miercuri, 11 noiembrie 2015

I se spunea Machiavelli (XXXVII)


Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea




Lavinia Betea:
Aşa se exprima Maurer?

Stefan Andrei:
Da, am fost acolo. Maurer a venit şi cu o altă idee respinsă de Ceauşescu. A spus: „Dom’le, prea facem sacrificii mari - 33% din venitul naţional pentru consum şi 67% pentru investiţii. Să dăm mai mult populaţiei, să mai lăsăm loc de făcut şi generaţiilor viitoare". Iar Ceauşescu: „Nu. Dacă acuma nu facem atâta, în anul 2000 nu vom avea cutare...".

Lavinia Betea:
El deja se vedea în 2000!

Stefan Andrei:
Iar Maurer: „Dom’le, eu nu vreau să trăiesc până în 2000. Sunt în partea astălaltă de viaţă. Să mai facă şi fiu-meu ceva". Nu s-au înţeles. E, în discuţia asta...

Lavinia Betea:
Maurer chiar a trăit până în anul 2000! Elena Ceauşescu se amesteca în discuţia dintre Maurer şi Ceauşescu?

Stefan Andrei:
Nu. Ea nu era în conducerea partidului atunci. Dar apare în discuţie şi Iliescu: „Tovarăşi, mai e o problemă. Problema limbajului din presă". La care Ceauşescu: „Măi Iliescule, uite, eu am mai vorbit cu Jean. Noi am făcut o greşeală cu tine că te-am adus secretar cu propaganda. Pentru că tu ai fost numai în conducere. Ai mers în URSS şi ai condus studenţii la Moscova; te-ai înapoiat în ţară şi ai condus Uniunea Studenţilor; după aceasta ai fost şef de sector în Comitetul Central; apoi adjunct în Comitetul Central; după asta ai fost ministrul Tineretului - tot central. Te-am pus acum secretar cu propaganda. Tu nu cunoşti munca de jos. Nu ştii ce este. N-ai fost la judeţ, n-ai fost la fabrică, n-ai fost la cutare“. Şi zice: „Acuma să discutăm problema asta. Şi eu cred că trebuie schimbat limbajul din presă".

Lavinia Betea:
Ce propunea Ion Iliescu, noul secretar cu propaganda? Un limbaj mai natural ori chiar să se renunţe la „limba de lemn“ din discursul de presă?

Stefan Andrei:
Iliescu se împotrivea limbajului de lemn. Şi era un limbaj de lemn în presă, cu lozinci, ştii cum... Zicea şi Ceauşescu: „Uite, şi copiii mei spun: Tată, uite ce scrie ziarul! Iar Zoia citeşte primele două cuvinte şi ştie cum va fi toată fraza“. Asta spunea Ceauşescu. Dar tot el cerea: „Uite care e problema. Trebuie să se facă o presă care să fie înţeleasă de toţi cetăţenii ţării. România liberă, Scînteia, ziarele locale trebuie să fie înţelese de toţi cetăţenii. Pentru oamenii de cultură, pentru artă, avem reviste. Dacă mai trebuie, mai facem şi altele. Din moment ce va creşte gradul de pregătire a poporului, vom schimba şi limbajul din presă. Cetăţenii vor înţelege atunci toate mesajele care vin prin acea presă. Dar tu, Iliescule, în plenara Comitetului Central te-ai opus la învăţământul de 10 ani, obligatoriu. Tu ai spus să fie numai de 8 ani, când, de fapt, prin învăţământul obligatoriu de 10 ani asigurăm un nivel de cunoaştere superioară". Şi a încheiat aşa: „Când ne înapoiem în ţară, să vedem dacă tu mai poţi să fii secretar al CC cu propaganda".

Lavinia Betea:
Cu ce-1 deranjase Ion Iliescu cel mai tare? Părerea dumneavoastră.

Stefan Andrei:
Părerea mea este că lucrează nişte forţe întotdeauna. Aici a fost un efect cumulat. De exemplu, discuţia din avion şi aluzia la Valentin. Apoi făcutul cu mâna - cum făcea doar şeful statului. Când am fost la Ulan Bator, Ceauşescu a zis: „Mă odihnesc şi eu ceva; staţi şi voi pe-aicea“. Iliescu a plecat cu Dumitru Popa să vadă noua clădire a circului făcută de români. Când s-a sculat Ceauşescu: „Unde-i Iliescu?"; „Păi, a plecat."; Bine, dar nu ne-am înţeles altfel?" Pe urmă, la cuvântări. Iliescu i-a făcut cuvântările împreună cu Mitea şi cu Emilian Dobrescu.

Lavinia Betea:
Adică îi făcea atunci Iliescu lui Ceauşescu cuvântările.

Stefan Andrei:
Colectivul acela ce l-am spus a făcut cuvântările. Iar Ceauşescu făcea, pe urmă, observaţii. „Măi Iliescule, treci formula asta pe care s-o pot spune şi la Bucureşti, şi la Moscova, zicea Ceauşescu. Nu îmi schimba mie formula cu Orientul Mijlociu. Nu îmi schimba mie formula veche. O repetăm aici. Noi la Beijing nu creem o nouă politică externă". Iar Iliescu se încăpăţâna.

Lavinia Betea:
Vreţi să spuneţi că Ion Iliescu încerca să introducă o nouă orientare în politica României prin aceasta?

Stefan Andrei:
Nu, asta nu. Dar folosea alt limbaj. Spunea altfel. Nu, nu venea cu idei, dar spunea cu alte cuvinte. Iliescu voia şi să se bage în toate. Asta era şi e firea lui - de a se băga în toate. Iţi dau un caz concret. Redactarea comunicatului comun. Chinezii defineau securitatea europeană cu zicala lor: „Toţi dorm în aceeaşi odaie, fiecare visează altceva". Nu puteai trece asta în comunicatul comun. Şi atunci eu am spus: „Tovarăşul Ceauşescu a explicat poziţia României privind securitatea europeană" şi urma poziţia noastră în frazele de continuare. Iar după aceea, paragraful cu „partea chineză susţine propunerea, poziţia României". Când m-am dus dimineaţa la Ceauşescu, i-am prezentat toată discuţia de-o noapte întreagă. N-aveai timp de nimic acolo. De la ora 9.00 seara la 6.00 dimineaţa, n-am închis ochii. Chinezii se schimbau. Când venea ministrul de Externe, când şeful secţiei relaţii internaţionale a CC. Şi în situaţia aceasta, eu îi explic lui Ceauşescu şi celorlalţi din delegaţie cum a fost discuţia. Iar Iliescu zice: „Nu e bine, din moment ce noi spunem că recunoaştem o singură Chină, să spună şi chinezii: Tovarăşul Ceauşescu şi tovarăşul Ciu Enlai susţin securitatea europeană". In loc să prezentăm poziţia noastră şi să menţionăm că o susţin şi chinezii, de la început să trecem asta cu poziţia noastră comună cu a chinezilor în problemele securităţii europene. Dar noi nu aveam o poziţie comună. M-ai înţeles? Iar Ceauşescu s-a supărat: „Iliescule, vezi-ţi de cuvântarea ta, zice el. Nu te băga în toate. Vezi-ţi de cuvântarea ta. Părerea mea este că Andrei a găsit o formulă bună, o să mă consult şi cu Jean şi cred că e bună ideea asta“. Iliescu se băga peste tot dintotdeauna. Şi mai e o problemă. Fundamentală. El îşi permitea cu familia Ceauşescu ceea ce nu ne permiteam niciunul. Pentru că ei se cunoşteau...

Lavinia Betea:
Din tinereţe...

Stefan Andrei:
De la Văcăreşti sau de la Jilava, când ea mergea la frate-său, cu Ionel Iliescu de mână, care mergea la taică-său.

Lavinia Betea:
La Târgu-Jiu mergeau aşa.

Stefan Andrei:
Se cunoşteau din lagăr. Poate şi mai de devreme.

Lavinia Betea:
Ion Iliescu a mărturisit că unchiul său Eftimie a contribuit la cumpărarea cărţilor poştale care au scos-o pe Elena Petrescu „regina muncii“ la petrecerea din 1939. Lenuţa Petrescu, viitoare Ceauşescu, i-a înlesnit lui Ionel întâlnirea cu mama adoptivă, Marioara Iliescu, în casa conspirativă unde ea fusese ilegalizată de partid în vremea războiului. Se poate şi ca Nicolae Ceauşescu să fi susţinut ascensiunea lui Ion Iliescu, care în 1949, înaintea plecării la Moscova, făcea parte din CC al UTM.

Stefan Andrei:
Insă Gheorghiu-Dej e cel care a hotărât ca Iliescu să fie schimbat la conducerea studenţilor. Gheorghiu-Dej, la conferinţa a doua a studenţilor, spunând că este exact ca taică-său: se înroşeşte când vorbeşte, se aprinde, dă din mâini, dă din spate, exact ca taică-său.

Lavinia Betea:
De unde ştiţi?

Stefan Andrei:
Asta o ştiu de la Trofin, care a asistat la discuţie. Iar Ceauşescu l-a apărat pe Iliescu în faţa lui Dej: „E bun“. „Dacă e bun, faceţi-1 ministru, i-a replicat Dej. Şi l-a schimbat, l-a făcut mic, numai şef de sector, la învăţământ. Unde adjunct de şef de secţie era Costin Nădejde pe care l-ai întâlnit în documente şi şeful secţiei era Manea Mănescu. Şi după moartea lui Gheorghiu-Dej, l-a desemnat Ceauşescu pe Iliescu în colectivul pregătirii telegramelor de condoleanţe. Mi-aduc aminte că, după moartea lui Dej, eram într-o delegaţie a UTM-ului. Şi ne-au primit Iliescu şi Petre Lupu. Veneau atunci telegrame de condoleanţe transmise cu ocazia morţii lui Gheorghiu-Dej şi să salute numirea lui Ceauşescu, să ureze despre viitor.

Lavinia Betea:
Din străinătate sau din ţară?

Stefan Andrei:
Eu le ştiu pe cele din ţară. Şi au fost sindicatele, am fost noi - UTM-ul, femeile, comitetele judeţene. Aceste telegrame erau văzute şi avizate, înainte de a fi publicate în presă, de către cei doi - Iliescu şi Lupu. Şi formula a fost următoarea, pornind de la ce a spus Ceauşescu: „A murit un om“. Şi atunci, de unde în telegrama noastră, a UTM - unde am fost cu Petru Enache la comisia asta, cu Iliescu şi cu Petre Lupu - , iniţial, din trei cincimi vorbeam despre Gheorghiu-Dej şi două cincimi despre Ceauşescu, ne-au dat peste cap cu indicaţiile lor. Şi am ajuns să vorbim o cincime despre Gheorghiu-Dej şi patru cincimi de noul prim-secretar.

Lavinia Betea:
Asta a făcut Ion Iliescu cu Petre Lupu?

Stefan Andrei:
Cu Petre Lupu, da. Iar Iliescu s-a ocupat special, tot atunci, de terminarea lucrărilor la mausoleu. Ce vreau eu să spun aici. Să nu fie scos din analiză acest element al unor relaţii speciale dintre Iliescu şi familia Ceauşescu. Şi eu am informaţii că Iliescu când i s-a propus să meargă la Timişoara, este stenogramă în arhive, a mulţumit că este trimis să cunoască munca de jos.

Lavinia Betea:
Aşa se făcea, nu? Era formula consacrată. Că te-a trimis partidul şi că-i mulţumeşti pentru încrederea acordată, angajându-te să nu precupeţeşti, să nu dezamăgeşti etc.

Stefan Andrei:
Da, a mulţumit. Dar, după toate, a spus că a fost trimis ca pedeapsă. Sau că a fost trimis la reeducare la Timişoara. Dar erau foarte multe schimbări în conducerea partidului atunci. Dincă a fost secretar al CC-ului şi a fost trimis prim-secretar la Argeş. Banc era secretar al CC, a fost trimis prim-secretar la Mureş, la Iaşi, Miu Dobrescu- , care era şef de secţie al CC... Şi mulţi alţii.

Lavinia Betea:
Erau trimişi să facă ordine acolo sau pur şi simplu pe principiul rotaţiei cadrelor?

Stefan Andrei:
Principiul rotaţiei.


Cornel Burtică si Trita Fănită


Lavinia Betea:
Uitaţi, cu toată antipatia Elenei Ceauşescu pentru soţia dv., nu v-au făcut lucruri atât de urâte ca lui Cornel Burtică. Despre el se zvonea că a fost „marginalizat“ după metoda prin care Gheorghiu-Dej l-a divorţat pe Bodnăraş. E adevărat?

Stefan Andrei:
Intr-o măsură, da. Dar situaţia lui Burtică a avut ca actori principali pe Elena Ceauşescu şi Tudor Postelnicu. După întoarcerea de la Neptun, la sfârşitul verii lui 1982, Nicolae Ceauşescu ne-a invitat sâmbătă seara pe mai mulţi din CPEx. La încheierea programului cu şah şi şeptic, Nicolae Ceauşescu ne-a invitat la o cină. In acest cadru ne-a spus că a fost supărat pe Burtică deoarece s-a lăsat antrenat şi implicat într-un incident cu o femeie divorţată din Bucureşti, al cărei fost soţ a provocat o reacţie vecinilor şi persoanelor strânse în faţa maşinii lui Burtică parcată în faţa blocului. Ulterior, Nicuşor Ceauşescu mi-a spus că toată acţiunea a fost regizată şi organizată de Tudor Postelnicu, care apoi le-a trimis un raport părinţilor săi. Şi eu cred că n-a fost decât o provocare.

Lavinia Betea:
Mă mir că la acest nivel - al contactului direct cu şeful Securităţii şi cu Ceauşescu Burtică nu s-a putut disculpa... Pentru o simplă relaţie cu o oarecare femeie divorţată?!

Stefan Andrei:
Nu peste mult timp a avut loc, la Vila 11 de la Snagov, o şedinţă a CPEx care a analizat situaţia lui Cornel Burtică în legătură cu ilegalităţile comise de Triţă Făniţă, directorul întreprinderii Agroexport. Mai întâi, Iosif Banc, preşedintele Consiliului Central al Controlului Muncitoresc, a prezentat un raport cu grave acuzaţii la adresa lui Triţă Făniţă pentru ilegalităţi financiare. In legătură cu acestea se menţiona că datorită relaţiilor sale cu Cornel Burtică el nu a fost supus analizei direcţiilor de control din Ministerul Comerţului Exterior şi a comis multe nereguli financiare. Dacă nu mă înşel, în ziua şedinţei CPEx cred că Triţă Făniţă era deja arestat. In raport se arăta că Triţă Făniţă notase toate cheltuielile serviciilor aduse lui Burtică. Printre care costul transportului cu un avion special până în Elveţia, preţul cazării într-un apartament la Hotelul dAngleterre din Atena, costul aducerii la un hotel din Elveţia a copiei filmului „Ultimul tango la Paris“ (vizionat doar de membrii delegaţiei, nu şi de către Burtică) şi unele cadouri personale.

Lavinia Betea:
Ciudat ca Burtică să se abţină tocmai de la film, nu şi de la celelalte... Ce-or fi comentat ceilalţi tovarăşi?

Stefan Andrei:
După citirea raportului prezentat de Banc, a venit la şedinţă şi Nicolae Ceauşescu. Inainte de şedinţă eu convenisem cu Dumitru Popescu să nu luăm cuvântul, deoarece Burtică nu ne spusese în prealabil care este realitatea în cazul lui. Dintre vorbitori, cei mai duri au fost Iosif Banc, Gheorghe Rădulescu şi Constantin Dăscălescu, acuzându-1 grav pe Burtică. In mod demn şi responsabil, Burtică a recunoscut şi a regretat greşelile comise în cazul Triţă Făniţă. în cuvântul de încheiere, Nicolae Ceauşescu n-a amintit deloc de incidentul cu Burtică pe care ni-1 prezentase cu câteva zile înainte. Cred că între timp se convinsese că era vorba de o provocare.

Lavinia Betea:
Atunci ar fi trebuit să se lase cu destituiri la Securitate...

Stefan Andrei:
Ceauşescu a criticat însă în mod ponderat şi măsurat greşelile comise de Cornel Burtică. Până la urmă, CPEx a hotărât eliberarea lui Burtică din funcţia de prim-secretar al judeţenei de partid Prahova, din
CPEx şi CC al PCR. A rămas însă deputat în MAN.

Lavinia Betea:
Şi a ajuns director la Uzinele „1 Mai“ din Ploieşti şi navetist la Bucureşti. Privit cu mare simpatie în acei ani, oamenii fiind convinşi că-1 criticase pe Ceauşescu ori se manifestase în vreo altă manieră disidentă...

Stefan Andrei:
In prezenţa lui Dumitru Popescu eu îl prevenisem anterior că Banc elaborează un raport cu cazul Triţă Făniţă în care-1 implică şi pe el. Burtică ne-a spus că n-are nicio treabă cu chestiunea asta. Ulterior el a comis greşeala de a-i cere lui Ceauşescu să fie eliberat din funcţia de ministru al Comerţului Exterior şi de a merge prim-secretar la un judeţ. Ceauşescu i-a propus să meargă la Argeş, dar el a preferat Prahova. In aceste condiţii, el nu se găsea la Bucureşti în perioada când Banc şi Postelnicu făceau ancheta şi elaborau raportul în cazul Triţă Făniţă, care îl implicase şi pe el. Prin eliminarea din CPEx a bunului meu prieten de decenii - omul care a desfăşurat o activitate competentă în ţară şi peste hotare, ca diplomat şi conducătorul Comerţului Exterior - , Elena Ceauşescu şi-a realizat o nouă dorinţă. Aceasta după ce reuşise să-l treacă pe linie moartă, ca rector al Academiei „Ştefan Gheorghiu“, pe Dumitru Popescu. Alt prieten al meu şi om de mare valoare, talentat şi preţuit gazetar, romancier şi memorialist.

Lavinia Betea:
Sunt singurii oameni din galeria demnitarilor contemporani cu dumneavoastră pe care i-aţi elogiat!

Stefan Andrei:
Din troică, urmam eu la rând. Concludentă pentru înţelegerea dislocării lui Burtică în 1982 este relatarea lui Nicolae Constantin, preşedintele Colegiului de Partid. El mi-a spus în închisoarea Jilava că în 1989, toamna, s-a întâlnit cu Burtică şi apoi a mers la Nicolae Ceauşescu să-l informeze despre această discuţie. După ce l-a ascultat, Ceauşescu a spus că Burtică şi-a ispăşit greşelile comise şi că el se gândeşte să-l numească ministrul Transportului, iar la viitorul congres să-l propună membru supleant în CPEx. Atunci, Nicolae Ceauşescu a invitat-o în biroul lui şi pe Elena Ceauşescu, ca s-o consulte în legătură cu intenţiile sale. Nicolae Constantin mi-a spus că Elena Ceauşescu s-a ridicat nervoasă şi furioasă de pe scaun şi cu voce răstită a spus: „Ia mai lasă-mă cu Burtică! Ce-mi vii acum cu Burtică? Nu ne-ajunge ce ne-a făcut în trecut? Să rămână acolo, la Ploieşti, până la pensie!"


Lavinia Betea:
Ce bine mare i-a făcut! Cât despre arestarea lui Triţă Făniţă, ce trambulină mai bună de opozant anticomunist pentru cariera post-ceauşistă?!... Nicolae Ceauşescu nu şi-a contrazis atunci nevasta?

Stefan Andrei:
Atunci, după ce ea a părăsit biroul lui, Ceauşescu n-a scos niciun cuvânt. S-a retras apoi şi Nicolae Constantin fără niciun comentariu. Quod erat demonstrandum!



va urma

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu