Un ostaş român închis peste Dunăre

Dimitrie Bolintineanu

Porumbiţă întristată!

Eu ca tine sunt străin,

Şi-ntr-o ţară depărtată

Tu cânţi tristă, eu suspin!

Însă tu ai aripioare,

Poţi te-ntoarce când vei vrea;

Iar eu plâng în închisoare

După dulcea ţara mea!

Tu ai poate-o sorioară

Ce te cheamă ne-ncetat;

Iar eu am o drăguşoară

Ce în lacrimi am lăsat.

Însă tu ai aripioare,

Poţi te-ntoarce când vei vrea,

Iar eu gem în închisoare

După mândruliţa mea!

Zboară, pasăre curată!

Şi te-ntoarnă-n ţara ta:

Iar eu, floare aruncată

Pe alt ţărm, mă voi usca!