Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea
Lavinia Betea:
Semăna oarecum cu întâlnirile nocturne organizate de Stalin la dacea sa. Stalin, fiind holtei şi insomniac, îi ţinea pe ceilalţi până spre dimineaţă. La mesele lui Stalin se făcea marea politică a Uniunii Sovietice.
Stefan Andrei:
Ceauşescu nu dădea mese la Club. Primeai, aşa, un telefon din partea ofiţerului de serviciu de la vila sa din Primăverii să te prezinţi la Club. La sfârşit de săptămână plecau la Snagov... Şi acolo făceau la fel.
Lavinia Betea:
Se poate spune că demnitarii şi Ceauşeştii lucrau şi duminica? Că sâmbăta era atunci zi lucrătoare.
Stefan Andrei:
Ceauşescu vedea unele materiale sâmbăta dupăamiaza. Sâmbăta pleca la amiază de la sediul CC. Duminica nu citea materiale. Dar tot timpul lângă el erau ştirile Agerpres. Tot timpul când jucam şah cu el, îi aduceau ştirile din lume.
Lavinia Betea:
Agerpresul avea un buletin special pentru el. Cât de complet era? Se urmărea ceva special în redactarea lui?
Stefan Andrei:
Avea oameni la Agerpres anume pentru asta. Redactorii-şefi adjuncţi - Udroiu şi alţii. în prima perioadă, chemările erau numai sâmbăta seara şi duminica dimineaţa. Uneori cu masa la prânz. Şi cu partida de volei.
Lavinia Betea:
Ceauşescu învăţase, probabil, jocul la Doftana. Acolo au făcut deţinuţii comunişti echipe de volei după ce li s-a acordat statutul de politici...
Stefan Andrei:
Nu ştiu unde învăţase. Dar ştiu că, la conducere fiind, el juca volei cu două echipe — una era a lui Drăghici, şi una era a lui. Când erau prieteni.
Lavinia Betea:
Steaua contra Dinamo - se întreceau, aşa, şi la fotbal... Era capabil de volei şi în anii 1980?
Stefan Andrei:
A jucat şi în 1989, pe 23 August. Seara erau câteva partide de şah. Şi discuţii. Marea parte a discuţiilor se făcea în jurul realizării planului. Ce probleme sunt cu realizarea planului. Şi atunci se şi hotăra ce directori vor fi schimbaţi. în funcţie de informaţiile avute, punea pe tapet pe unul sau pe altul.
Lavinia Betea:
De aceea sunt, probabil, atât de scurte şedinţele CPEx din 1989. Deciziile erau luate deja. Le aducea doar la cunoştinţa celor care nu frecventau Clubul.
Stefan Andrei:
N-am mai fost nici eu invitat în ultimii ani. De prin 1984-1985. După conflictul acela cu divorţul...
Lavinia Betea:
Care erau invitaţii? Din ce ştiu eu, soţii Bobu erau nelipsiţi...
Stefan Andrei:
Veneau prim-miniştrii. La început era Manea Mănescu, dar puţin.
Lavinia Betea:
A fost, se pare, intelectualul preferat de Ceauşescu...
Stefan Andrei:
După ieşirea la pensie a lui Maurer, a fost adus în locul lui. Ceauşescu avea nevoie şi de unii din ilegalitate, care să-l propună în fel şi fel de organisme pe „iubitul nostru conducător". Manea Mănescu a fost şi el ilegalist. Arestat şi condamnat în procesul acela cu Vlădescu-Răcoasa. Şi după aceasta a fost profesor de economie politică la Ploieşti. Am lucrat cu el foarte mult timp, am fost cu el peste hotare. îmbrăcat pompos, fără personalitate, un om rău. N-avea dimensiunea istoriei. Firea lui s-a văzut când i-a sărutat mâna lui Ceauşescu. Aceasta e expresia concentrată a linguşelii lui din întreaga viaţă faţă de Ceauşeşti. L-am cunoscut şi pe tatăl lui Manea Mănescu. Constantin Mănescu, social-democrat de stânga. A fost un tehnician petrolist foarte calificat şi instruit. L-a evocat şi Panait Istrati, legat de discuţiile ce le aveau împreună cu Ştefan Gheorghiu. Tatăl lui Manea Mănescu n-a fost de acord cu orientarea PCR-ului şi a murit fără a intra în Partidul Comunist. Şi Ceauşescu a mers până acolo, că nu l-a iertat nici la moarte. A zis că el le-a făcut mari greutăţi înainte de 1944. Şi, de aceea, la înmormântarea lui, la Ploieşti, n-a participat nimeni din conducerea partidului. Doar fiul lui, Manea Mănescu, cu familia. In închisoare însă, Ceauşescu a fost cu fratele lui Manea Mănescu.
Lavinia Betea:
Care erau ceilalţi din Club?
Stefan Andrei:
Spuneam de prim-miniştri. După Manea Mănescu a fost Verdeţ. Şi după aceea, mulţi ani, Dăscălescu. Erau acolo Gheorghe Oprea, Nicolae Constantin, Ion Păţan, cu nevestele, era Richard Winter fără nevastă, era Banc fără nevastă, Corneliu Burtică fără nevastă şi eu fără nevastă.
Lavinia Betea:
Ce explicaţie la cu sau fără nevastă?
Stefan Andrei:
Unii nu doreau să fie cu nevasta.
Lavinia Betea:
Puteau zice nu?
Stefan Andrei:
Da. Şi Pană era acolo, neapărat. Fără nevastă. Elenei Ceauşescu nu-i plăcea nevasta lui Pană că era evreică. Pe nevasta lui Banc o considera o croitoreasă oarecare. Burtică a spus că nu vine cu nevasta. Iar la mine, situaţia era clară. N-au participat niciodată la asemenea întâlniri Constantin Olteanu, Ion Coman, Dumitru Popescu, Ioan Totu, Tudor Postelnicu, Ion Stoian. N-au fost niciodată invitaţi. Nu mai vorbesc de Lina Ciobanu, Gogu Rădulescu...
Lavinia Betea:
Pe aceştia de ce nu-i invita?
Stefan Andrei:
Nu spunea. Nu avea încredere în Gogu Rădulescu, dar avea nevoie de el.
Lavinia Betea:
Ştiţi, în discuţiile dintre cei doi când erau ţinuţi în cazarma din Târgovişte, Ceauşeştii au ajuns la concluzia că „Marcel“ le-o făcuse. Acesta era numele de cod al Securităţii pentru „obiectivul" Gogu Rădulescu...
Stefan Andrei:
Da. Cred că da.
Lavinia Betea:
Nici în Dumitru Popescu n-avea încredere?
Stefan Andrei:
El pe Dumitru Popescu îl folosea, nu-1 considera activist de partid. Nu-i plăcea că era arogant.
Lavinia Betea:
Chiar şi cu Ceauşescu?
Stefan Andrei:
Chiar şi cu el. Nu-i plăcea nici că Popescu nu se bucura de multă simpatie în rândul oamenilor de cultură şi artă prin modul lui de a lucra cu ei. Un pic a fost la Club şi Paul Niculescu-Mizil. Venea şi el fără soţie. După ce s-au rupt relaţiile între fiica sa Donca şi Nicuşor, nu l-a mai invitat. Niciodată n-a fost invitat Cioară. Nici el, nici Ion Radu, nici Radu Constantin. Niciodată Postelnicu. Niciodată Lina Ciobanu.
Lavinia Betea:
Dar Lina Ciobanu era din zona lui folclorică. Se născuse la Potcoava, centrul de plasă al vechii comune Scorniceşti. Ai zice că prin această filiaţie a urcat atât de sus.
Stefan Andrei:
A pus-o ca o contramăsură la Elena Ceauşescu. Să nu fie doar nevastă-sa femeie în CPEx. Altfel, el o repezea foarte urât. Ei nu suportau deloc apropierile între mai mulţi oameni din conducere. Ea vedea cu ochi răi relaţia dintre mine şi Burtică — zicea că stăm ca doi siamezi.
Lavinia Betea:
Dacă ieşea „fracţionism“?!
Stefan Andrei:
Erau tot mai puţine întâlniri între noi unde puteai să mai discuţi ceva. Când am făcut 50 de ani, am fost sărbătorit cu fast. în 1981, ultima oară când a mai fost sărbătorit cineva cu fast. A fost şedinţă CPEx în care am luat eu cuvântul, a luat şi el cuvântul, după aceea s-a servit o masă în picioare. Şi seara, pentru mine a mai dat încă o masă, din partea Prezidiului Permanent. După aceea nu a mai făcut aşa. Dădea doar decoraţii, era de faţă Dăscălescu, poate Gogu Rădulescu. Dar nu se mai anunţa în presă. Eu am fost ultimul, cu masă, dat în presă, cuvântările în presă... Şi odată cu plecarea lui Burtică, tirurile, care erau împotriva amândurora, au fost orientate spre mine. Avusesem în ultimul timp mai multe discuţii cu el. începând de prin 1983-1984 nu se mai putea discuta cu Nicolae Ceauşescu. Iar ea sărea ca o caţă. Ca să-ţi mai dau un caz. Ceauşescu spune prin 1980: „Tovarăşi, faceţi revelionul unde vreţi. Să mergem în rândul muncitorilor fiecare...". Bineînţeles că marea parte nu am fi vrut să facem revelionul în comun. Şi atunci eu am cerut să merg la Braşov. Ca să mă duc la Timiş, după aceea. Dar după două zile revine: „Nu, tovarăşi, să facem tot împreună revelionul". Şi l-am făcut tot împreună. N-am avut ce face. Demagogic, îţi dai seama, făcuse acea propunere. Că se pricepea la manipulări. Păi, când el a spus în şedinţa CPEx din decembrie 1989 că „atunci să vă alegeţi alt secretar general...". Nu mai spun că Pacoste pusese mâna pe uşă să-l împiedice să iasă, ceilalţi ştii ce au făcut. Femeile plângeau...
Lavinia Betea:
Bănuiesc că prin cercul apropiaţilor treceau şi poveştile din viaţa privată a „foştilor" ori a celor care nu erau agreaţi pentru intrarea în Club...
Stefan Andrei:
Acolo se bârfeau iubirile lui Apostol şi Bârlădeanu. în cercul acela se discutau şi asemenea lucruri. Nici Ioniţă n-a fost invitat acolo. Când l-am cunoscut eu era îngâmfat, cu academia militară făcută la Moscova...
Lavinia Betea:
I-am prefaţat amintirile cu impresia că reprezenta prototipul muncitorului cu conştiinţă de clasă dobândită, de care vorbea Lenin. S-a identificat până la capăt cu ideologia, inclusiv în iniţierea acelui germene de complot care-a alimentat aura grupului Iliescu-Măgureanu...
Stefan Andrei:
Ceauşescu l-a plăcut la început. Ştii ce făcea Ceauşescu? Pe cine voia să scoată, întâi îl înălţa. Şi pe Ioniţă l-a luat de la Ministerul Apărării, şi l-a făcut viceprim-ministru ca să dea impresia că-1 preţuieşte... Am ştiut că e prima mişcare. Aşa a făcut şi cu mine. La prima mutare, m-a luat de la Externe şi m-a băgat la Controlul Muncitoresc. Abia a doua - Comerţul Exterior - reprezenta scopul. Voia să mă trimită prim-secretar, voia să mă trimită ambasador într-o ţară...
Lavinia Betea:
Şi n-aţi fi vrut să fiţi ambasador?
Stefan Andrei:
Nu. Pentru că mai ştiam şi eu ce e pe-acolo. Lucram şi cu Securitatea ca oricare din Externe. Vezi? Eu nu am dosar la CNSAS. Dar lucram cu Securitatea pentru că aşa este în Ministerul de Externe. Alţii, care nu ştiau că lucrează cu Securitate, au acum dosare. Dacă mă duceam ambasador, puneau oameni să mă urmărească - că am vorbit cu cutare, că am discutat cu ambasadorul, cine ştie ce ieşea. I-am şi spus lui Ceauşescu că, dacă mă trimite la Paris, trebuie să pună cinci inşi care să informeze despre mine.
Lavinia Betea:
Care dintre Ceauşeşti s-a arătat mai interesat să vă facă ambasador?
Stefan Andrei:
Ea avea altceva în cap cu ambasada. Numit ambasador, automat ieşeai din Comitetul Central. Când Lupu a fost numit ambasador în Venezuela, n-a mai rămas nici în CPEx, nici în Comitetul Central. In afară de Ursu, n-au fost alte excepţii de la regula rudelor apropiate în străinătate.
Lavinia Betea:
Şi Ion Ursu ce poveste avea?
Stefan Andrei:
Ursu era agent sovietic şi american. Securitatea a mers la soţii Ceauşescu cu documente. Dar nu acceptau ideea. Pentru că ea avea nevoie de el ca... devotat om de ştiinţă. Şi când cu procesul CPEx, au intervenit ruşii la cel mai înalt nivel... Apelul a fost al lui Gorbaciov. Ambasadorul Tiajelnikov a spus că Academia a făcut toate demersurile în numele tovarăşului Gorbaciov. Şi l-au scos din închisoare...
„Măi, Nicule, citeşte şi tu, mă...“
Lavinia Betea:
Exceptând timpul de somn al Ceauşeştilor, puteţi fi oricând „invitaţi" - în vizită de lucru în ţară, la vizionări în „săliţă“, la Snagov, seara la Club... Cunoaşteţi, prin urmare, cotidianul Ceauşeştilor. Ce obiecte de valoare afişau?
Stefan Andrei:
Ceauşescu avea o colecţie extraordinară de cărţi vechi, manuscrise. Le ţinea acasă, în Bucureşti. Nu le citea nici el, nici ea... Ceauşescu a avut o colecţie nemaipomenită de arme de vânătoare. Pe acelea nu le-a scos nimeni la vânzare, după ce-a murit, i-au scos la vânzare căciula.
Lavinia Betea:
Ce mai avea?
Stefan Andrei:
Tablourile din casă - Andreescu, Grigorescu, cred că avea câteva Băncilă.
Lavinia Betea:
Proprietatea lui sau în inventarele muzeelor?
Stefan Andrei:
Erau ale Gospodăriei de Partid. Pe timpul lui Gheorghiu-Dej, Gospodăria de Partid a început să cumpere tablouri. Aveau un specialist la secţie, critic de artă... Era plătit să cumpere de la particulari. Şi stabilea preţul cu ei.
Lavinia Betea:
Dar mobilierul lui Ceauşescu din Primăverii?
Stefan Andrei:
De la Arad, ştiu eu. Cea mai bună fabrică fusese la Arad - Lengyel, lucrase şi pentru familia regală. Acolo s-a făcut şi o parte din mobila pentru Casa Poporului.
Lavinia Betea:
Dar avea şi Gospodăria de Partid o fabrică de mobilă...
Stefan Andrei:
Condusă de socrul lui Geoană. De Costea, machedon. Soţia lui Costea era fiica unui machedon legionar, care făcuse închisoare. Ea a fost vicepreşedinta organizaţiei PNŢ Bucureşti şi, când Constantinescu a apărut în balcon ca învingător, ea îi ţinea mâna stângă.
Lavinia Betea:
De-ale revoluţiei...! Cum era acasă la Ceauşeşti?
Stefan Andrei:
Aveau un stil încărcat, bătrânesc. El avea şi pantofii ca pe timpuri.
Lavinia Betea:
Făcea vreo aluzie la trecutul de cizmar?
Stefan Andrei:
Niciodată. Nici n-a vizitat vreo fabrică de încălţăminte. Avea un cizmar, avea unul care îi făcea şepci, altul care îi făcea căciuli...
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu