marți, 10 noiembrie 2015

Misiune dificila. Jurnal (37)


C.V.R. Schuyler




Participanţii la Conferinţa de la Moscova sunt de acord să lărgească rândurile guvernului bulgar


In chestiunea situaţiei din Bulgaria, Rusia a acceptat să expună guvernului bulgar necesitatea lărgirii bazei sale democratice, iar Statele Unite şi Marea Britanie au fost de acord să reconsidere problema recunoaşterii, după ce Bulgaria va da curs recomandării Rusiei. Deşi acest plan pare relativ nebulos, există totuşi speranţa că nu s-a pierdut chiar totul în Bulgaria. Comunicatul s-a referit strict şi la alte decizii ale miniştrilor de Externe, vizând energia atomică, situaţia din Manciuria, Consiliul Consultativ pentru Orientul îndepărtat — Japonia şi la multe alte probleme internaţionale, dar nu voi discuta aici aceste probleme, întrucât nu sunt de interes imediat pentru actuala situaţie locală.


Proiecte ale tratatelor de pace cu România, Bulgaria, Italia, Finlanda urmează a fi studiate nu mai târziu de 1 mai 1946


Prezintă totuşi interes să menţionez că, dintr-un comunicat anterior de la Moscova, reiese că s-a ajuns la un acord şi în ceea ce priveşte redactarea tratatelor de pace pentru România, Bulgaria, Italia şi Finlanda. Proiecte ale acestor tratate urmează să fie propuse de către adjuncţii miniştrilor de Externe aflaţi la Londra, iar miniştrii de Externe urmează să se întâlnească — nu mai târziu de 1 mai — pentru a discuta aceste proiecte. Se pare că la acea întâlnire din 1 mai, miniştrii de Externe vor da forma finală acestor tratate, şi, curând după aceea este de aşteptat ratificarea lor de către toate naţiunile interesate. Se pare, deci, că ne putem aştepta ca, spre sfârşitul primăverii sau în vara lui 1946, Comisia Aliată de Control să-şi încheie activitatea. Este, desigur,o simplă apreciere, dar ne oferă cel puţin o bază pentru planurile viitoare.


Luni, 31 decembrie 1945


Reacţia comuniştilor români faţă de Conferinţa de la Moscova


Putem acum sesiza primele reacţii ale diverselor categorii din România faţă de acordurile de la Moscova. La început, comuniştii păreau cam derutaţi, temându-se că s-ar fi putut face în secret alte înţelegeri de schimbare a structurii guvernului. Se pare că au primit curând asigurări că nu aceasta era situaţia, căci după primele zile au devenit foarte entuziaşti. Miniştrii guvernului erau încântaţi la culme. Se aşteptaseră cel puţin la o remaniere majoră a regimului Groza. Au înţeles imediat că, prin acest acord, îşi vor păstra probabil toţi posturile şi, în consecinţă, privesc aceste decizii ca reabilitări ale acţiunilor şi atitudinilor lor încă de la începutul mandatului, din februarie trecut.


Reacţiile liberalilor şi naţional-ţărăniştilor faţă de Conferinţa de la Moscova


La început, liberalii şi naţional-ţărăniştii au fost foarte uşuraţi când au înţeles că ruşii le recunosc în fapt partidele ca fiind democratice şi nefasciste, eliminând astfel posibilitatea oricărei scoateri în afara legii prin decret guvernamental. S-au simţit uşuraţi şi pentru că au considerat că guvernul nu va mai putea persista în încercarea de a pune pe seama lui Maniu şi a lui Brătianu responsabilitatea pentru tulburările din 8 noiembrie. Ei sunt de părere că un alt punct în avantajul lor este faptul că având reprezentanţi chiar în guvern, vor avea în permanenţă informaţii oficiale legate de intenţiile guvernului şi vor putea transmite aceste informaţii Legaţiilor britanică şi americană. Gândindu-se mai bine, naţional-ţărăniştii şi liberalii au înţeles însă că guvernul Groza, cu Tătărescu apropiat şefului acestuia, are acum mandat confirmat în întregime, că toate acţiunile opresive de la instaurarea sa din martie trecut sunt acum aprobate în general de către cei trei Aliaţi şi că nu sunt de aşteptat în viitor mari schimbări în politica opresivă şi dictatorială a guvernului. Unica lor speranţă este că, într-un fel sau altul, va fi posibilă organizarea unor alegeri libere, în ciuda tuturor eforturilor contrare depuse de comunişti.


Reacţia observatorilor fără apartenenţă politică faţă de Conferinţa de la Moscova


Observatori români, care nu aparţin nici unui partid, printre care persoane ca Vişoianu, Rădulescu, Christu etc., nu îşi ascund scepticismul. Ei se îndoiesc foarte mult că vreo declaraţie a acestui guvern referitoare la libertatea cuvântului şi la libertatea de asociere are vreo semnificaţie, după cum au îndoieli privind posibilitatea organizării de alegeri libere sub regimul Groza.


Reacţia Regelui Mihai faţă de Conferinţa de la Moscova


Până în momentul de faţă, Regele este neutru. El ia toate măsurile posibile în vederea pregătirii primirii comisiei de la Moscova, iar membrii anturajului său au avut mare grijă să nu exprime nici un fel de opinie asupra subiectului.


Vîşinski, Harriman şi Clark-Kerr sosesc la Bucureşti


In cadrul punerii în aplicare a acordului de la Moscova privitor la România, dl Vîşinski, dl Harriman şi Sir Archibald Clark-Kerr au ajuns aseară la Bucureşti cu trenul. Ei au fost întâmpinaţi la gară de o gardă de onoare şi, după strângeri de mână şi discursuri ce au durat cam o jumătate de oră, am reuşit să-i ducem la hotel pe dl Harriman, pe dra Harriman şi pe însoţitorii acestora. Mai târziu, pe seară, au venit să ia cina la mine acasă, împreună cu dl Berry şi am avut ocazia să discutăm pe scurt asupra altor detalii referitoare la Conferinţa de la Moscova, în general, se pare că ideile dlui Berry şi ale mele despre ceea ce s-a întâmplat în culise erau destul de corecte. Byrnes era foarte nemulţumit de soluţia finală pentru România şi Bulgaria, dar n-a putut obţine o variantă mai bună. Rusia a refuzat categoric să colaboreze în orice problemă internaţională până la rezolvarea chestiunilor legate de România şi Bulgaria şi, în aceste probleme, Rusia a insistat ca actualele guverne să fie menţinute în funcţie. Byrnes n-a putut obţine decât acordul de a lărgi puţin rândurile guvernelor, împreună cu o declaraţie de garantare a unor alegeri I ibere, a libertăţii presei etc. Harriman ne-a spus că, o dată stabilită această înţelegere, atitudinea ruşilor s-a schimbat complet şi, după aceea, a fost obţinută cu uşurinţă colaborarea lor în numeroase alte probleme internaţionale. Este de părere că există o oarecare şansă ca Rusia să respecte litera şi spiritul acordului în privinţa organizării de alegeri libere şi, dacă se va întâmpla aşa, crede că speranţele noastre majore legate de România vor fi împlinite.


După cină, am mers la o mare petrecere rusească de Anul Nou, la Cercul Militar. Festivitatea a fost organizată de partea rusă a Comisiei Aliate de Control şi, dintre oaspeţi, au făcut parte membrii Misiunii de la Moscova, toţi miniştrii guvernului, inclusiv Groza şi Tătărescu şi diverse persoane oficiale din Comisia Aliată de Control. Susaikov a fost în formă, captând atenţia cu mai multe discursuri care ridicau în slăvi pe Stalin, Armata Roşie, Aliaţii britanic şi american, pe Regele României şi pe premierul Groza. Groza însuşi l-a urmat cu un discurs lung, fără a spune ceva deosebit. Am pierdut vremea cu băutura şi mâncarea până pe la ora două, când am reuşit în fine să o ştergem. I-am dus pe dra Harriman şi pe domnul Page, secretarul ambasadorului, la petrecerea de revelion dată de dl Auschnitt, şi au fost foarte impresionaţi de frumuseţea şi talentul persoanelor din înalta societate bucureşteană. In cursul serii, atât ambasadorul, cât şi dra Harriman, au făcut de mai multe ori comentarii referitoare la excelenta mâncare şi la atmosfera generală de căldură sufletească ce părea să domnească în Bucureşti. Au precizat că situaţia contrasta mult cu cea cu care se obişnuiseră la Moscova, unde chiar şi diplomaţii întâmpinau mari dificultăţi în procurarea tuturor alimentelor pe care le doreau.


Obişnuita mea recepţie de Anul Nou va avea loc la mine acasă, în prima după-amiază a noului an. Voi invita mai multe persoane oficiale din Comisia Aliată de Control, de toate naţionalităţile şi câţiva prieteni români, dar nici un fel de politician sau membru din guvern. Misiunea de la Moscova şi însoţitorii săi vor fi şi ei prezenţi, astfel încât, pe ansamblu, casa va fi foarte plină. Se pare că nu se intenţionează reluarea lucrului Comisiei până a doua zi după Anul Nou. Ei vor începe probabil prin a se întâlni cu Regele şi apoi vor discuta cu diverşi lideri de partid şi miniştri ai guvernului problema personalităţilor ce urmează a fi incluse în guvern.


Marţi, 1 ianuarie 1946


Misiunea de la Moscova discută cu Regele şi cu membri ai guvernului


Contrar impresiilor noastre anterioare, Misiunea de la Moscova nu a întârziat să se apuce de lucru. în prima după-amiază a Anului Nou, membrii ei au obţinut o întrevedere cu Regele în care, cu Vîşinski ca purtător de cuvânt, i-au prezentat oficial detaliile acordurilor de la Moscova. Regele a răspuns că era încântat să afle că cele trei guverne au fost, în sfârşit, de acord în privinţa problemelor României şi a adăugat că, desigur, va acorda întregul său sprijin şi întreaga sa cooperare în vederea respectării literei şi spiritului acordurilor. I-a întrebat apoi dacă Comisia intenţionează să se întâlnească cu guvernul şi să discute cu acesta problema demersurilor ce trebuie făcute pentru traducerea în viaţă a acordurilor. Vîşinski a răspuns că aceasta se va face şi a mai adăugat că şi membrii partidelor istorice vor fi puşi la curent. Apoi, Regele a deschis subiectul alegerilor. El a afirmat că găseşte că ar fi în cel mai înalt grad de dorit să se ia toate măsurile posibile pentru a asigura libertate totală tuturor alegătorilor. A spus că, după părerea sa, aceasta s-ar putea realiza cel mai bine prin neutralizarea anumitor ministere, în special a Ministerului de Interne şi a cerut părerea membrilor Misiunii. Vîşinski a răspuns că cei trei Aliaţi nu au împuternicit Misiunea să dea sfaturi în această privinţă. El a mai adăugat că, personal, era de părere că au fost făcute toate demersurile necesare asigurării de alegeri libere atunci când, la Moscova, cele trei Puteri au căzut de acord să ceară un angajament solemn, în acest sens, din partea întregului guvern român.

După întâlnirea lor cu Regele, toţi membrii Misiunii au participat la recepţia mea cu ocazia Anului Nou. Au fost prezente aproape 300 de persoane, printre care un mare număr de ofiţeri ruşi şi britanici din Comisia Aliată de Control, ofiţeri români şi civili români de seamă, care nu erau implicaţi politic. După recepţia mea, membrii Misiunii s-au întâlnit cu membri ai guvernului român la reşedinţa dlui Vîşinski. Au fost prezenţi şi reprezentanţii Comisiei Aliate de Control, printre care Susaikov, Vîşinski, Bogdenko, Stevenson şi cu mine, precum şi Berry şi Marjoribanks, acesta din urmă fiind folosit temporar de britanici, pe perioada cât lipseşte Le Rougetel. Dl Vîşinski, din nou în calitate de purtător de cuvânt, a expus guvernului detaliile acordului de la Moscova şi a primit de la dl Groza asigurări solemne că guvernul va coopera în toate privinţele, în punerea în aplicare a acordurilor. Apoi a avut loc o lungă discuţie referitoare la precizarea modului în care vor fi aleşi cei doi reprezentanţi ai partidelor Liberal şi Ţărănesc ce urmează să se alăture guvernului. Vîşinski a declarat că, în calitate de conducător al Misiunii, nu propune ca acest grup să aibă întrevederi cu Maniu, Brătianu şi asistenţii acestora. Ambasadorii Harriman şi Clark-Kerr au spus că sunt de părere că asemenea întrevederi sunt esenţiale pentru a se stabili în ce măsură candidaţii propuşi sunt cu adevărat reprezentativi pentru partidele lor şi dacă vor colabora loial cu guvernul lor, aşa cum se stipulează în deciziile luate la Moscova. Groza a arătat că, în conformitate cu legea românească, primul-ministru, care el însuşi este numit de către Rege, îşi rezervă dreptul de a-şi alege toţi miniştrii. De aceea, a sugerat ca el să-şi asume responsabilitatea consultărilor cu liderii partidelor Liberal şi Ţărănesc şi prezentării către Misiune a numelor persoanelor alese. S-a căzut de acord asupra acestor modalităţi, cu înţelegerea suplimentară ca Harriman şi Clark-Kerr să discute personal cu Maniu şi Brătianu pentru a obţine informaţii complete privitoare la atitudinile partidelor Liberal şi Ţărănesc. Ne-am despărţit în fine pe la unu noaptea, înţelegându-ne să ne întâlnim mâine după-amiază, când Groza va fi pregătit să ne supună atenţiei numele celor doi noi miniştri.


Membrii guvernului jubilează, desigur, datorită rezultatelor Conferinţei de la Moscova şi reuşesc cu greu să se stăpânească în această privinţă. Dl Berry şi cu mine găsim că situaţia este foarte jenantă, pentru că până acum nu am avut absolut nimic de a face cu aceste persoane. Cu concursul dlui Berry şi al dlui Harriman, am expediat azi-dimineaţă o telegramă la Washington, recomandând să fiu rechemat în ţară, în vederea unei reorientări generale în aceste momente, arătând că absenţa mea timp de câteva săptămâni, la Washington, ar putea ajuta în deblocarea unei situaţii delicate. Şi dl Berry intenţionează să plece din ţară pentru o săptămână sau două, imediat după plecarea dlui Harriman.



va urma


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu