Guvern este. Dar televiziune publică avem?

Brindusa Armanca

Intr-o perioadă atât de zbuciumată, am pierdut din ochi televiziunea publică, devenită o problemă mică și insignifiantă în marile zvârcoliri de pe mapamond și din patrie.

Prinsă în capcana propriei inerții instituționale, Televiziunea Română s-a remarcat printr-o absență impardonabilă de pe ecrane în noaptea incendiului de la Clubul Colectiv. Nu reporterii și cameramanii au lipsit, ei erau acolo, umăr la umăr cu ceilalți jurnaliști, ci viteza de reacție și decizia de a face un banal breaking news. Șefa direcției de știri avea telefonul închis, nu a putut fi contactată. Raluca Stroe Brumariu și-a dat demisia pe loc. Și-a mai dat demisia șeful programelor, Gabriel Gherghescu, dar a rămas tot director, la TVR 1, fiindcă în televiziunea publică unii șefi sunt așa de capabili încât cumulează, chiar în interimat, mai multe funcții. 

Au rămas neclintiți Irina Radu, director general interimar, Liviu Nicolescu, producător general și director la Teritoriale, adică tocmai cei care ar fi putut lua decizia întreruperii programului, cum se mai întâmplase. „Nu există proceduri“, s-a scuzat conducerea, profitând de indeciziile, motivate politic, ale Consiliului de Administrație, dizolvat deja de peste o lună. 

Cu o demisie și jumătate și cu un comunicat, totul părea închis. Comitetul Director a scos din pălărie „procedurile“ de breaking news, dovedind cât de simplu e, iar breaking news-ul a triumfat la TVR cu ocazia măcelului de la Paris. 

La audierile din 10 noiembrie din Comisia de Cultură și Mass-media a Camerei Deputaților, Irina Radu, căreia președintele comisiei i-a cerut demisia, a venit cu lecția nefăcută: nici după o săptămână nu s-a întreprins o analiză a situației, pentru a se cunoaște cauzele și responsabilitățile. 

Luată în brațe de PSD, Irina Radu a pornit ancheta abia după audieri, chemând producătorii de știri să dea cu subsemnatul. „Acarul Păun“ se pregătește să plătească. Și publicul, care nu primește ce plătește.

Suspendată în provizoratul interimatului, TVR își trage zilele cu conturi secate și o absență cronicizată a perspectivei. Consilii de administrație, comitete directoare și pedegei care mai de care mai făloși și mai politici au venit, au aruncat vorbe, au sporit datoriile și au plecat. Unica sancțiune a fost votul negativ al parlamentului, dar nu pentru lipsa de performanță, ci pentru apartenența politică inadecvată. Altminteri nu s-ar putea explica de ce unii membri ai CA au revenit din nou și din nou, după fiecare cădere. Numiți politic, nu răspund de nimic. 

S-ar crede că politicienii, cărora li se poate mulțumi pentru dezastrul SRTV, doresc controlul pentru audiență și voturi. Ținta aceasta a devenit secundară. TVR este un loc ideal pentru clientela politică și o vacă de muls. Deprofesionalizarea instituției se datorează proliferării rubedeniilor, a protejaților, a agreaților politic. Și oportunismul tot de aici vine, fiindcă priceperea, excelența profesională nu sunt criterii și nu se plătesc. Se ispășesc prin marginalizare.

Un exemplu, poate mai puțin spectaculos, de profit bunicel și constant: cazul Raico Cornea. De opt ani nelipsit din Consiliul de Administrație al TVR, propus perpetuu de grupul minorităților („la vot, slavii bat întodeauna“, e­plică Varujan Pambuccian, șeful grupului parlamentar, minunea), le-a supraviețuit președinților Sassu, Lăzescu, Săftoiu, Tănase. 

Pentru participarea la ședințe lua în mână cam 3.000 lei pe lună. Oportunist la vot, este totuși cu sufletul la stânga, ca și protectorul său, eternul deputat Gvozdenovici. Dar Raico Cornea este și angajat în TVR, ca video-jurnalist la „minorități“, cu un salariu net de peste 3.000 lei. Să vedem ce face el pentru acești bani. 

Din tabelul obținut de jurnalistul Daniel Befu de la conducerea TVR, reiese că numitul Raico a realizat 21 de materiale din ianuarie până în august 2015. Majoritatea știri sau reportaje de știri de 2-4 minute, în coautorat. Materiale mai lungi de 20 de minute sunt numai trei, dintre care un concert la înregistrarea căruia nu a fost prezent. Aritmetica zice că în 8 luni, adică în 240 de zile, a realizat câte un material la 10 zile. Sau nici atât: în luna martie figurează cu o singură știre de 4 minute. Trai pe vătrai! 

Nu e pentru toți, e doar pentru privilegiați. Un reporter obișnuit produce minimum o știre-două pe zi, pe un salariu mai mic. Raico Cornea și-a angajat și soția în TVR, fără calificare specifică. Prin Hotărârea CA nr. 80/2011, dl Cornea și-a modificat postul din „realizator“ la TVR Timișoara în „videojurnalist“, iar postul său a fost transformat în „secretar de redacție“, pentru soția sa. Evident, ocupat prin concurs cu candidat unic. Alți bani, vreo 2.500 lei, la teșchereaua familiei. 


Cu toate că Legea 41/1994 interzice, totuși Raico Cornea este concomitent director media la Uniunea Sârbilor din România, pe aproximativ 1.500 lei lunar. Nu l-a deranjat nimeni că încalcă legea, deși un avertizor de integritate a semnalat în 2013 ilegalitatea. Să mai zici că nu se trăiește bine în falimentara televiziune publică!