachelian: 
Printre ei fiind şi Filimon Sîrbu.

Corneliu Coposu: 
Aşa, aveţi perfectă dreptate, aceasta era situaţia. Pornirea împotriva acestor grupuri, care erau socotite de trădători de ţară, era foarte accentuată şi la insistenţa şefului organizaţiei ţărăniste, Maniu, însoţit de mine, ne-am prezentat de două ori în faţa Tribunalului militar din Constanţa, pentru a atesta apartenenţa lui Dusa la partidul nostru.
Sigur că după 23 august Dusa şi-a dat arama pe faţă şi a comis chiar abuzuri şi presiuni morale şi fizice împotriva propriilor lui prieteni politici. Oricum, mie mi s-a mai întîmplat, ca de pildă, unul din torţionarii mei, în epoca de anchetă, posterioară Tămădăului, să fie dr. Lepădătescu, fost şef al organizaţiei de tineret a PNT din Craiova. El făcea parte dintre anchetatorii cei mai porniţi împotriva partidului nostru.
Printre altele mi-a spus că nu-i permis să rămîi într-o navă care se scufundă. El fiind "foarte deştept", a ales calea salvării şi s-a integrat în PCR. I-am spus: "să-ţi fie ruşine". Consecinţa a fost două zile de carceră. M-a anchetat la sînge.

Vartan Arachelian: 
Pentru ca să terminăm cu acest domn, care a fost sfîrşitul lui?

Corneliu Coposu: 
A murit în libertate şi la mare cinste.

Vartan Arachelian: 
Comunist, erou?

Corneliu Coposu: 
Da, sigur, la mare cinste, sub regimul lui Ceauşescu a fost chiar preşedintele Asociaţiei juriştilor din România. Altfel era un om bine pregătit, făcuse un bun doctorat în Drept la Paris şi era un jurist remarcabil, dar, lichea. Dumnezeu să-l ierte.

Vartan Arachelian: 
Domnule preşedinte, văd că uşor, uşor am părăsit perioada, hai să-i zicem, romantică a comuniştilor din România...

Corneliu Coposu: 
Am mai avut mulţi în situaţia aceasta şi unii oameni de oarecare valoare. Am avut pe profesorul de fizică Drăgulescu, pe profesorul Novac, care au acţionat în calitatea lor de comunişti în Timişoara, I-am avut pe Roman Moldovan, pe Bucur Şchiopu, pe Geamănu...

Vartan Arachelian: 
Care au fost miniştri...

Corneliu Coposu: 
Care s-au integrat.

Vartan Arachelian: 
In diverse guverne sub Gheorghiu-Dej.

Corneliu Coposu: 
In legătură cu Geamănu am o amintire pe care vreau să v-o relatez. La un moment dat - era în toamna anului '46 - Geamănu, însoţit de un grup de 4-5, să-i zicem fruntaşi ai tineretului naţional-ţărănist au venit la mine să-mi explice - lucru cu care eram de acord - că ocupaţia sovietică se va prelungi, că posibilităţile de afirmare ale partidului nostru sînt nule şi că noi trebuie să ne încadrăm în noul curent comunist şi să profităm de ocazie că PCR, complet lipsit de suport electoral, are nevoie de intelectuali. Că intelectualii vor fi bine primiţi şi li se vor desemna posturi de conducere în partid şi în stat. Bineînţeles că propunerea m-a enervat, i-am dat afară, insultîndu-i pentru ideea pe care au avut-o.
Aceasta nu i-a dezonorat, s-au prezentat la comunişti şi, într-adevăr, previziunea lor s-a adeverit în sensul că au fost imediat încadraţi. Geamănu a fost făcut secretar general la interne, Anton Alexandrescu a dobîndit un ministeriat al cooperaţiei, pentru scurtă vreme, fiindcă pe urmă s-au scuturat de el.

Vartan Arachelian: 
Bucur Şchipu a fost ministrul agriculturii.

Corneliu Coposu: 
Roman Moldovan a fost comisarul preţurilor, deci au fost toţi încadraţi. Au avut o viziune mai pragmatică despre desfăşurarea evenimentelor, lucru care era uşor de presupus.

Vartan Arachelian: 
Şi oportunistă.

Corneliu Coposu: 
Bineînţeles că dacă aveai o ţinută demnă, nu era permis să marşezi, după asemenea concepţii. Lucrurile s-au desfăşurat conform previziunii pe care Maniu o avea foarte bine conturată, în timp ce noi, pur şi simplu, o îngăimam, ca să zic aşa, adică nu aveam o certitudine asupra mersului pe care-l vor lua evenimentele politice. Maniu prevedea că noi vom fi luaţi ostateci de către ruşi şi că dacă nu va interveni o înţelegere între puterile occidentale şi ruşi, ne vom petrece restul vieţii în lagărele din Uniunea Sovietică. Dar, cu timpul, era o speranţă, ar fi putut interveni un schimb între adepţii moscoviţi din Occident şi prizonierii făcuţi de ruşi în regiunile din sud-estul Europei.
URSS a găsit alte soluţii mai eficiente: procese, condamnări, puşcărie în propria ta ţară.

Vartan Arachelian: 
Inainte de a vorbi de arestarea dvs., ar trebui să ne oprim la perioada cînd aţi fost desemnat din partea partidului dvs. să faceţi parte din guvernele de după 23 august '44.

Corneliu Coposu: 
N-a fost decît un singur moment, cel al guvernului Rădescu. In guvernul Rădescu, care i-a succedat celui de-al doilea guvern Sănătescu, se punea problema completării ministerului de interne. S-a convenit prin discuţii, să le zicem, confidenţiale (delegatul partidului nostru era Gică Măcărăscu) ca ministerul de interne să fie neutralizat prin numirea unei personalităţi apolitice în fruntea acestui minister, flancat de patru subsecretari-de stat, fiecare delegat de către unul din cele patru partide, care făceau parte din Blocul Naţional Democratic. Şi atunci am fost desemnat eu, ca subsecretar la interne, dar formula nu s-a mai putut realiza fiindcă nu s-a căzut de acord asupra titularului la acest minister, însă, cum era sistemul pe vremea aceea, presa a comentat această ipoteză de lichidare a discuţiilor interminabile care se făceau atunci, între partidele politice participante la guvernare şi tendinţele sovietice de implantare a reprezentanţilor comunişti în guvern şi de acaparare a portofoliilor ministeriale.
Guvernul Rădescu, care pînă la urmă nici nu a putut soluţiona problema ministerului de interne, devenit vacant prin îndepărtarea lui Penescu, în urma manifestaţiilor de stradă, a avut o scurtă existenţă. El n-a avut timp să reglementeze echilibrul guvernului, pentru că în urma intervenţiilor brutale ale lui Vîşinski, Regele a fost constrîns să semneze decretul de numire ca prim ministru a lui Groza.



va urma