Din aventurile lui Luke Skywalker (6)

George Lucas

Pe cînd se îndreptau spre garaj, Owen începu să ne­gocieze preţul cu şeful jawa.
Alţi jawa îi mînau pe ceilalţi trei roboţi înapoi, în transportor; dintr-o dată se auzi un piuit aproape patetic. Luke se întoarse şi văzu un robot de tipul R2 părăsind formaţia şi îndreptîndu-se spre el. Un jawa acţionă imediat un buton de telecomandă care activa discul fixat de carcasa lui R2 şi acesta fu imobilizat.

Luke îl studie plin de curiozitate pe robotul rebel. 3PO începu să zică ceva, dar analizînd mai atent cir­cumstanţele, se răzgîndi şi rămase tăcut, privind ţintă înainte.
În clipa următoare, ceva ţiui ascuţit în apropiere. Luke privi în jos şi văzu că placa superioară de pe capul robotului agricol plesnise. Ceva scîrţia înăuntrul lui. O clipă mai tîrziu, din maşină începură să sară componen­tele interne, împrăştiindu-se în toate părţile, pe solul nisipos.

Luke se aplecă să inspecteze maşinăria defectă. Strigă:
- Unchiule Owen, servomotorul central al cultivato­rului a crăpat. Ia priveşte...
Îşi băgase mîinile înăuntru, încercînd să-l regleze, dar şi le retrase în grabă căci înăuntru izbucni o flamă de scurtcircuit. Mirosul de izolaţie arsă şi de circuite corodate se revărsa impregnînd aerul curat al deşertului cu acel miros persistent, usturător, specific morţii unei maşinării.

Owen Lars îl săgeta cu privirea, de sus, pe nervosul jawa.
- Ce soi de gunoaie vrei să ne bagi pe gît?

Jawa protesta cu voce tare, indignat, dar avînd în acelaşi timp grijă să se retragă precaut cîţiva paşi de lîngă omul cel solid. Îl îngrijora faptul că acesta se afla între el şi adăpostul liniştitor oferit de transportor.
Între timp, R2 o ştersese din grupul roboţilor ce erau duşi înapoi, spre fortăreaţa mobilă. Nu-i fu greu s-o facă de vreme ce toţi jawa erau absorbiţi de disputa dintre liderul lor şi unchiul lui Luke. Lipsindu-i mobilitatea suficientă pentru a putea gesticula energic, R2 scoase dintr-o dată un chiuit ascuţit din care se opri numai după ce îi atrase atenţia lui 3PO.
Bătîndu-l uşurel pe umăr pe Luke, androidul înalt îi şopti conspirator la ureche:

- Dacă-mi permiteţi, tinere domn, vă pot spune că acest robot de tip R2 este un adevărat chilipir. Se află în stare foarte bună. Cred că aceste creaturi nici n-au habar cît de bine funcţionează. Nu vă lăsaţi înşelat de faptul că este plin de praf şi nisip.

Oricum, Luke avea obiceiul să hotărască pe moment - în bine sau în rău - aşa că strigă:
- Unchiule Owen!
Întrerupînd discuţia, fără a-l pierde însă din ochi pe jawa, unchiul său îi aruncă o privire. Luke i-l arătă pe R2.

- Nu vrem să avem necazuri. Ce-ar fi să-l schimbăm pe ăsta - şi arăta spre robotul agricol distrus - cu acela?
Bărbatul mai în vîrstă îl studie pe R2 cu un ochi pro­fesionist, apoi se gîndi la aceşti jawa, gunoieri pitici ai deşertului. Deşi erau nişte laşi înnăscuţi, puteau deveni agresivi. Cu transportorul lor ar fi putut nivela aşezămintele omeneşti, cu tot riscul de a incita întreaga comu­nitate umană la o răzbunare ucigătoare.

Pus faţă în faţă cu o situaţie din care nici una din părţi n-ar fi avut nimic de cîştigat dacă forţa prea tare nota. Owen reluă polemica de ochii lumii, înainte de a-şi da morocănos consimţămîntul.
Şeful jawa căzu la învoială în silă şi ambele părţi răsuflară uşurate în gînd, că nu se ajunsese la ostilităţi. Jawa făcea plecăciuni şi se miorlăia cu o lăcomie nerăb­dătoare. Owen îl plăti.

Între timp, Luke îi conduse pe cei doi roboţi spre o poartă săpată în solul uscat. Cîteva secunde mai tîrziu coborau cu paşi mari o rampă curată de pe care dispozitive electrostatice îndepărtau nisipul adus de curenţii de aer.

- Să nu care cumva să uiţi ce-am făcut pentru tine, mormăi C-3PO, aplecîndu-se spre R2-D2. De ce m-oi pune chezaş pentru tine, cînd nu m-aleg decît cu necazuri de pe urma ta, îmi depăşeşte capacitatea de înţelegere!

Culoarul se lărgi, făcînd loc garajului propriu-zis, în care se aflau îngrămădite în dezordine unelte şi compo­nente de utilaje agricole. Multe dintre acestea erau puter­nic uzate, cîteva se aflau chiar pe punctul de a fi date la casat. Dar lumina dinăuntru era reconfortantă pentru ambii roboţi, iar încăperea degaja un aer de familiaritate ce le infuza o senzaţie de linişte de care nu mai avuseseră parte de multă vreme.

Senzorii olfactivi ai lui C-3PO tresăriră cînd simţi aroma ce se degaja din baia încăpătoare aflată aproape în mijlocul garajului.
Luke zîmbi, observînd reacţia robotului:

- Da, este o baie de ungere.
Îl cîntări din ochi.

- Şi după cîte se pare, nu ţi-ar strica vreo săptămînă de scufundare în această baie. Dar nu ne putem permite, aşa că n-o să poţi petrece decît o după-amiază în ea.
Apoi Luke îşi îndreptă atenţia spre R2-D2 şi, apropiindu-se de el, deschise un capac ce proteja mai multe indicatoare.

- Cît despre tine, zise el, însoţindu-şi vorbele cu un fluierat de surpriză, nu ştiu cum te-ai menţinut în fun­cţiune. De fapt, nici nu mă mir, dacă e să mă gîndesc la reticenţa cu care se despart jawa de fiecare fracţiune de erg pe care nu se simt obligaţi s-o cedeze. A venit timpul să te reîncarci.
Arătă spre un panou imens de alimentare.
R2 urmări gestul tînărului apoi piui scurt şi se deplasă cu paşi legănaţi pînă la acel agregat în formă de cutie. Găsi cablul corespunzător, deschise maşinal un capac de protecţie şi îşi introduse fişa în priza încorporată.

3PO se afla deja lîngă bazinul cel mare, care era aproape plin cu un ulei aromatic de curăţire. Cu un oftat cît se poate de omenesc, se lăsă să alunece uşurel înăuntru.

- Voi doi, să fiţi cuminţi, îi atenţiona Luke şi el se apropie de o avionetă de două persoane.
Era un aparat de mici dimensiuni, suborbital, dar puternic, pe care Luke îl ţinea în hangarul garajului-atelier.

- Am şi eu treaba mea de făcut.

Din nefericire, gîndurile lui Luke erau încă îndreptate spre întîlnirea de adio pe care o avusese cu Biggs, aşa că ,în cîteva ore îşi îndeplinise doar o mică parte din sarcini. Gîndindu-se la plecarea prietenului său, Luke îşi trecea mîngîietor mîna peste aripa stîngă, avariată, a avionetei, aripa pe care o distrusese în timp ce urmărea un imaginar interceptor TIE, printre serpentinele şi cotiturile întortocheate ale unui canion îngust. Atunci, la fel de eficace ca o rază laser, un pinten de stîncă îi retezase marginile.

Dintr-o dată, simţi că fierbe. Aruncă cu o violenţă nefirească cheia electrică pe o masă de lucru din apro­piere.

- Nu e drept! strigă el, neadresîndu-se cuiva în mod special, şi continuă pe un ton scăzut dar plin de deznă­dejde. Biggs are dreptate. N-am să scap niciodată de locul ăsta. El plănuieşte să se răscoale împotriva Imperiului, iar eu stau închis ca un şobolan în cuşca unei ferme.

- Aţi spus ceva, domnule?
Luke se întoarse, tresărind speriat. Nu era decît robotul înalt C-3PO. Ceea ce avea acum în faţa ochilor contrasta izbitor cu prima imagine pe care androidul i-o oferise lui Luke. Aliajul de culoarea bronzului sclipea în lumina be­curilor suspendate ale garajului, curăţit de praf şi de pe­tele de coroziune de uleiurile active.

- Aş putea să vă fiu cu ceva de folos? întrebă robotul plin de solicitudine.
Luke îl cercetă cu atenţie, şi în timp ce făcea asta, o parte din supărare i se risipi. N-avea nici un rost să-i urle robotului lucruri pe care acesta nu avea cum să le înţeleagă.

- Nu cred că ai cum ,îi răspunse el. Doar dacă ai putea da timpul înainte şi grăbi secerişul. Sau teleportează-mă de pe mormanul ăsta de nisip pe sub nasul un­chiului Owen.

Chiar şi unui robot extrem de sofisticat îi era greu să desluşească sarcasmul. 3PO recepta doar sensul cuvintelor lui Luke şi, analizînd problema, îi răspunse într-un sfîrşit:

- Nu cred că pot, domnule. Nu sînt decît un android de gradul trei şi nu prea am cunoştinţe de fizică transatomică.

Deodată, îi reveniră în memorie evenimentele din ul­timele zile.

- De fapt, tinere domn, zise C-3PO, privind de jur împrejur cu alţi ochi, nici măcar nu ştiu exact pe ce planetă mă aflu.

Luke chicoti sardonic, luîndu-şi o poză batjocoritoare.
- Dacă există un centru luminos al acestui univers, te afli pe planeta cea mai îndepărtată de el.

- Da domnule Luke.
Tînărul clătină din cap iritat.

- Nu-mi mai spune "domnule". Luke pur si simplu. Şi aceasta este planeta Tatooine.
3PO dădu uşor din cap.

- Mulţumesc, dom... Luke. Eu sînt C-3PO, specialist în relaţiile dintre om şi robot. Acela este asociatul meu, R2-D2, spuse el arătînd scurt peste umăr cu degetul mare spre panoul de alimentare.

- Încîntat să te cunosc, 3PO, zise Luke firesc. Şi pe tine R2.
Traversă garajul şi verifică un indicator de pe panoul frontal al robotului mai mic. Scoase un mormăit de satis­facţie. Pe cînd se pregătea să scoată din priză cablul de alimentare, văzu ceva ce-l făcu să se încrunte. Se dădu mai aprogpe, aplecîndu-se.

- Luke, ceva nu-i în regulă? întrebă C-3PO.
Luke se duse pînă la un panou apropiat cu scule şi alese un dispozitiv multifuncţional.

- Nu ştiu încă, 3PO.
Se întoarse la alimentator, se aplecă peste R2 şi începu să scrijelească cu o dăltiţă cromată protuberantele aflate pe căpşorul lui. Din cînd în cînd sărea brusc în lături, ferindu-se de fragmentele de metal corodat aruncate în aer de mica unealtă.
C-3PO privea plin de interes cum lucrează Luke.

- În crestăturile astea s-a depus o grămadă de carbon de un tip necunoscut mie. Se pare că aţi trecut prin multe lucruri neobişnuite, nu-i aşa?

- Într-adevăr, domnule, admise 3PO, uitînd să nu-i mai zică "domnule".
De data aceasta, Luke era prea preocupat ca să-l mai corecteze.

- Cîteodată mă întreb cum de mai funcţionăm atît de bine.
Adăugă ca pentru sine, ferindu-se de încă o întrebare directă din partea lui Luke:

- Cu Rebeliunea şi cu toate celelalte.
În ciuda precauţiei sale, lui 3PO i se păru că scăpase ceva ce nu trebuia, căci ochii lui 

Luke îi străfulgerară cu o privire asemănătoare piticilor jawa.
- Ştii ceva despre Rebeliunea împotriva Imperiului? întrebă el.

- Într-un fel, da, admise 3PO cu reticenţă. Rebeliunea este răspunzătoare pentru faptul că am ajuns în serviciul dumneavoastră. Vedeţi, noi sîntem refugiaţi.
Nu menţiona de unde.
Dar lui Luke păru că nici nu-i pasă.

- Refugiaţi! Atunci chiar am văzut o bătălie galactică .Vorbele începură să curgă din el într-un şuvoi emo­ţionat, incoerent.

- Spune-mi unde aţi fost... în cîte bătălii. Cum merge Rebeliunea? Imperiul o ia în serios! Aţi văzut multe nave distruse?

- Mai rar, vă rog, domnule, îl rugă 3PO. Cred că aţi înţeles greşit statutul nostru. Noi n-am fost decît nişte asistenţi nevinovaţi. Implicarea noastră în Rebeliune a fost minimă. Cît despre bătălii, cred c-am fost în mai multe. E dificil de spus cînd nu te afli în contact direct cu adevăraţii roboţi de luptă.
Ridică din umeri, mimînd cu iscusinţă neştiinţa.

- Cred că în afară de asta nu mai e aproape nimic de spus. Nu uitaţi, domnule, sînt doar ceva mai mult decît un interpret perfecţionat şi nu mă pricep să spun poveşti, să relatez nişte evenimente, şi cu atît mai puţin să le înfrumuseţez. Sînt un robot foarte prozaic.

Luke se întoarse decepţionat să-şi vadă de curăţatul lui R2. Răzuind în continuare, scoase la iveală ceva destul de ciudat care-i captă complet atenţia. Un fragment mic de metal era bine prins între doi conductori în formă de bară care, în mod normal, ar fi format o legătură. Lăsînd la o parte dăitiţa, Luke alese un instrument mai mare.

- Ehei, micul meu prieten, murmură el, ai ceva al dracului de bine înţepenit aici.
În timp ce împingea şi trăgea, Luke îî întrebă pe 3PO:

- Aţi fost pe un cargou galactic sau...?
Metalul cedă cu un trosnet puternic şi reculul îl dădu de-a berbeleacul pe Luke. Ridicîndu-se în picioare, începu să înjure, apoi împietri. Carcasa frontală a robotului în­cepu să se lumineze, proiectînd o imagine tridimensională, mai mică de treizeci de centimetri, dar foarte clară. Por­tretul care apăruse în interiorul acelui cub era atît de încîntător, încît abia după cîteva secunde Luke îşi dădu seama că nu mai putea respira - pentru că uitase s-o facă.
În ciuda unui contrast bun, imaginea oscila, de parcă înregistrarea ar fi fost făcută şi memorată în grabă. Luke privea ţintă la culorile stranii care se proiectau în atmos­fera prozaică a garajului şi începu să-şi formuleze o între­bare. Dar nu reuşi s-o ducă la bun sfîrşit. Buzele din imagine se mişcară şi fata vorbi... sau mai degrabă păru că vorbeşte. Luke ştia că sonorul înregistrării era generat undeva, în torsul robust al lui R2.

- Obi-Wan Kenobi, imploră vocea răguşit, ajută-mă! Eşti ultima mea speranţă!
Nişte paraziţi dizolvară imaginea cîteva clipe, apoi aceasta se realcătui şi vocea repetă:

- Obi-Wan Kenobi, eşti ultima mea speranţă!
Holograma continuă cu o hîrîială iritantă. Luke stătu absolut nemişcat un moment, analizînd ceea ce vedea, apoi clipi şi se adresă lui R2-D2:

- Ce-i asta, R2?
Mogîldeaţa de robot se mişcă uşor, portretul cubic mişcîndu-se odată cu el şi scoase un piuit ce aducea pe de­parte a un răspuns timid.
3PO părea la fel de nedumerit ca şi Luke.

- Ce-i aia? întrebă el sever, indicînd portretul vor­bitor, apoi pe Luke. Ţi s-a pus o întrebare. Ce şi cine e aia şi cum o produci... şi de ce?
R2 emise o piuitură de surpriză, de parcă tocmai ob­servase şi el holograma. Apoi urmă un şir de piuituri in­formative.
3PO ascultă cu atenţie, încercă să se încrunte, nu putu, apoi se strădui să-şi exprime propria confuzie prin tonul vocii.

- Susţine că nu e nimic, domnule. Doar o defecţiune... O informaţie mai veche. O întregistrare care ar fi trebuit ştearsă, dar s-a omis. Insistă să nu-i acordăm nici o atenţie.

Aceasta ar fi fost ca şi cum i-ar fi spus lui Luke să ignore un cuib de mine de care s-ar fi putut împiedica mergînd prin deşert.

- Cine este ea? vru să ştie tînărul, privind fascinat holograma. E frumoasă.

- Pur şi simplu nu ştiu cine este, mărturisi cu sin­ceritate 3PO. Poate că a fost un pasager în timpul ultimei noastre călătorii. Din cîte îmi aduc aminte, era o persoană destul de importantă. Asta ar putea avea legătura cu faptul că nava şi căpitanul nostru erau ataşaţi la...

Luke savura felul în care buzele senzuale formulau şi reformulau rugămintea ei, aşa că-l întrerupse pe 3PO.

- Mai e ceva pe înregistrarea asta? Sună de parc-ar fi incompletă.
Luke se ridică în picioare şi se apropie de R2.

Robotul se dădu înapoi şi emise nişte fluierături atît de speriate încît Luke şovăi şi se abţinu să-i atingă comen­zile interne.
3PO era şocat.

- Poartă-te frumos, R2, îl dojeni el aspru în cele din urmă. O să ne bagi în bucluc.
Se şi văzu, împreună cu R2, calificaţi ca necooperanţi şi expediaţi ca nişte colete poştale înapoi la jawa, viziune ce-i fu suficientă pentru a-l face să imite un tremur înfiorat.

- Nu-i nici o problemă. El e stăpînul nostru acum, arătă el spre Luke. Poţi să ai încredere în el. Simt că ne doreşte numai binele.
R2 păru că ezită, nesigur. Apoi fluieră şi piui către prietenul său un mesaj lung şi complex.

- Ei? se băgă Luke nerăbdător.
3PO făcu o pauză înainte să răspundă.

- Spune că este proprietatea unui anume Obi-Wan Kenobi, locuitor al acestei planete. De fapt, chiar al acestei regiuni. Fragmentul de mesaj pe care l-am ascultat face parte dintr-o comunicare privată adresată acestei persoane.
3PO clătină încet din cap.

- Vorbind sincer, domnule, nu ştiu la ce se referă. Ultimul nostru stăpîn a fost căpitanul Colton. Nu am auzit niciodată vorbindu-se de acest Obi-Wan Kenobi. Dar prin cîte am trecut noi, continuă el scuzîndu-se, tare mi-e teamă că circuitele sale logice s-au dereglat puţin. Uneori se comportă în mod vădit straniu.

Şi în timp ce Luke se gîndea la toate acestea, 3PO profită de situaţie pentru a-i arunca lui R2 o privire fu­rioasă.

- Obi-Wan Kenobi, rosti Luke, gînditor.
Chipul lui se lumină dintr-o dată.

- Auzi... Mă întreb dacă nu se referă cumva la bătrînul Ben Kenobi.

- Mă iertaţi, domnule, se bîlbîi 3PO, uimit peste mă­sură, dar cunoaşteţi într-adevăr o persoană cu acest nume?

- Nu tocmai, admise el cu o voce mai potolită. Nu cunosc pe nimeni care să se numească Obi-Wan, dar bătrînul Ben trăieşte undeva dincolo de marginea Mării Dunei de Vest. Pe-aici este văzut ca o persoană ciudată - un pustnic. Unchiul Owen şi cîţiva alţi fermieri spun că e vrăjitor. Din cînd în cînd ne dă tîrcoale ca să facă troc cu noi. Totuşi, nu-mi amintesc să fi stat de vorbă cu el, vreodată. De obicei, unchiul îl goneşte.

Se opri şi privi din nou spre robotul cel mic.
- Dar n-am auzit vreodată ca bătrînul Ben să aibă vreun robot. Cel puţin nici unul de care să fi auzit vorbindu-se.

Privirea lui Luke fu atrasă irezistibil de hologramă.
- Mă întreb cine-o fi. Trebuie să fie o persoană im­portantă, mai ales dacă ceea ce tocmai mi-ai spus este adevărat, 3PO. Vorbeşte şi arată de parc-ar fi în pericol. Poate că mesajul este într-adevăr important. Ar trebui să ascultăm şi continuarea lui.
Încercă din nou să atingă comenzile interne ale lui R2, dar robotul piui scurt şi se retrase cu paşi mărunţi.

- Spune că un releu este înţepenit cu o tijă ce-i scurt­circuitează componentele memoriei conştiente, traduse 3PO. Zice că, dacă i-aţi scoate tija, ar putea să fie în stare să repete întregul mesaj, încheie 3PO.
Cum Luke continua să privească netulburat portretul, 3PO adăugă mai tare:

- Domnule!
Luke tresări.

- Ce...? A... da.
Se gîndi la propunere. Apoi se apropie de el şi privi în spatele capacului deschis. De data aceasta R2-D2 nu se retrase.

- Cred că-l văd. Bănuiesc că eşti prea mic ca să fugi de mine dacă îţi scot asta. Mă întreb de ce-ar fi trimis cineva un mesaj bătrînului Ben.
Alegînd unealta potrivită, penetra pînă la circuitele expuse şi extrase tija de blocaj. Primul rezultat notabil al acestei acţiuni fu dispariţia portretului. 
Luke se dădu înapoi.

- Gata.
Urma o pauză incomodă pe timpul căreia holograma nu păru că vrea să revină.

- Unde a dispărut? întrebă Luke în cele din urmă. Adu-o înapoi. Proiectează-mi întreg mesajul, R2.
Din partea robotului veni un piuit inocent. 3PO tra­duse stînjenit şi nervos:

- A spus "Care mesaj?"
Androidul se întoarse pe jumătate furios către priete­nul său.

- Care mesaj? Ştii foarte bine care! Acela din care tocmai ne-ai proiectat un fragment. Cel pe care îl cari cu tine în căpăţîna ta recalcitrantă şi mâncată de rugină, tom­beron încăpăţînat ce eşti!

R2 se aşeză şi bîzîi încetişor, pentru sine.
- Îmi pare rău, domnule, spuse rar 3PO, dar dă semne de oboseală la nivelul modulului de obedienţă raţională. Poate că, dacă...
Îl întrerupse o voce ce venea de pe un culoar.

- Luke... Luke - hai la masă!
Luke ezită, apoi se ridică şi întoarse spatele dificilului robotei.

- O.K., strigă el, vin imediat, mătuşă Beru.
Îşi coborî vocea, şi-i spuse lui 3PO:

- Vezi ce poţi să faci cu el. Mă întorc repede.
Aruncînd proaspăt extrasa tijă de blocaj pe masa de lucru, Luke părăsi în grabă garajul.
De îndată ce omul plecă, 3PO se năpusti la partenerul său mai scund:

- Ai fi făcut mai bine dacă i-ai fi reprodus întreaga înregistrare, mîrîi el arătînd sugestiv spre o masă de lucru încărcată cu piesele demontate ale unor roboţi. Altfel, este în stare să ia din nou dăltiţa pentru curăţat şi să se apuce să te scobească. Şi s-ar putea să nu fie prea atent la ce taie, de vreme ce tot crede că îi ascunzi ceva în mod deliberat.

R2 scoase un piuit plîngăcios.
- Nu, spuse 3PO, nu cred că-i placi deloc.

Nici al doilea piuit nu reuşi să îndulcească tonul aspru al vocii robotului mai înalt cînd acesta îi răspunse:
- Nu, nici mie nu-mi placi.



va urma